La noi, aici, când ai venit!
La noi, aici, când ai venit!
La noi, aici, când ai venit
Isuse, Tu ai fost Cuvântul,
Cuvântul care a întocmit
În planul ce-a fost rânduit
Cer şi marea şi pământul!
La început, cu Dumnezeu
Ai fost Izvorul de Lumină,
Arătând prin vremi mereu
Până-ai ajuns la apogeu
Că ai o Lege, ce-i deplină!
După marea controversă
Ce-a bulversat întregul cer,
În numărarea cea inversă
În lupta cu forţa adversă
Te-ai pus hotar lui Lucifer!
Atunci pământu-a devenit
Teatrul luptei mai departe,
Iar lumea nouă, ce-ai zidit
În planul sfânt desăvârşit
A suferit, cumplita moarte!
Prin planul cel de mântuire
Te-ai oferit să-i fii salvare,
Demonstrând marea iubire
Prin viaţa proprie-n Jertfire
Ca să aduci răscumpărare!
Ai fost sămânţa cea dintâi
Promisă-n sfântul Paradis;
La prigoniţi, drept căpătâi
Arătând că-n veci rămâi –
Şi alinări le-ai fost prin vis!
Toiagul veşnic de domnie
Te-au socotit marii ierarhi
Ce-au aşteptat cu bucurie
Să vii din sfânta veşnicie,
Nădejdea pentru patriarhi!
Prin steaua care-a răsărit,
Ei au crezut că eşti Mesia,
Din vremi srăvechi rânduit,
Un plan că-l ai de împlinit
Aşa cum spunea profeţia!
Şi-n adevăr, iubirea mare
Ce lumea toată a cuprins,
Prin forţa-I cea biruitoare
A triumfat când la-nălţare
Boldul morţii-a fost învins.
La viaţă când Te-ai ridicat
Prin strălucirea cea eternă,
Pământ şi cer au aprobat
Puterea-Ţi de necontestat
Victoria Luminii, în beznă!
La noi, răbdând ai pătimit
Să fim din nou lângă Tine
Sub starea legilor Divine –
Reînglobaţi iar, în circuit
Al Glaxiilor făr-de suspine.
Şi-atunci, în toată veşnicia
Prin ani ce nu vor fi dataţi,
Vom şti ce-a plătit bucuria
De-a fi-n Univers armonia,
În Jertfă fiind răscumpăraţi.
Flavius Laurian Duverna
