Opreşte-te pe drumul vieţii!
Opreşte-te pe drumul vieţii!…
Opreşte-te pe drumul vieţii,
Şi stând o clipă, meditează
Cum zorii dulci ai dimineţii…
Cum anii trec, ca şi o rază
De soare ce se depărtează,
În coborârea sa spre-apus
Lăsând un mare gol nespus!
Opreşte-te pe drumul vieţii,
Şi cercetează-te, cum stai?
Mai ştii de-avântul tinereţii,
Şi dorul de-a munci-l mai ai,
Pân-nu se-apropie-acel vai
Când ai să zici că e-n zadar,
Că viaţa are-un trist hotar?
Opreşte-te pe drumul vieţii,
O, călătorule de grijă plin!
Înspre-apus anii bătrâneţii
Se scurg în trudă şi în chin
Comform cu planul cel divin,
Spre-acel hotar al nefiinţei
Adus de pomul cunoştinţei.
E poate acum ultimul ceas
Când poate-auzi avertizarea
În timpul care-a mai rămas!
Adu-ţi aminte cum salvarea
Venită prin răscumpărarea
Jertfei preasfinte din Calvar,
Ţi-acordă viaţa-n-al ei har!
Flavius Laurian Duverna
09 mai 2012
