De ai veni…
De ai veni…
De ai veni trudit, şi ai bătea
Ca să-Ţi deschid, Isus iubit,
Uşa atunci, Ţi-aş deschidea
Zicându-Ţi: – ,Bine-ai venit!’
Poftindu-Te la mine-n casă,
Vreau oaspete ales să-mi fii!
Ca amândoi, să fim la masă
În ceas,…de scumpe bucurii.
Cina-vom, în clipe de seară
Cu pâine ruptă-n rugăciune,
Amintindu-mi de-odinioară
Că savârşeai sfânta minune.
Astfel, Tu poţi face şi-acum
La sufletul care-Ţi urmează,
Fiind obosit de lungul drum
Al trudei, când se înserează.
Pe vremuri Te urma poporul
Ca să asculte-al Tău Cuvânt,
Dar astăzi, Tu eşti călătorul
Care aştepţi de trudă-nfrânt.
Ferice-acel care-Ţi deschide
Şi Te-ospătează din plăcere,
Şi inima-i, el nu şi-o-nchide
Când răbdător baţi în tăcere.
Flavius Laurian Duverna