Iubire Scumpă…
Iubire Scumpă…
Iubire scumpă, şi duioasă
Ce ai venit din cerul sfânt,
Ţi-ai părăsit măreaţa casă
Pentr-o colibă din pământ.
Ai coborât din slăvi senine
Din alte zări şi-ai acceptat,
De-a deveni la fel ca mine
Şi trup firesc şi fire-ai luat.
Ţi-ai arătat marea-ndurare
Care venea din legământul,
De a uni, în jertfa-Ţi mare
Iarăşi, şi cerul şi pământul.
Cand toate ca de la-nceput
Vor fi restaurate în veci iar,
Te va întreba:-,,Ce ai făcut,
De-ai fost strivită la Calvar?
De unde-Ţi vin rănile crude
Pe care-n veci le ai la mâini?’’
Şi glăsuind, le vei răspunde:
,,De la cei ce le-am dat pâini.
În casa celor, ce-Mi ziceau
Că-Mi sunt poporul favorit,
Mărturisind, că Mă iubeau
La Calvar, Eu le-am primit.’’
Şi a fost… ca peste moarte
Şi blestematul ei mormânt,
Să calci… ca s-avem parte
De-a moşteni, noul pământ.
Flavius Laurian Duverna