O, Iubire!…
ianuarie 20, 2010
O, Iubire!…
O, Iubire sfântă, minunată,
Cu-al Tău tezaur nesfârşit,
Tu ai fost piatra depărtată
De cei ce nu Te-au preţuit!
Tu ai fost scumpă şi aleasă
Ca să cladeşti spre bucurie,
Din pietre vii, o nouă casă
Un Templu pentru veşnicie!
Să-Ţi fim în sângele jertfirii
Popor al Tău prin legământ,
Sub pecetea sfântă-a iubirii
Şi-a ascultării, prin Cuvânt.
Căci Tu, Iubire, ai dat totul,
Şi cer şi slava-n preamărire,
Şi viaţa- Ţi, a fost antidotul,
În cea mai sfântă mântuire!
În planul sfânt, ai acceptat
Ca să Ţi-o dai, şi iar s-o iei,
Când pe Calvar, crucificat,
Ţi-ai pus puterea dragostei!
La ce-ai decis din veşnicie
N-a fost nimic de-adăugat,
O, Iubire sfântă, în măreţie,
Prin împlinire ne-ai salvat!
Flavius Laurian Duverna
