Ultimile ore
S-au scurs in clepsidra
sute de zile si mii de ore
de parca nici nu ar fi fost,
fara sa intrebe,
fara sa aiba nevoie
ca cineva sa aprobe…
Nu a trebuit nimeni sa semneze
si nici ca un oarecare parlament
sa analizeze pentru ca presedintele
sa aiba bucuria sa decreteze.
Timpul chiar nu are nevoie de asentimentul nostru
in iuresul sau grabit printre planete si stele.
Indiferent,distant si rece,
circula cu o exactitate impresionanta
si demna,
iar noi,
de parca el s-ar teme,
il fragmentam iluzoriu in zile,ani ,secunde
si alte unitati efemere,
insa el zambeste de paca n-ar vede
si continua sa-si urmeze nestingherit
drumul printre planete si stele,
pana dincolo de coridoarele
ce vin dinspre Calea Lactee…
Suntem astazi copii,
iar maine vom deveni amintiri,
fara ca cineva sa poata interveni…
Din munca si aroganta noastra
vor ramane pentru putin timp
doar cateva urme de nisip
pe care praful stelar,
in secundele urmatoare
le va acoperi implacabil…
Si atunci,
ce folos mai are fiinta umana
de atata truda si alergare sub soare,
cand timpul,fara trup si fara coloare
imbraca totul in praf si uitare?
Ne doare ca suntem aici
doar un nimic,
asemenea scanteii ce zboara
si incercam sa deslusim rostul,
sa ne aflam locul
intr-o istorie ce-i gata sa apuna
ca o trista si mohorata zi fara lumina..
In acest vid intunecat
s-a ivit totusi o raza de speranta,
Isus, Creatorul a despartit timpul
si a coborat pe planeta albastra
pentru a oferi pamntenilor
timp de har in masura bogata…
De atunci ,omul si timpul
pot impartasi impreuna acelasi destin
si pot alerga pe aceeasi traiectorie,
spre acelasi punct festiv.
Pentru ca a existat o zi
cand Dumnezeu a dat,
de la rastignirea pe Golgota
pana in Canaan,
vesnicia si credinta
nu vor mai putea fi acoperite
niciodata
de intunericul prafului stelar…
