Intercer – Poezii si editoriale

1752. RUGĂ PENTRU FAMILIA MEA
Nu aduc nimic bun, dar stau în rugăciune,
Sunt singură la Tine, ai mei stau încă-n lume,
Doresc să te primească, să fie mântuiți,
Prin Tine și cu Tine suntem cei fericiți.

Mă rog pentru ai mei,, ei stau departe, încă,
Aș vrea să-i văd că vin, la cruce să se strângă,
Îi las în brațul Tău, te rog să îi trezești,
Să înțeleagă totul, să vadă că îl iubești.
Emilia Dinescu

1751. RUGĂ DE DIMINEAȚĂ
E dimineață acum, dar este înnorat,
Eu mă aplec în rugă, de ajuns am alergat,
Am alergat degeaba, căci totu-i efemer,
Aș vrea să strâng cu Tine doar lucruri ce nu pier.

Sunt obosită, Tată, doar eu sunt vinovată,
Căci Tu, de la început, ai vrut să fiu salvată,
Am mers pe calea mea și nu te-am ascultat,
Îți mulțumesc din suflet, că nu m-ai renegat.

E dimineață, Tată, în rugă iată, vin,
Eu vin, în rugăciune nu vreau ca să suspin,
Aduc doar mulțumire, căci încă mai trăiesc,
Aștept cu dor puternic să te reîntâlnesc.
Emilia Dinescu

1750. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus ne adunăm mereu,
Căci pe pământ nu-i bine, da, pe pământ e greu,
În camera de sus suntem chiar fericiți,
Noi știm în cine credem și suntem mântuiți.

Ce dacă este greu, e timpul cercetării,
E timpul de pe urmă, e vremea încercării,
Trimite Duhul sfânt, pe noi ne întărește,
Și ține-ne de mână, la Tine ne primește.

Nu avem nici un merit că am venit la Tine,
Am auzit chemarea și am ales spre bine,
În alergarea vieții simțeam că nu-i nimic,
Dar am venit la Tine, la Cel mai bun Amic.

Nu avem nici un merit că suntem mântuiți,
În cartea vieții Tale, noi vrem să fim găsiți,
Prin harul Tău puternic și jertfa Ta supremă,
Îți cerem toți în rugă, doar viața cea eternă.

În camera de sus n-aducem nimic bun,
Și faptele ce-s bune, sunt doar cenușă, scrum,
De aceea stăm în rugă și cerem Duhul sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie să vină pe pământ.
Emilia Dinescu

1749. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus de mână ne luăm,
Suntem legați prin Tine, în rugăciune stăm,
Suntem poporul Tău, vrem Duhul sfânt acum,
Curând piere pământul și totul va fi scrum.

Nu vrem ca să ne temem, dar singuri vom cădea,
Vin vești îngrozitoare, prin Duhul vom putea
Să fim victorioși, să stăm la ce e scris,
Căci va veni prigoana, un timp de nedescris.

Suntem poporul Tău, suntem chiar cercetați,
Ajută-ne, în rugă să stăm uniți ca frați,
Să stăm pe metereze, orice ar fi să vină,
Să ne rugăm mereu, în rugă împreună.

Să ne rugăm ca unul, să nu ne risipim,
În camera de sus mereu să ne întâlnim,
Să nu se stingă focul și rugăciunea noastră,
Căci vei veni pe nori, în zarea cea albastră.
Emilia Dinescu

1748. RUGĂ
Mă simt atât de mică, eu știu sunt o povară,
Aș vrea ca sentimentul acesta să dispară,
Nu știu ce pot să fac, mă simt neputincioasă,
E greu în suferință, te rog, eu vreau acasă.

Nu vreau ca alergarea să fie în zadar,
Mă leg de Tine, Tată, cât încă este har,
Ajută-mă să fiu așa cum Tu dorești,
Eu știu că Tu-mi ești Tată, și știu că mă iubești.
Emilia Dinescu

1747. RUGĂ PENTRU REDEȘTEPTARE
S-a înserat demult, în rugăciune stau,
Mă rog fierbinte, Tată, învață-mă să iau
Povață de la Tine, să nu mă rătăcesc,
În toate doar pe Tine eu vreau să te slăvesc.

Să fiu un vas de preț, un far pentru vecini,
Să duc Cuvântul Tău, la cunoscuți, străini,
Să nu vorbesc doar eu, te rog, mă folosește,
Te rog, orașul meu și țara o trezește.

Sunt mulți în lumea asta ce nu au auzit,
N-au auzit Cuvântul, dar știu, i-ai pregătit,
Scoate semănătorii, sămânța să arunce,
Nu îi lăsa să doarmă că somnul nu e dulce.

Curând va veni Domnul, recolta să adune,
Ți-ai folosit talantul? tu ști, tu poți a spune,
Dar încă nu-i târziu, încă mai este har,
Să folosești talantul ce ți s-a dat în dar.
Emilia Dinescu

1746. ÎN CAMERA DE SUS
Venim uniți în rugă în camera de sus,
Pe altarul rugăciunii noi listele am pus,
Sunt nume multe, Tată, e multă suferință,
E timpul de pe urmă și cerem pocăință.

Bisericile-s goale, suntem fără putere,
Am scris pe listă nume, cu lacrimi și durere,
Copiii noștri, Tată, au rătăcit cărarea,
Ne doare foarte tare, ne mistuie încercarea.

Au cunoscut Cuvântul, în lume au plecat,
Sunt mulți, i-am pus pe liste, și știm, nu i-ai uitat,
Și tineri și bătrâni s-au depărtat de Tine,
Au încheiat botezul, dar n-au putut rămâne.

Pe liste i-am înscris, pe toți ce sunt bolnavi,
E multă suferință și mulți sunt chiar firavi,
E timpul de pe urmă, satana ne lovește,
Durerea, suferința nimic nu o oprește.

Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Îți cerem alinare, căci multe îndurăm,
E suferință multă, simțim numai durere,
De aceea stăm în rugă și cerem doar putere.

Tu ești al nostru Medic, al nostru Salvator,
Îți mulțumim din suflet, ne ești Mântuitor,
E timpul de pe urmă, e timpul la sfârșit,
Prin boală, încercare satana ne-a lovit.

În camera de sus noi stăm în rugăciune,
Vărsăm vorbe prea multe, nu știm altfel a spune,
Dar vrem ca voia Ta, în toate ca să fie,
Sfințește rugăciunea aici și-n veșnicie.
Emilia Dinescu

1745. RUGĂCIUNEA MEA
În rugăciune sfântă cu Domnul meu vorbesc,
M-așez la rugăciune, aici mă odihnesc,
În poala Lui pun capul și simt o alinare,
Îi mulțumesc din suflet, e greu în încercare.

Mă rog pentru credință, mă tem să nu clachez,
Nu vreau de tronul milei să mă îndepărtez,
Prin harul Tău trăiesc, eu știu asta prea bine,
Aș fi doar glod și tină, de n-ai fi Tu cu mine.
Emilia Dinescu

1744. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus acum ne-am adunat,
Începem săptămâna așa cum ne-ai lăsat,
Noi stăm în rugăciune, venim toți împreună,
Suntem o mică grupă, suntem aceeași turmă.

Tu ne-ai adus aici, chemarea este a Ta,
Noi am venit umili, strigăm, nu ne lăsa,
Nu ne lăsa, cărarea nu vrem să rătăcim,
Suntem o grupă mică, în rugă ne unim.

Ștafeta rugăciunii eu iată, o preiau,
E timpul minunat în care vreau să stau,
Aș vrea să locuiesc în camera de sus,
Căci știu, aici așteaptă chiar Domnul meu, Isus.

E locul minunat în care lăsăm tot,
Aici suntem chiar bine, nu pot să spun, nu pot,
În camera de sus mă simt un om deplin,
Se duce supărare, se duce ce e chin.
Emilia Dinescu

1743. RUGĂ DE SEARĂ
E seară, soarele demult a asfințit,
E timpul rugăciunii, poporul s-a unit,
Strigăm în rugăciune și cerem Duhul sfânt,
Dorim ploaia târzie să vină pe pământ.

Ai spus să priveghem, cât încă ziuă este,
În înserarea lumii nimic nu-i de poveste,
Vrem candela să fie tot timpul pregătită,
Mireasa este gata, nu este adormită.

În alergarea noastră simțim, am obosit,
Suntem în amorțire, ba chiar am ațipit,
Dar candela de-i plină și stăm în așteptare,
Tu ne inviți la nuntă, mireasa-i fiecare.

În înserarea lumii ne așezăm la rugă,
Curând va veni noaptea, și noaptea va fi lungă,
Să stăm în rugăciune, să nu cedăm nicicând,
Căci cerul se deschide, Isus vine curând.
Emilia Dinescu