Pro Logos
Pro Logos
Când din cerurile înalte, ai venit prin întrupare
Într-o lume de păcate, ce se-afla-n neascultare,
O! Isuse-ai demonstrat că-n planul de mântuire
Logosul e neschimbat, prin superba-Ţi dăruire.
Lumile ce-au fost create, şi-aşezate în Galaxii
Au putut ca să înţeleagă, că măreţele principii,
Ce au dragostea la bază şi nu pot fi desfiinţate
Au cerut jertfa curată, de la Golgota în moarte.
Pentru întregul Univers, Logosul e-al vieţii far
Cu-a sa mare împlinire, pe crucea de la Calvar,
Unde-n crizele durerii, ai strigat cu glasul stins:
,,Eli, Eli Sabactani’’! de al morţii chin cuprins.
Taina de veacuri ascunsă ce venea din veşnicie
Prin jertfirea de la cruce, toate lumile acum ştie,
C-a fost Logosu-ntrupat, că în marea suferinţă,
Ai pus capăt morţii crude la Golgota-n biruinţă.
Şi în moarte, peste moarte, ai călcat a ei putere!
Te-ai supus fără cârtire, ca un miel la junghiere,
Şi-nălţat fiind pe cruce, între cer şi-ntre pământ
Lumilor ai demonstrat, că faci voia Celui Sfant!
Tuturor ce în credinţă, către Tine-acum privesc
Le acorzi neprihănirea-n veşmântul albu ceresc,
Cel mai sfânt mărgăritar, rodul jertfei salvatoare
Hotărâtă şi împlinită,-n planul de răscumpărare.
Astfel, în Logos ai devenit Luceafărul dimineţii,
Cel ce cheile-acum ţine şi-ale morţii şi-ale vieţii,
Şi în sângele-Ţi vărsat, poţi astfel să mijloceşti
Sus, la tronul harului, pentru om să-l mântuieşti.
Mare Preot peste veacuri după sfânta rânduială,
A lui Melhisedec slujbă, prin cerească învoială,
Săvârşeşti fără-ncetare până harul se va-nchide,
Şi a milei uşă sacră, nimeni n-o va mai deschide.
A fost mare şi prea lung, timpul cel de aşteptare
Pentru a-Ţi sfârşi lucrarea, mijlocirii de salvare,
Să poţi din nou să aduci, lumea cea primejduită
Pe făgaşul salvgardării, şi-ordinii-n cer stabilită.
Când iarăşi vor fi create, cerul şi pământul nou,
Când rănile ce-ai primit, vor fi un veşnic ecou,
Al dramaticelei lupte, din cea mai grea tragedie
Prin Logos vei străluci, pentru timp şi veşnicie!
Flavius Laurian Duverna
