Pe strunele chemării sfinte
Pe strunele chemării sfinte
Pe strunele chemării sfinte
Vibrează de două milenii
Chemările prin Evanghelii,
Spre a atrage luarea aminte
În jurul Dragostei fierbinte,
În ceasuri sfinte de vecernii.
Şi-avem prin Jertfa lui Isus
O mântuire prea frumoasă,
Prin care vom ajunge acasă,
În Ţara noastră cea de sus
Cu pacea-i dulce de nespus
A dragostei, ce nu ne lasă.
Deşi moartea ne-a stăpânit
Şi ne-a strivit sub jugul ei,
Puterea mare a Dragostei
Prin Jertfă Ea ne-a mântuit,
Şi de sub jug ne-a dezrobit,
Să gustăm pacea armoniei,
Spunându-ne că în credinţă
De-om stărui prin ascultare
Răsplata noastră va fi mare,
Căci vom ajunge-n biruinţă
Conform cu-a Sa făgăduinţă
Spre-a fi ca la prima creare.
Pe strunele sfintei chemări
Cuvântul de-a lua în seamă,
De secole întruna cheamă
Mereu prin dulci avertizări
Ce-apar din cele patru zări,
Cum că-n Iubire nu e teamă.
Dar lumea spre al ei sfârşit,
În sus merge spre apogeu
Nesocotind pe Dumnezeu,
Ce prin Cuvânt El i-a vorbit
Prin Fiul Său, ce L-a Jertfit
Chemându-ne, la El mereu.
Flavius Laurian Duverna
