Jertfirea
ianuarie 18, 2010
Jertfirea
Când planul cel de mântuire,
A fost gândit pe jertfa mare
A singurului Său Fiu, iubit,
Ceru-a rămas în consternare.
Şi-a început, să urmărească
Cea mai fantastică-mplinire,
Prin taina cea necunoscută
Care-a surprins prin dăruire.
Un gol mare a fost în ceruri
Când Tatăl Sfânt a hotărât,
Ca Fiul Său să se întrupeze
Aici, în lumea care L-a urât.
Voind, S-a lăsat crucificării
Deşi, El ar fi putut fi salvat,
De oastea cerului, de îngeri,
Ce-au suportat şi au răbdat.
O, şi chiar Dumnezeu a fost
La grea-ncercare-n Fiul Său,
Căci El cu Tatăl au fost una
În drama cruntă, cu cel rău.
El capul Şi-a plecat murind
Şi-a luat cu Sine în pământ,
Stâlpii împărăţiei lui Satan,
Biruind astfel prin mormânt.
Flavius Laurian Duverna
