Intercer – Poezii si editoriale

49. PĂRINȚI PENTRU COPII; COPII PENTRU PĂRINȚI
Părinții sunt în casa Ta, iubite Doamne,
Te așteaptă în rugăciune zi de zi,
Și așteaptă, cu nesaț, ei ziua-n care
Pe ceruri, cu ai Tăi îngeri ai să vii,
Dar lacrimile curg din ochi și obrajii
Au brazde-n ei de cât au plâns pentru copii,
Căci ei la Tine au venit cu brațe goale
Și n-au alături și ai lor copii,
De aceea ei se roagă și tot speră,
Că până în clipa-n care ai să vii,
Doar Duhul Tău mai poate să îi miște
Și să-i aducă în casa Ta pe ai lor copii.

Copiii sunt în casa Ta, iubite Doamne,
Și o rugă strigă întruna, zi de zi,
Se roagă pentru cei ce le-au dat viață,
Căci știu că în curând Tu ai să vii,
Și n-au părinții aproape lângă Tine,
De aceea strigă întruna, neîncetat,
Căci ei sunt cei care i-au mângâiat
Și i-au crescut doar cu sudoarea frunții,
Dar nu te-au vrut și mulți i-au renegat,
Dar ei mai speră și încă tot se roagă,
Că harul Tău cât este pe pământ,
Să-i mustre și să-i certe Duhul Sfânt,
Și astfel să-i aducă în casa sfântă
Pe toți părinții de pe acest pământ.

Familii întregi nu sunt în adunare,
Și toți se roagă zilnic pentru ai lor,
Mai speră și așteaptă ziua-n care
Vor fi cu toții în al Tău popor,
De aceea Doamne, nu încetează ruga
Părinților ce strigă ai lor copii,
Și speră că vor fi în adunare,
Căci Tu curând, pe ceruri ai să vii.
De aceea Doamne, nu încetează ruga
Și-n rugăciune-i punem pe părinți,
Căci scurt e timpul, scurtă este clipa
Și har nu va mai fi, căci Tu nu minți.
Emilia Dinescu

48. ESTE SCRIS
Eu știu, Tată, Tu vrei mai multe de la mine,
Ajută-mă să le împlinesc pe toate,
Căci știu prea bine, este scris în marea Carte,
Nu le pot face doar pe jumătate,
Tu vrei ca inima să fie toată a Ta
Și Ție să-ți slujesc pe veci,
Ajută-mă, o, Doamne, ca să fie așa,
Te vreau al meu Stăpân, din viața mea nu vreau să pleci,
Nu vreau să îți slujesc pe jumătate,
Vreau inima întreagă să ți-o dau,
Căci am citit și știu că este scris în marea Carte,
La doi stăpâni nu poți sluji, așa.
De aceea strig la Tine, Tu mă îndreaptă
Și să greșesc în viață nu mă mai lăsa,
Căci știu că este scris, e har acuma,
Dar va veni curând și judecata Ta.
Emilia Dinescu

1568. ÎNTRE LINIȘTEA IERNII ȘI FOCUL INIMII
Contrast între natură și mine, între anotimp și eu,
Între liniștea iernii și focul inimii, mai mereu,
Ardere e-n mine, chiar dacă afară e ger și frig,
Căldură contrastantă, în rugăciune strig,
Mi-e dor de veșnicie, mi-e dor de Dumnezeu,
Chiar dacă eu greșit-am, și știu, păcatu-i greu.
Încremenire-n mine, cuvinte nu găsesc,
Nu știu dacă sunt fraze să pot să-i mulțumesc,
Contrast ca în natură, totul e alb, curat,
Chiar dacă a fost tină, noroi și-ntunecat,
Așa sunt eu acum, am fost spălat de tot,
Am primit haina albă, să-i mulțumesc, nu pot,
Cuvinte nu găsesc, din inimă vorbesc,
Din focul inimii acum, îți mulțumesc.
Emilia Dinescu

47. TAINELE NU-S TAINE
Deschis-am Sfânta Carte și-n ea citim ades,
Găsim și multe vorbe ce-s fără înțeles
Și apoi ne stoarcem mintea și vrem să deslușim,
Dar mintea nu înțelege și noi ne răzvrătim,
Căci vrem să știm prea multe, multe ce nu au rost,
Așa gândim anume, când nu prea deslușim,
Ce a vrut să spună-n Carte, stăm mult și ne gândim,
Dar trecem mult prea lesne de tot ce înțelegem,
Și trecem peste toate fără ca să le facem,
Așa suntem tot timpul, mereu nemulțumiți,
Și strigăm către Tine și suntem răzvrătiți.
Emilia Dinescu

46. ÎNDEMN LA VEGHERE
Viața trece-i trecătoare ca și floarea pe câmpii,
Ca și iarba care moare; dar Isuse ai să vii,
Și în clipa aia mare totu-n jur se va schimba,
Noi ce stăm în așteptare, doar Ție îți vom cânta,
Dar te rog, să dai putere și Duh Sfânt, Tu, să ne dai,
Ca să stăm în așteptare, să veghem, să zicem, hai,
Să nu adormim prea lesne și atunci când vei veni,
Să nu fim cu lampa stinsă, căci doar o clipă va fi,
Clipa este importantă, important e să veghem,
Nu se știe niciodată, mereu noi să te chemăm,
Și să stăm în rugăciune și în veghe tot mereu,
Căci de trăim fără Tine, va veni regretul greu.
Emilia Dinescu

45. ÎNTREBARE PENTRU FIECARE
Isuse, Tu te-ai născut și ai trăit ca noi,
Dar ai mers numai drept, n-ai pată de noroi,
Doar noi ne murdărim și ne pătăm mereu,
Păcatul nu-l urâm și-l ocolim cu greu,
Chiar ne îndreptăm, prea lesne, cu fața spre păcat
Și apoi cu întristare oftăm, te-am supărat,
Dar nu facem nimica, cu Tine nu luptăm,
Lăsați ca duși de vrajă prea lesne ne lăsăm,
Și tot pe a noastră cale ne place și mergem,
Deși le știm pe toate și știm și înțelegem
Că prin a noastre fapte, prea des te răstignim
Și apoi venim la cruce și vrem ca să murim,
Dar până când, Isuse, o să mai fie har?
Și până când iertarea, Tu, ne-o mai dai în dar?
Că prea des ne abatem și prea multe greșim,
Și apoi promitem, Doamne, că azi ne pocăim,
Dar azi devine mâine și nicicând nu e azi,
Curând ai să vii, Doamne, cu focul să ne arzi,
Și munții or să cadă, of, de ne-ar astupa,
Căci ți-am promis prea multe și n-am făcut așa.
Le știm pe toate, Doamne, dar suntem rătăciți,
Prin ale noastre fapte suntem și răzvrătiți,
Dar până când, Isuse, Tu, șansă ne mai dai,
Ca să primim o jertfă și să primim un rai?!..
Și până când, Isuse, la inimi ai să bați?!…
Of, până când, Isuse, mai poți, Tu, să ne cauți?!…
Emilia Dinescu

44. RUGĂCIUNE DE AJUTOR
Te rog, Doamne, Tu le cunoști pe toate,
Tu știi ce-i scris de Tine-n a Ta Carte,
Ajută-mă, la Tine să privesc
Și tot ce e lumesc să ocolesc,
Ajută-mă, de Tine să m-agăț,
Să nu caut al lumii slab răsfăț,
Ajută-mă, cu Tine eu să stau.
Emilia Dinescu

43. NECAZUL BINECUVÂNTAT
Doamne, așa cum norii vin și pleacă,
Așa pe lângă noi necazul o să treacă
Și știm că după orișice furtună,
Urmează, Doamne, altă zi senină,
Chiar dacă clipa asta pare neagră,
Și omul n-are cum să înțeleagă,
Tu le cunoști pe toate și le știi,
După furtună vin, iar bucurii,
După necaz, apare-n viață soare,
După căldură, vine și răcoare,
Noi doar așa să le luăm pe toate,
Să le înțelegem, știm că nu se poate,
Dar, Doamne, toate Tu le-ai dat,
Și știi de ce așa, Tu, le-ai lăsat.
Ce drept avem să te întrebăm pe Tine?
Pământul să ne înghită… nu ne-ar fi rușine…
Te rog, deschide ochii să vezi bine
Pe unde ai trecut tu, biet creștine,
Isus a fost cu tine, în brațe te-a purtat
Când de necazul greu ai dat,
De te-a durut pe tine, mai rău a fost la El,
De te-a înțepat pe tine, străpunsa-L rău pe El.
Emilia Dinescu

1566. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus e liniște și pace,
Aici să stau în rugă eu spun că chiar îmi place,
E pacea Ta divină, ne umple la refuz,
De aceea-n adorare creștinul nu-i ursuz.

Ne rugăm cu credință și cu speranță multă,
Noi știm că ne ești Tată și știm Cine ascultă,
Nu avem nici un merit, dar știm că ne iubești,
Te rog, ascultă ruga și voia-Ți să împlinești.

Mă rog pentru acei ce astăzi duc Cuvântul,
Ajută-i să înțeleagă că Tu le ești avântul,
Ei sunt semănători, Tu rodul îl aduci,
Noi știm, a Ta lucrare, doar Tu poți s-o conduci.

Mulți sunt misionari în țări unde-i prigoană,
Nu au plecat acolo că au avut o toană,
A Ta lucrare, Tată, ei vor ca să o facă,
Ajută-i ca cu bine acasă să se întoarcă.

Sunt zone albe, Tată, Cuvântul n-a ajuns,
Lucrarea Ta nu-i gata, nu este îndeajuns,
Pune în inimi, Tată, un dor de a Ta lucrare,
S-ajungă azi Cuvântul la cei din închisoare.

Mă rog pentru prezbiteri, diaconi și slujbași,
Te rog să le vorbești, o clipă să nu-i lași,
Să-i mustri de greșesc, să le dai Duhul sfânt,
Să facă a Ta lucrare cât sunt pe acest pământ.

Mă rog pentru creștinii ce astăzi îți slujesc,
Ei au primit botezul, de aceea îndrăznesc,
Să îți cer Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Peste poporul Tău, credința să reînvie.

Eu strig în rugăciune și vreau să-ți mulțumesc,
Predau ștafeta rugii, dar spun ce îmi doresc,
Doresc în veșnicie, eu slavă să-ți aduc,
Și pe pământ Cuvântul în vers aș vrea să-l duc.

Cu frații mei în rugă de mână m-am luat,
Ștafeta rugăciunii acum eu am predat,
Doresc în veșnicie cu frații mei să fiu,
Îți mulțumesc din suflet, eu știu că Tu ești viu.

Eu știu în Cine cred, mă rog pentru credință,
La marea de cristal vom avea biruință,
Vom cânta osanale, uniți mereu să fim,
Închei aceste rânduri, spunând atât, amin.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus de mână ne-am luat,
E timpul meu de rugă, ștafeta am preluat,
Sunt fericită, Tată, acum te întâlnesc,
E timpul meu de rugă și vreau să-ți mulțumesc.

Îți mulțumesc din suflet, în viață mă găsesc,
Prin harul Tău puternic eu astăzi mai trăiesc,
Îți mulțumesc fierbinte, cu frații-n rugă stau,
Eu vreau a Ta putere, din suflet eu o vreau.

Cer ploaia Ta târzie, suntem a Ta mireasă,
E timpul pregătirii, vrem să plecăm acasă,
Îți cerem Duhul sfânt, ne mustră și lne ceartă,
Noi nu suntem oricine, suntem din a Ta ceată.

Nu știm ce va veni, dar Biblia vorbește,
Vor fi zile mai sumbre, ceva se pregătește,
Nu vrem să ațipim, nu vrem ca să clacăm,
De aceea în rugăciune uniți acum noi stăm.
Emilia Dinescu