Eli, Eli, Lama Sabactani?
Eli, Eli, Lama Sabactani?
– ,,Eli, Eli, Lama Sabactani?” Domnul pe cruce-a strigat,
În ceasul ce mai dureros, când la Golgota El S-a predat
Şi-a luat, asupra-I blestemul, cel mai grozav cu putinţă,
Pentru păcatul lumii întregi, purtând enorma-i suferinţă.
Acesta-i strigătul de veacuri, pornind din cerurile sfinte,
E gândul ce-n Lucifer, s-a dezvoltat cu mult mai înainte
De al putea traduce în faptă, în lumea cea de pe pământ,
Cel ce-a-ntristat greu Universul şi planurile Celui Sfânt.
Atunci, sus la muntele Golgota, dupa marea-I suferinţă
Condamnat pe lemnul crucii, pentru-a trece, în nefiinţă,
S-a produs marea ruptură, până la cel mai-nalt apogeu
Când despărţirea a umbrit gloria, puterii lui Dumnezeu.
Dar Acela ce e Veşnic, Şi-a demonstrat, astfel puterea
Dându-Şi viaţa şi luând-o prin Sine-arătându-Şi vrerea,
Fiindcă El, nu putea ca să renunţe, la opera-I creatoare
Şi-a întâmpinat păcatul, printr-un Plan sfânt de Salvare.
Conceput spre-a fi împlinit şi-arătând dragostea-I mare
Prin Singurul Său Fiu iubit pentru-o lume-n neascultare
Ce s-a unit cu vrăjmaşul, Lucifer, primul între heruvimi,
În jertfă a-nvins mormântul, luând captivi spre înălţimi.
Cei ce-au fost readuşi la viaţă, prin cutremurul cel mare
Când deschisu-sau morminte, şi-au-nviat sfinţi oarecare,
Ne confirmă scopul jertfei, c-au fost luaţi sus, ca trofeu
După crunta tragedie, prezenţi, la Tronul lui Dumnezeu.
Acolo-n sfânta mărire, Domnul, pregăteşte locuri sfinte
Pentru acei copii iubiţi, care-aici, au stat în învăţăminte,
Care L-au urmat de-aproape, pas cu pas, prin încercări
Care zilnic şi-au luat crucea, şi-au dus-o în strâmtorări.
O! Cel ce-a suferit prin moarte, trista şi grea despărţire
De Dumnezeul cel veşnic ştie, că prin marea Sa jertfire,
Suflete au fost salvate, biruind moartea şi boldul morţii
Câştigând, în triumf lupta, chiar în ciuda amară-a sorţii.
De-aceea, al Său suflet, bucuros, tresaltă de mulţumire
Pentru rodul muncii Sale, sfinţii, ce veşnic Îi dau mărire
Dumnezeului Prea Sfânt, Tatălui, Cel ce nu fără dureri
A-ntors faţa dela Fiul, părăsit, strigându-L din răsputeri:
– ,,Eli, Eli, Lama Sabactani?” Căci, numai aşa procedând
Al Său Fiu putea sa moară, lumii, viaţa veşnică-aducând,
Numai astfel, s-a putut realiza, Planul sfânt de Mântuire
Ce-o restaura din nou, veşnicia,-n sublima-i desăvârşire.
Flavius Laurian Duverna
