Adâncă este Doamne, iubirea Ta cea mare!
Adâncă este Doamne, iubirea Ta cea mare!
Adâncă este Doamne, iubirea Ta cea mare
Şi Ea nu are termeni, de-a fi în comparare,
Căci este necuprinsă de mintea omenească
Ne-n stare s-o-nţeleagă în starea ei firească,
Şi-n cer şi pe pământ, Ea n-are asemănare!
Prea sfântă este Doamne iubirea Ta cea vie
Căci Ea a lăsat cerul şi Tronu-I de domnie,
Şi-a coborât în lumea supusă la pierzare
Pentru-a purta păcatul din soarta muritoare,
Spre-ai indica drumul spre marea veşnicie!
Prea sfântă este Doamne iubirea-n întrupare
Şi-un plan de mântuire pentru răscumpărare
Ea l-a adus la-ndeplinire pe crucea din Calvar,
Unde s-a demonstrat, ce-nseamnă sacrul har
Pentru o lume vinovată, supusă sub coşmar!
Adâncă este Doamne, iubirea Ta cea mare
Privind păcatul apărut, în sfânta guvernare
A lumilor create, necunoscut în existenţă
Totuşi îngăduit, prin cumplita lui prezenţă
Urmând ca să asiste, la răul în desfăşurare!
Trebuiau convinse despre cine-are dreptate
Şi-are milă şi-ndurare, pentru lumile create,
Căci ele n-ar fi-nţeles, sentinţa de nimicire
A păcatului din faşă, printr-o clară osândire
Ce-abia la Calvar, a culminat în nedreptate!
Flavius Laurian Duverna
12 decembrie 2012
