Intercer – Poezii si editoriale

1455. RĂSCRUCEA GÂNDURILOR INTERZISE
Aș vrea să spun că arde-n mine un dor
Și sper ca dorul să ardă până mor,
Cu pasiune scriu de a mea iubire,
Iubire de divin și nemurire.

Când este greu, am tentativa să clachez,
Dar cad în rugăciune și iar mă redresez,
Mă încred în Domnul meu, l-am cunoscut la cruce,
Am să dezvălui asta oriunde eu m-oi duce.

Mă tem de întuneric, mă tem chiar de cădere,
Dar arde-n mine dorul și doru-mi dă putere,
Cu pasiune scriu, la fel aș vrea să fiu,
Să fiu o pasiune prin Domnul meu cel viu.

Când vine încercarea, răscruce gândul face,
Eșecul, supărarea se întinde, nu-mi dă pace,
Dar le alung îndată, sunt gânduri interzise,
Eu mă agăț puternic de vorbele ce-s scrise.

Când ești în întuneric, ia Biblia citește,
În rugăciune sfântă chiar pacea se găsește,
Nu e o tentativă de gânduri interzise,
De ne agățăm mereu de cele sfinte, scrise.

Am încercat în vers să îți dezvălui multe,
Aș vrea să fiu o schelă, aș vrea să fiu o punte,
Cu dragoste fierbinte îți scriu și am să scriu,
Îți spun în poezie să știi, Hristos e viu.
Emilia Dinescu

GÂNDURI ÎN BĂTAIA VÂNTULUI
M-așez pe bancă în parc, am obosit,
Prea multă suferință am întâlnit,
Călătoria frunzelor purtate acum de vânt,
Se poate compara cu viața pe pământ.
Nu vreau să par banală și nici să plictisesc,
Dar am o năzuință, eu scriu și îmi doresc,
S-ating în versul meu mai multă profunzime
Și să ridic măiastru la mare înălțime.
Nu am nici o valență, nu sunt nimic prin mine,
Nu am vicariat, încerc să scriu prin rime,
Vorbesc de Dumnezeu, de dragostea divină,
Doar Dumnezeu e totul, este a mea lumină.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
E toamnă, e luni, mă simt clandestin,
Nu mă regăsesc, de mine-s străin,
Dimineața mă rog să mă regăsesc,
Dar e iluzie, nu mă întâlnesc.

Tăcut este totul taciturn sunt și eu,
Și în tăcere-i prezent Dumnezeu,
Sporadic mai scriu câte un vers,
Sunt trecător în univers.
Emilia Dinescu

NEPOATEI MELE
Mai e puțin, din multul care a fost, mai e puțin,
Am sentimente multe, aștept în brațe să te țin,
Părinții tăi au pregătit pătuțul, te așteptăm acasă,
Tu ești un îngeraș, prințesa mea frumoasă.

Am să-ți recit mereu și am să-ți povestesc,
Dar cel mai mult te asigur că am să te iubesc,
Tu ești micuța noastră, cadoul prețios,
În rugăciune sfântă te-am predat lui Hristos.
Emilia Dinescu

ECOUL PLOILOR DE TOAMNĂ
Frenetic ploaia bate-n geam și vântul suflă-n ramuri,
Laconic aș vorbi acum, gândind la alte vremuri,
Cuvintele nu le găsesc, evanescență-n ritmuri,
Imaginile îmi revin oniric în răstimpuri,
Frivol îmi pare gândul meu și nu mă regăsesc,
Ecoul ploilor de toamnă în gând se contopesc.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS UNIȚI ÎN RUGĂCIUNE
În lanțul rugăciunii strigăm toți adunați,
Suntem o grupă mică, dar știm că suntem frați,
Tu ne-ai chemat aici, Tu ne-ai adus la rugă,
Ne-ai înfiat ca fii, nu suntem robi și slugă.

Venim la rugăciune, îți mulțumim fierbinte,
Că ne putem ruga și că ne ești Părinte,
Noi ne-am înscris pe liste, Tu ne-ai adus aici
Și cerem cu ardoare de jos să ne ridici.

Trimite Duhul sfânt, nu ne lăsa să stăm,
Nu vrem să ațipim, nu vrem ca să clacăm,
Ajută-ne prin viață și fapte să vorbim,
Să vadă orișicare că noi chiar te iubim.

Te rog să ne transformi, să ne faci schele vii,
Și să vorbim de Tine, să spunem că revii,
Curând vei reveni, noi te așteptăm cu dor,
Suntem uniți în rugă, suntem al Tău popor.
Emilia Dinescu

 ÎN CAMERA DE SUS
E timpul meu de rugă în camera de sus,
Tot timpul care îl am, e darul Lui Isus,
Prin harul Lui trăiesc, prin harul Lui eu scriu,
Mă iau cu voi de mână și strig, Hristos e viu.

Isus m-a așteptat, cu listele eu vin,
Nu sunt plictisitoare, mereu am să revin,
Citesc listele lungi, sunt cei care au plecat,
Ei au plecat în lume și lumea i-a înșelat.

Nu sunt doar nume, Tată, ei sunt copiii Tăi,
Nu sunt mai răi ca noi, noi suntem cei mai răi,
Au rătăcit cărarea și bâjbâie în lume,
Ei sunt copiii Tăi, nu sunt doar simple nume.

E lista lungă, Doamne, îl spun pe fiecare,
Eu știu că nici un suflet nu este un oarecare,
Dacă pe noi ne doare, Tu suferi și mai mult,
Căci fiecare suflet e-n lume și-n tumult.

Nu mă ridic din rugă și strig la Dumnezeu,
Căci suferința-i mare și cu durere-i greu,
Avem bolnavii noștri, pe liste noi i-am pus,
Îți cerem vindecare și pacea cea de sus.

Spitalele sunt pline și boala este grea,
E timpul de pe urmă și știm, satana vrea,
Prin suferință, boală el vrea să ne sustragă,
De aceea ne trimite mereu câte o plagă.

Și veștile ce vin sunt sumbre și amare,
Creștinii sunt închiși, mulți mor în închisoare,
Ei nu sunt judecați, sunt omorâți și atât,
Fiindcă satana știe, curând e doborât.

A fost învins la cruce și timpul este scurt,
De aceea vrea să înșele, cu șiretlic și furt,
Eu stau în rugăciune, mă rog pentru putere,
Mă rog pentru credință, căci dragostea nu piere.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus poporul stă în rugă,
Un lanț de rugăciune, vrem ruga să ajungă
La tronul Tău de har, la tronul Tău de milă,
Transformă-ne pe noi și ruga cea umilă.

Nu merităm nimic, venim prin harul Tău,
Căci lupta este cruntă și fără Tine-i rău,
Îți cerem umilință și vrem să ne transformi,
Căci fără Tine, Tată, suntem urâți, diformi.

Tu ne-ai chemat aici, Tu ne-ai chemat la rugă,
Și ne-am luat de mână, poporul vrea să plângă,
În post și rugăciune îți cerem Duhul sfânt,
Vrem Duhul ca să fie cu noi pe acest pământ.

Nici binele ce-l facem, nimic nu e curat,
Chiar fapta cea mai bună ne acuză ca spurcat,
Îți cerem Duhul sfânt, vrem ploaia Ta târzie,
Căci fără Tine suntem mereu în erezie.

Ajută-ne Cuvântul să fie a noastră hrană,
Îmbracă-ne cu Duhul, nu vrem o altă haină,
Ajută-ne, mereu să stăm la ce e scris,
Suntem poporul Tău și vrem în paradis.
Emilia Dinescu

REGĂSIRE ÎN TĂCERE
Trăiesc ca peregrin, am viața dulce-amară,
Încerc să mă găsesc, dar eu nu am o țară,
Sunt efemeră, o clipă doar trăiesc,
Tăcere asurzitoare, eu simt că mă topesc.
Sunt călătoare-n lume, periplu este viața,
Privesc pe cerul albastru și aștept dimineața,
Ascult, vorbește frunza, cu vântul ea șoptește,
Și auster îmi pare, în jur pustiu chiar este.
Nu sunt din astă lume, în lume doar trăiesc,
Sunt un mort viu se pare, deși nu îmi doresc,
Lumină-ntunecată eu văd la răsărit,
M-am contopit cu lumea și nu m-am regăsit.
Emilia Dinescu

DOAMNE…
Doamne, cum să-ți mulțumesc,
Deschid ochii, mă trezesc
Și în fiecare dimineață,
Am o altă zi de viață.

Doamne, Tu mi-ai dat putere,
Să trec peste a mea durere,
Tu m-ai sprijinit în toate
Și au fost… nenumărate…
Emilia Dinescu