Realităţi de Toamnă
Realităţi de Toamnă
Frunzele verzi, ruginite
Peste lunca încă verde
Au format un covoraş,
Ce e-atât de drăgălaş –
Pentru cel care îl vede
Cum se-ntinde pe imaş.
Frunzele verzi, ruginite
Numai freamătă în cânt;
Şi-arată zile de Toamnă
Ce privirile ne-ndeamnă
La orice boare de vânt –
Cum ele cad la pământ.
Frunzele verzi, ruginite
Ne atrag luarea aminte:
Că verdele-ncet se trece,
Cum şi viaţa se petrece,
Nu poate fi verde-nainte
Tot omul, să ţină minte! . .
Că şi omu-i, ca şi frunza
Care creşte şi-nverzeşte
Până-n vremea tinereţii…
Şi spre pragul bătrâneţii
El fără să vrea descreşte,
Ca şi frunza-ngălbeneşte.
Şi va fi… în această stare
Pân’ l-a Domnului venire,
Când pe nori El va apare
S-aducă-n răscumpărare
Şi prea sfânta, întinerire
‘N viaţa cea nemuritoare.
Flavius Laurian Duverna
