Sămânţa Salvatoare
Sămânţa Salvatoare
Când porunca sfântă, dată,
Pentru-Adam şi Eva, în Rai,
De ei n-a fost…respectată
Ea le-a produs, amar şi vai.
Însă-n ziua, tristă-a căderii
Domnu-a rostit, în Paradis,
Vestea cea bună, a înfierii
Prin ,,Sămânţa” ce le-a zis.
Şi când la ceasul…împlinirii
În ceruri sus timpu-a sosit,
Hristos,…Sămânţa izbăvirii
El S-a-ntrupat…şi-adeverit.
Sămânţa aceasta e Iubirea
Care-a crescut ca un Lăstar,
Prinzând cu funii omenirea
Prin Jertfa cea de la Calvar.
Şi-n grandioasa Sa-mplinire
Ne-a amintit cu precădere,
Că numai viaţa prin jertfire
Va fi din moarte, şi-nviere!
Prin anii ce…s-au numărat
În secole lungi şi-n milenii,
Făclia-I sfântă,…a luminat
Atâtea veacuri de vecernii.
Ea,…a împlinit făgăduinţa
Prin forţa răului…zdrobită,
Şi-a anulat în veci sentinţa
A morţii veşnice,…rostită.
Atât de scumpă şi întinsă,
Atât de sfântă şi măreaţă,
Ea n-a putut să fie învinsă,
Iubirea iar, ne-a dat viaţă!
Adusu-nea-n veci biruinţa
De mii de ani în aşteptare,
Luând asupra Sa sentinţa
Expusă-n Jertfa salvatoare.
Flavius Laurian Duverna
28 martie 2011
