Atât de-adâncă eşti Iubire
Atât de-adâncă eşti Iubire
Atât de-adâncă eşti Iubire
Cu-obârşia mare din vecii,
De unde-n sfântă strălucire
Te-ai revărsat, în raze vii!
Ai luminat întreg pământul
Cuprins de întuneric gros,
În întrupare, prin Cuvântul,
Venind aici din ceruri, jos!
În staul noaptea-n Betleem,
Din iesle leagăn Ţi-ai făcut,
Ca amintindu-ne să vedem,
Ce pat sărac Ţi-ai aşternut!
Şi-n toiul nopţii-ai pribegit
Iubire Sfântă, prea curată,
Fugind în grabă spre Egipt
Să poată fi, lumea salvată!
O, nepreţuită ai fost Iubire,
Şi neluată-ai fost în seamă
Când mergeai la răstignire
Privind în faţă, fără teamă!
Astfel, ajuns-ai la Golgota
Ca să aduci lumii salvarea,
Şi ai stătut trei zile-n grota
Mormântului, cu sigilarea!
Dar n-a putut, să Te reţină
Că jertfă singură Te-ai dat,
O, Iubire Sfântă şi Divină!
Tu-n slava mare, ai înviat!
Flavius Laurian Duverna
