Toamnă bună!…
Toamnă bună!…
Toamnă bună, dulce toamnă,
Tu duci cu tine-o mare taină:
Cum frunzele cad la pământ
Plutind mânate-n val de vânt,
Cum solul umed le primeşte
Şi-n al său sân le putrezeşte,
Ca hrană din nou să aducă
La truditori în greaua muncă!
Toamnă bună, eşti frumoasă
Când via-i gata, a fi culeasă
De strugurii cei copţi deplin,
Când coardele-abia-i mai ţin,
Când în livezi, fructe-arămii
Răspund celor din podgorii,
Demonstrând că ne vorbesc
De Domnul, când ele cresc!
O, Toamnă, tu-aduci bucurii
Când din mănoasele câmpii,
Cobori cu sarcini de bucate
Ce ele-n grijă-or fi păstrate
Cu-acelaşi ritm, prin hărnicie
De toţi cei ce trudesc pe glie,
Ce-un an întreg ei s-au rugat
Să fie an bun, şi-mbelşugat!
Toamnă bună, dulce toamnă,
De treci, la anul te întoarnă,
Cu zile dragi de farmec pline
La cei trudiţi care-n suspine
Pregătesc timpul recoltării,
Sub preţul scump al salvării,
Preţ care-n dragoste şi har
A fost plătit, crunt la Calvar!
Flavius Laurian Duverna
