Roadele Ploii Târzii
Roadele Ploii Târzii
După lunga aşteptare, începând din primăvară
Când sămânţa semănată a fost pusă să răsară,
În pământul cald şi umed şi sub ploaia timpurie
A răsărit şi-a crescut, pân-la Ploaia cea Târzie
Pentru o recoltă bună ca-n vremi de odinioară.
După cazna muncii grele, a pământului lucrat,
Sub arşiţa cea de vară, când tot ceru-i luminat
De a soarelui splendoare, paiul de-al îngălbeni,
A căzut ploaia târzie, spicu-al coace şi-a-mplini
Pregătind marea lucrare, grâul spre-a fi secerat.
Iată, acum însfârşit, c-a sosit şi timpul toamnei
Aşteptat cu bucurie pentru strângerea recoltei,
Şi mulţimile de roade, au fost puse în hambare
După ce au fost înscrise în fişe pentru păstrare
Spre-a se ţine evidenta privind rezultatul holdei.
La fel sufletele-s roade ce cu greu s-au adunat
După ce Cuvântul vieţii, a fost cu spor semănat,
Ce crescând ca firul verde a ajuns deplin în spic,
Şi-a-nceput la recoltare, să nu se piardă nimic
Strâns fiind în snopi şi clăi, gata de-a fi treierat.
După ce vor fi trecute, prin ciurul de vânturare
Vor fi-n ceruri puse toate, în cereştile hambare,
Numărate bob cu bob numărul spre-a fi-ntregit
Dintre-acei, care sigiliu, pe frunte ei l-au primit
Şi-au trecut învingători, de a nopţii strâmtorare.
Şi vor fi de-aci încolo, pentru întreaga veşnicie
Toţi tineri nemuritori, spunând scumpa bucurie,
Spre mărirea şi spre gloria, Tatălui ce ne-a iubit
Dând pe unicul Său Fiu, Golgotei de S-a jertfit,
Pentr-a noastră mântuire,…lumile toate să ştie.
Calvarul va spune veşnic, lumilor din Univers
Că păcatul monstruos, prin jertfire a fost şters,
Şi puterea-i niciodată-n veci nu va mai apărea,
Căci a fost eradicat, şi-urmele-i, vor dispărea
Şi nu va mai fi tulburată veşnicia-n al ei mers.
Numai în Suprema jertfă, mărturie va rămâne
Semnele piroanelor, care veşnic ne vor spune,
C-a plătit cu preţul vieţii, prin mormânt biruitor,
Din dragoste pentru om, singur rămas muritor
La Golgota el fiind, din foc scos ca un tăciune.
La adus răscumpărat, prin jertfirea vieţii Sale
Iar în lumile preasfinte, dintre spaţiile astrale,
Care-n veacuri au privit, cu vădită consternare
Spre giganta bătălie, ce s-a dat pentru salvare,
Arătând c-a fost aleasă, spre Calvar unica cale.
Obiectul de dispută, a fost Legea prin Cuvânt
Şi la crucea din Golgota, Lucifer a fost înfrânt,
De Iubirea jertfitoare, ce venea din Dumnezeu
Luminând înveşmântată, în culori de curcubeu,
Ajungând la punctul maxim în măreţu-I apogeu.
Flavius Laurian Duverna
