Sonetul Golgotei
noiembrie 13, 2019
Sonetul Golgotei
Pe aripile credinţei, Doamne am zburat
Până acolo sus, la Golgota chinuitoare,
Să-Ţi văd suferinţa cea nespus de mare
Când pe crucea răstignirii, ne-ai purtat.
Tot noianul de păcate grele, apăsătoare,
Din vremelnicia vremilor Le-ai adunat, –
Şi pe crucea spre Calvar, Le-ai suportat
Până ce căzut-ai jos, fără pic de îndurare.
Te-am văzut, sub liniştea deplină atârnat
Între doi tâlhari ce se zbăteau de moarte,
Dintre care unul Te-a rugat să aibă parte,
Când pe norii cerului, vei veni ca Împărat,
Mântuirea s-o aduci prin strălucire mare,
După ce-ai trecut durerea fără asemănare.
Flavius Laurian Duverna
13 noiembrie 2019
