Şi totuşi Doamne, vin la Tine!

noiembrie 6, 2019

Şi totuşi Doamne, vin la Tine!.

Şi totuşi Doamne vin la Tine!
Aşa cum sunt, vin din păcat,
Din vraja celui rău ce-n mine
Găsise-un loc bun de lucrat,
În breasla lui, fiind integrat.

Pe calea vieţii, stând departe
De sfintele făgăduinţi cereşti,
M-ademeneau gândiri deşarte
Când cugetam lucruri lumeşti
Din standul celor pământeşti.

Mi-erau prea scumpe, uneori
Plăceri gustate-n valul lumii,
Plăceri ce-n mreje-ţi dau fiori
Topindu-se-n clocotul spumii
Cum fără jar se sting tăciunii.

Dar undeva-n misterul minţii
Cu tainele-i mari, nepătrunse,
S-au aprins perlele credinţii
La care firea-mi nu răspunse,
Căci ea dorea să fie ascunse.

Era prea greu a se desprinde
Din lanţu-atâtor dezmierdări,
Crescută doar de a pretinde
Din plăceri tandre, desfătări,
Stranii mijloace,-n delectări.

Până-ntr-o zi, zi când a-nvins
În lupta firii-mi, Duhul Sfânt,
Prin dragostea care i-a stins
Puterea de-a mă ţine înfrânt
Intrând într-un nou legământ.

Şi-astfel murdar, şi zdrenţuit
De firea-mi cea stăpânitoare,
La Tine Doamne, m-am oprit,
Mi-ai dat haină de-mbrăcare
Prezent de-a fi la sărbătoare.

M-ai primit oaspete la nuntă
Şi pentru dragostea Ta mare,
Azi inima-mi cu dor Îţi cântă
Că mi-ai adus răscumpărare,
Că-n Jertfa sfântă am iertare!

Flavius Laurian Duverna

Comments are closed.