Sonet despre Mama
Sonet despre Mama
Ce mai frumoasă şi mai dragă vârstă a vieţii
De care-n inocenţă n-am prea ţinut seama,
A fost când copilaş, stând pe lângă Mama
Urcam în sus spre vârsta anilor adolescenţii.
Sub grija sa de mamă nu cunoşteam teama
Şi-urcam de zor, mergând spre anii tinereţii,
Şi-aşa păşeam pe nesimţite-n roua dimineţii
Ca floarea-mbobocită, plătind în taină vama.
Prea scumpi şi preţuiţi, î-mi sunt anii acum,
În viaţă, când mama o privesc şi nu mai e –
Cu sfaturile ei de aur bune pe al vieţii drum!
Din amintiri, doar mai răsare ca-n poveste
Şi urcă-n sus spre cer, ca valul cel de fum –
Ce-apare ca un vis, şi nostalgic se topeşte.
Flavius Laurian Duverna