N-am pe nimeni, Doamne!…
N-am pe nimeni, Doamne!…
N-am pe nimeni Doamne, astăzi lângă mine
Un Prieten scump şi drag, atât de minunat!
Doar Tu singur eşti acela, care m-ai salvat
Când m-aflam în valea plângerii, în ruine,
Prin Jertfa de la Calvar, m-ai adus la Tine!
De aceea, Îţi cânt osanale, că Tu m-ai iubit
Şi m-ai scos din groapa, adâncă-a pierzării
Arătându-mi jertfa sfântă, a răscumpărării,
La Golgota pe cruce, când Te-ai răstignit
Demonstrându-mi astfel, ca m-ai mântuit!
N-am pe nimeni Doamne, atât de aproape
Cum Te am pe Tine, în orice împrejurare,
Dovedindu-mi prin credinţă sacra asigurare
Că din păcat nimenea nu poate să mă scape,
Că nu-i nimeni altul, sufletul să mi-l adape,
Cu apa cea sfântă,-a mântuirii, din Cuvânt!
Şi când setea, îmi usucă, limba de căldură
Numai bunătatea Ta cea sfântă, se îndură,
Ca să nu duc lipsă, şi să Te măresc în cânt
De bucurie săltând, că mă aflu-n legământ!
N-am pe nimeni Doamne, alăturea de mine
Când durerile m-apasă strâns în chinga lor,
Numai Tu îmi eşti, din ceruri, singur ajutor,
Numai mâna-Ţi bună, şi puternică mă ţine,
Şi balsamul ce-l reverşi, viaţa îmi susţine!
De aceea Doamne, în ruga de mulţumire
Glorie şi slavă-Ţi dau, prin sfinte-osanale,
Căci Tu Doamne paşii, mi-i conduci pe cale
Ca să-mi dai măreaţa, şi eterna mântuire
Prin cerescul plan, pus la cale prin jertfire!
Flavius Laurian Duverna
10 noiembrie 2012
