Au înflorit cireşii…
Au înflorit cireşii…
Au înflorit cireşii, iaraşi, în livadă
Şi în albul pur, şi-au pus podoabe;
Din muguri adormiţi-n toiul iernii
Au răsărit frumos cununi de salbe.
Ce mândră e livada, în sărbătoare!
Ce zumzet de albine o-mpresoară!
E timpul florilor cu porţi deschise;
Nectarul dulce, ele-n stupi îl cară!
E-un dute-vino, pe traseu, întruna!
Parfumul florilor suav, le cheamă,
Din zbor răspund la fiecare floare
Şi nu le trece, nebăgate în seamă.
Şi mai târziu, ce fructe delicioase
Vor fi pe crengile expuse-n soare,
Când în buchete, adunate laolaltă
Cireşile, vor creşte în îmbrăţişare!
O! Şi ce motiv solemn de bucurie
Va fi când timpul, e gata de cules,
Când aroma dulce te energizează
Şi când rolul hranei tu l-ai înţeles!
Şi astfel în iubirea Lui de Creator,
Dumnezeu, îngrijeşte să rodească
An de an cireşii, căci a lor menire,
Este să-ntreţină viaţa cea firească!
Flavius Laurian Duverna
14 aprilie, 2010.
