Privind, mă minunez…
ianuarie 14, 2011
Privind, mă minunez…
Privind la Dragostea Ta mare
Doamne Sfânt, mă minunez,
De-a Ei putere, învingătoare
Căci viaţa-mi Ei,… îi datorez.
M-a smuls din valurile lumii,
M-a tras cu funii de iubire,
M-a ridicat de-asupra humii
Zdrobind cruda-i înlănţuire.
Din valea plângerii… amare
Ea m-a salvat, m-a mântuit,
Şi cea mai sublimă candoare
Prin Golgota, mi-a pregătit.
Şi peste a veacurilor… vrajă
Ce firea noastră,-a subjugat,
Balsam a pus, ca şi o strajă,
Spunându-ne că ne-a salvat.
Şi-ntr-adevăr… înspre Calvar
Ea ne-a purtat când suferea,
Când cel mai sumbru itinerar
L-a suit, ducându-Şi crucea.
Mai sus de tronuri şi de regi
A demonstrat, că izbăvirea,
Pentru salvarea lumii-ntregi
Pe veci, Îi va da Stăpânirea.
Flavius Laurian Duverna
08 ianuarie 2011
