Zorit-am Doamne-n alergare!
Zorit-am Doamne-n alergare
Zorit-am Doamne-n alergare
Să nu Te pierd pe calea vieţii,
Şi să nu scap dulcea chemare
Din zorii scumpi ai tinereţii,
Cu farmecul ei plin de soare,
Cu dorul de-a trăi-n fervoare
Când nu ştiam adâncul ceţii!
Zorit-am Doamne să Te-aleg
Din tot ce-n lume e mai bun,
Când am putut, ca să înţeleg
Căci toate Ţie pot să-Ţi spun,
Că în iubirea-Ţi nu m-alungi
Ci-n harul Tău, inima-mi ungi
Prin Duhul, Cel Sfânt şi bun!
Zorit-am Doamne, lângă Tine
Să pot să stau şi să Te-ascult,
Că Tu-n jertfa-Ţi pentru mine
Mi-ai demonstrat atât de mult,
Că m-ai iubit, prin răstignire
Dându-mi sfânta neprihănire,
Ca parte s-am de mântuire!
Flavius Laurian Duverna
17 mai 2012