După Tsunami
După Tsunami
Trecut-au clipele de groază
Ce-n Orientul binecuvântat,
Cu paradisica zonă, o oază,
Mulţimi de vieţi, au secerat.
Când tihna era mai deplină,
Iar dorinţele multe-mplinite
Se scurgeau lent în surdină,
Iată, din adâncurile liniştite,
Şi-a ridicat, Tsunami coama
Şi-n vuiet crâncen s-a-nalţat,
Şi frica i-a cuprins, şi teama,
Pe-oricare om de-a fi salvat.
Fugind de-a valului mărime
Mulţi prin copaci se căţărau,
Mânaţi de temerea-n micime
Să îşi scape viaţa, încercau.
În groaza cea mare-au aflat
Că-n faţa valurilor, în furie,
Ţâşneau izvoare, neîncetat,
Crăpând pământul, în urgie.
Pieirea atâtor mii de oameni
Poate că-i partea din eclipsa,
Ce poţi astfel, să îl asameni
Cum e descris-n Apocalipsa.
Şi moartea fără momentană
Avertizare, strict i-a surprins,
Ţinând furia grozavă-n taină
Până ce valul crunt, i-a prins.
Şi-au dispărut, duse-n adânc
Vechi insule, din largul zării,
Ca nişte pietre când se-arunc
Şi cad în jos, pe fundul mării.
Pământul şi-a mutat hotarul
Şi faţă de-axa-I, de-nclinare,
A balansat mişcând cântarul
De mii de ani, în nemişcare!
Ce poate fi-acum pentru noi,
Tsunami, acest groaznic val,
Decât că ziua….cea de-apoi
E-aproape de-al ei carnaval?
Înalţă-ne, Doamne, privirea
Să fim cu capul drept în sus,
Să aşteptăm cu dor venirea
Cea scumpă-a Regelui Isus!
Şi-nvaţă-ne ca să pricepem
Că-n semnele… puterii Tale,
Sunt apeluri, ca să începem
O viaţă nouă, pe-o altă cale!
Să fim cu gândul toţi curaţi!
Şi chiar, orice s-ar întâmpla,
Pe braţul Tău, să fim purtaţi
Oriunde-am fi şi ne-am afla!
Flavius Laurian Duverna
10 ianuarie 2005, Stia-Italy.
