Dragostea Neschimbătoare
Dragostea Neschimbătoare
Dragostea lui Dumnezeu
Şi-a pus eterna-I temelie,
În străluciri de curcubeu
Ce-a izvorât din veşnicie.
Contariată, în ceruri sus
De Lucifer ce-n răsculare,
Amendamente… I-a adus
A rămas neschimbătoare.
A trebuit să dovedească
Prin omul ce a fost creat,
Că avea să se jertfească
Să-l izbăvească din păcat.
Şi-astfel, întregul Univers
Cu-ale lui lumi imaculate,
Au înţeles că bunul mers
Al fericirei, stă-n dreptate.
Căci Dragostea iubitoare
Pe lemnul crucii la Calvar,
Cu fruntea sus, biruitoare
Al Său trup la pus pe-altar.
Acolo, a fost pus un steag
Prin sângele jertfei vărsat,
Şi-acolo-al Dragostei toiag
S-a rupt în jertfă-njunghiat.
Şi va purta-n veci de veci
La ambele mâini iubitoare,
În semne de piroane reci
Balsam de raze, lucitoare.
Flavius Laurian Duverna
