E-atât de caldă a Ta chemare!
E-atât de caldă a Ta chemare!
E-atât de caldă a Ta chemare
Prin ascultarea jos, la cruce,
Să-mi aflu liniştea cea dulce
În dragostea-Ţi, aşa de mare
Ce-ai demonstrat-o la Calvar,
Prin jertfa-Ţi pe-al crucii altar!
Prin vocea caldă, Tu mă chemi
Cu-a mea povară de întristare,
Să vin s-obţin har şi-ndurare,
Căci peste negura de vremi
Ţi-ai răspândit marea lumină,
Spre-a face lumea mai senină!
Prin jertfă, mi-ai adus salvarea
Din cea mai groaznică sentinţă!
Căci sus la Golgota în biruinţă
A triumfat viaţa-n anunţarea
Glasului din beznă:,,S-a sfârşit!”
Şi cerul şi pământu-au tresărit.
‘N-acest fel şi-au spus durerea
În cinstea Jertfei Creatoare,
A căre-i forţă le ţine-n mişcare
Exercitând asupră-le puterea…
Căci pământul s-a cutremurat
Şi soarele pe cer s-a-ntunecat!
Flavius Laurian Duverna
27 decembrie 2011