În camera de sus

decembrie 15, 2024

ÎN CAMERA DE SUS
E timpul rugăciunii în camera de sus,
De mult s-au ivit zorii, dar soarele e ascuns,
Pe cerul plin de nori privesc cu dor nespus,
Mi-e dor de veșnicie, mi-e dor de al meu Isus.

E timpul meu de rugă, în lanțul ce am format,
E timpul rugăciunii, la care m-ai chemat,
Tu ne-ai adus aici, din lumea asta mare,
Ne sprijinim în rugă în greaua încercare.

Tu ești al nostru Tată, ne-ai înfiat pe noi,
E timpul de pe urmă și ducem un război,
Satana, ca turbatul, lovește tot mereu,
Noi ne predăm doar Ție, cu Tine nu e greu.

Suntem o grupă mică în rugă ancorați,
Noi știm că am venit, de Tine am fost chemați,
Nu avem nici un merit, venim prin harul Tău,
Noi știm că fără Tine în lume este rău.

Tu ești puterea noastră, noi nu suntem nimic,
Dar suntem prețioși cât te avem Amic,
Tu ai murit pe cruce, în locul tuturor,
Îți mulțumim din suflet, suntem al Tău popor.

E timpul meu de rugă și iată, am venit,
Îți mulțumesc din suflet, la Tine m-ai primit,
Așa o păcătoasă, Tu m-ai primit la Tine,
Sunt foarte fericită, așa îmi este bine.

Îmi este bine, Tată, în camera de sus,
Mă închin cu bucurie, nimic bun n-am adus,
M-așez la poala crucii, pe mine m-ai primit,
Eu sunt o păcătoasă, dar Tu tot m-ai iubit.

Îți mulțumesc fierbinte, îți mulțumesc mereu,
Cu mine-n suferință ai fost când mi-a fost greu,
M-ai mângâiat pe creștet, mereu m-ai alinat,
În greaua suferință nicicând nu m-ai lăsat.

Ai fost mereu cu mine, deși n-am meritat,
Prin jertfa de pe cruce, pe mine m-ai salvat,
De aceea în rugăciune acum, îți mulțumesc,
Îți cer să mă ajuți, mereu să te iubesc.

Uniți în jurul crucii, noi ne-am luat de mână,
Începem tot cu rugă și această săptămână,
Ajută-ne să stăm uniți în rugăciune,
Căci fără Tine suntem doar lut și spurcăciune.

Suntem poporul Tău, Tu ne-ai chemat aici,
Nu avem nici un merit, nu suntem cei mai vrednici,
Dar ne luăm de mână și ne rugăm fierbinte,
În ceasul încercării, Tu să ne fi Părinte.

De vine încercarea și suntem lustruiți,
Tu ești Olarul nostru, suntem doar pregătiți,
Să fim un vas de soi, înseamnă suferință,
Ajută-ne, cu Tine avem noi, biruință.

În camera de sus, venim, suntem ca unul,
Ajută-ne din cer să nu lipsim niciunul,
Noi stăm uniți în rugă și vrem și-n veșnicie,
Să fim tot împreună, dorim așa să fie.

Până atunci, Părinte, la Tine mijlocim,
Cu listele ce-s scrise, la Tine noi venim,
Pe listă-s multe nume, mulți au plecat departe,
S-au depărtat de Tine, dar Tu ești Bunătate.

Noi suntem slabi din fire, am eșuat dramatic,
Dar avem o credință, noi știm că nu zadarnic,
Strigăm în rugă, Tată, copiii i-am pierdut,
Tu ni i-ai dat în dar, exact cum am cerut.

Când erau copilași la templu i-am adus,
Dar nu i-am învățat destul despre Isus,
Am eșuat în tot, păcatul i-a cuprins,
Și vicii ce-s spurcate amarnic i-a învins.

Noi știm că suferim, dar suferința Ta,
Este cu mult mai mare și nu va înceta,
Tu suferi când se pierde un suflet prețios,
Căci pentru Tine omul e cel mai valoros.

Venim uniți în rugă, strigăm în disperare,
E timpul de pe urmă, e multă încercare,
Spitalele sunt pline, sunt boli fără de leac,
Noi știm, mai e puțin și e sfârșit de veac.

E multă suferință și e durere multă,
Te rog, ascultă ruga, te rog, Doamne ascultă,
Noi în durerea noastră ne temem că clacăm,
Și stăm în rugăciune, nu vrem ca să cedăm.

Avem pe liste, Doamne, și tineri și bătrâni,
Avem din toată lumea, avem și mulți români,
Avem și din popor, avem și de afară,
Cu lacrimi am citit eu lista, iar și iară.

Pritre bolnavii Tăi, mă aflu chiar și eu,
Mă tem de suferință și în durere-i greu,
Te rog să fi cu mine, nu vreau ca să clachez,
Nu vreau să cad pe cale, să mă întărești în crez.

E multă suferință și boala este grea,
Satana, ca turbatul, lovește, căci el vrea,
Să ne distrugă crezul, să ne lăsăm învinși,
Când de durerea cruntă suntem mereu atinși.

De aceea stăm în rugă și cerem vindecare,
În greaua suferință, Tu ne-ai fost alinare,
Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Uniți în rugăciune, noi stăm și nu cedăm.

În camera de sus eu aduc mulțumire,
Îți mulțumesc din suflet, pentru a Ta iubire,
E nu o meritam, e darul Tău de preț,
E darul minunat, e darul Tău măreț.

Îți mulțumesc fierbinte, pentru aceste clipe,
Și pentru harul Tău ce-i dat aceste-i grupe,
Tu ne-ai chemat aici, Tu lanțul ai format,
Am auzit chemarea și doar ne-am prezentat.

Strigăm în rugă, Tată, lucrarea să prospere,
Și lucrătorii, Tată, să facă a Ta vrere,
Prin fapte și cuvinte să lucrăm tot mereu,
Să fim lumină-n lume, Tu ne ești Dumnezeu.

Cuvântul Tău cel sfânt să fie împrăștiat,
Căci încă avem zone unde nu s-a lucrat,
Scoate ostași la luptă, Cuvântul să-i conducă,
Vestea eliberării, doar pacea Ta s-aducă.

Noi suntem slabi din fire, puterea e a Ta,
Te rog, ne curățește, te rog, nu ne uita,
Îți cerem Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Vrem veșnicia, Tată, această bucurie.

Dorim eliberare de teamă și durere,
Să stăm tari în credință, Tu să ne fi plăcere,
Să nu ne rătăcim, să stăm doar lângă Tine,
Căci totul este sumbru, dar lângă Tine-i bine.

Ascultă ruga noastră și împlinește acum,
Doar ce e voia Ta, să stăm pe al Tău drum,
Noi credem cu tărie, Tu ne-ai adus aici,
De am ațipit, te rog, din somn să ne ridici.

În dreptul tuturor să scrie mântuit,
Noi credem doar în Tine și jertfa am primit,
Suntem poporul Tău, îți mulțumim fierbinte,
Noi nu suntem orfani, căci Tu ne ești Părinte.

În camera de sus, suntem mereu uniți,
Și-n ceruri vrem să fim, dorim să fim primiți,
Nu prin al nostru merit, prin harul Tău divin,
Închei această rugă, spunând atât, amin.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru În camera de sus

Tinerețe trecătoare

decembrie 13, 2024

53. TINEREȚE TRECĂTOARE
Inundă ochii-n lacrimi și pieptul de durere
Când vezi cum tinerețea azi trece, mâine piere,
Dar lor nu le mai pasă de nimic pe pământ,
Trăiesc prin viața asta și au un singur gând,
Mai mult să se distreze și un joc din viață fac,
Un joc pe care-l joacă doar după bunul plac,
Chiar dacă prin durere sau suferință trec,
Cu gândul la distracție, ei înainte merg
Și nu știu cum să facă ca altul să nu vadă
Că viața lor e tristă, deșartă și chiar fadă,
Și nu știu cum să ascundă un gol imens ce au,
Dar nu știu nici să spună ce vreau sau ce nu vreau,
De teamă să nu fie mai jos ca alții în top,
Ei vor să pară în toate că sar de orice hop
Și un zâmbet au pe buze, dar e zâmbet amar,
Căci ei nu trec prin viață, doar sar și sar și sar.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Tinerețe trecătoare

Binecuvântarile Tale

decembrie 13, 2024

52. BINECUVÂNTĂRILE TALE
Doamne, ți-am cerut o firimitură,
Dar Tu ne-ai măsurat cu a Ta măsură,
Doamne, ți-am cerut în viață doar un strop,
Dar Tu ne-ai binecuvântat cu un potop,
Din tot ce am avut nevoie, Tu ne-ai dat,
Să ducem lipsă, Tu nu ne-ai lăsat,
Chiar dacă, pot să spun, nu ne-am rugat,
Tu ai știut și tot ne-ai ajutat,
De aceea, Doamne, noi venim
Acum, la cruce ca să-ți mulțumim,
Căci n-am avut un miel s-aducem la altar,
Dar Tu ai fost un miel și ni te-ai dat în dar,
Ne-ai dat de toate, tot ce a trebuit,
Și tot în locul nostru te-ai jertfit.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Binecuvântarile Tale

Gânduri

decembrie 12, 2024

1573. GÂNDURI
Afară este frig, eu fulgii îi privesc,
Stau lângă gura sobei, simt cum mă încălzesc,
La flacără mă uit, nu ea mă încălzește,
Ci este nostalgia ce acum mă năpădește.

Aleargă timpul, aleargă, și este la sfârșit,
Chiar anul care, parcă mai ieri s-a înnoit,
Reîntoarcere în timp, în mine se produce,
Nostalgia este aceea ce conduce.

Ecou în mine este, trecutul îmi vorbește,
Adultul ce sunt astăzi, nu se mai regăsește,
Am devenit copil, asta-i magie pură,
Să retrăiești mereu în lumea fără ură.

Mă reîntorc cu drag în lumea de copil,
Și mă strecor adânc, chiar dacă, doar tip-til,
Așa-i de sărbători, mereu ne amintim,
Cu nostalgie spun, mereu sărbătorim.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Gânduri

Gândurile și faptele

decembrie 12, 2024

51. GÂNDURILE ȘI FAPTELE
Gândurile trec aiurea și ne duce și ne poartă,
De aceea, Doamne sfinte, vin acum la Tine, ne iartă,
Gândurile ce răzlețe tot prin lume le-am lăsat
Și în lumea asta mare, ne afundarăm în păcat.
Te rog, Doamne, ia, Tu, gândul ce nu-i după placul Tău
Și oprește, Doamne, pasul ce se îndreaptă tot spre rău,
Trimite a Ta mustrare, mustră-ne cu Duhul Sfânt,
Căci noi nu vrem pe a Ta cale și cu faptă și cu gând.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Gândurile și faptele

Timpul alunecă

decembrie 11, 2024

1572. TIMPUL… ALUNECĂ
E liniște în mine și sufletul mi-ascult,
Deja știu că-s bătrână, eu m-am născut demult,
Așa îmi spun cei tineri, în trecere eu sunt,
Și simt imensitate, nu este amănunt,
Ca o alunecare sunt anii, se petrec,
Exact cum fulgii zboară, exact cum fulgii trec,
Așa sunt eu acum, simt timpul care zboară,
Alunecă aiurea, începe să mă doară.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Timpul alunecă

Un trandafir e viața

decembrie 11, 2024

1571. UN TRANDAFIR E VIAȚA
Un trandafir e viața, deși parcă n-aș vrea,
Petalele-s firave și par de catifea,
În zorii dimineții este îmbobocit,
Un bulgăre puternic, pare de neclintit.

Când soarele răsare, ușor el se deschide,
Și în a lui petale, chiar totul ar cuprinde,
Iar roua dimineții demult a dispărut,
Și trandafirul nostru de tot s-a desfăcut.

De plouă mai puternic sau vine vijelie,
Petala cea firavă nu poate ca să fie
Cum era dimineața, este de tot slăbită,
Curând acea petală va fi chiar ofilită.

Spre seară, chiar în noapte, de tot el se topește,
Așa e trandafirul, și el îmbătrînește,
Rămâne niște spini, nimic nu reprezintă,
Așa este și viața, așa ea se prezintă
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Un trandafir e viața

Umbra îngerului meu

decembrie 11, 2024

1570. UMBRA ÎNGERULUI MEU
Eu sunt de lut și a firii, eu sunt o păcătoasă,
Privind adânc în mine, mă tem, sunt tenebroasă,
Nu mă cunosc prea bine, mă tem de a mele umbre,
De stau în întuneric, imaginile-s sumbre,
Sunt doar gunoi și tină, am faptele mânjite,
Chiar cele ce par bune, sunt fapte poleite,
Căci firea este aspră, șireată și parșivă,
Când e vorba de mine, sunt foarte permisivă.
În firea mea mârșavă și binele ce-l fac,
Este mânjit de toate, de aceea o să tac,
Nu am nici o putere să lupt eu contra firii,
Sunt bulgăre de tină ce e sortit pieirii.

Un înger de lumină la mine a venit,
Și m-a luat de mână, să vadă de-s rănit,
M-a cercetat mai bine și rana mi-a închis,
Apoi mi-a deschis cerul, să văd spre paradis.
Mi-a șters tina murdară, a șters păcatul meu,
Și m-a luat de mână, mă va însoți mereu,
Spre țara de lumină, spre patria de sus,
La poala hainei Sale, la poala Lui Isus,
Și îmi va da coroană și aripi îmi va da,
De acum în lupta asta eu știu, nu voi ceda,
Căci nu sunt doar o umbră, un om ce a căzut,
Sunt înfiat la cruce, nu sunt copil pierdut.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Umbra îngerului meu

Lacrimile mamei

decembrie 11, 2024

50. LACRIMILE MAMEI
Lacrimile mamei care curg brăzdând obrazul,
Tu le vezi și-i ușurezi mereu necazul,
Și o îmbărbătezi să-și crească puii cu credință,
Că Tu-i ești alinare, chiar de-i suferință,
Îi amintești de tot greul prin care a trecut,
Și, dintr-o dată, vede tot ce ai făcut
Și-ți mulțumește, Doamne, cu iubire,
Căci Tu ai întărit-o și ai condus-o cu putere.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Lacrimile mamei

Am plâns…si plâng… și voi mai plânge

decembrie 11, 2024

1569. AM PLÂNS… ȘI PLÂNG… ȘI VOI MAI PLANGE…
Am plâns destul, cu amar și jale, destule lacrimi am vărsat,
M-am rătăcit pe a vieții cale și viața mea am neglijat,
Am fost străin de tot și toate și doar credeam că eu trăiesc,
Luptam să fac ce nu se poate și îmi spuneam că eu iubesc.

Am plâns, prea multă suferință am strâns în piept și am adunat,
Trăiam, dar nu simțeam dorință, eram un trup aici uitat,
Credeam că asta este viața, doar suferință pe pământ,
Dar vin și zorii, dimineața, e timpul de un legământ.

Am plâns și poate voi mai plânge, dar mă ridic cu fruntea sus,
Nu sunt învinsă, sunt căzută, dar sunt la crucea lui Isus,
Îmi las povara, las tot greul, e timpul ca să mă ridic,
Chiar dacă lacrimile-s multe, le șterg și o rugăciune zic.

Azi plâng, dar plâng de fericire, căci în sfârșit am înțeles,
Că lacrima durerii mele n-a fost, nu este un exces,
A curățit ce a fost zgură, m-am ridicat, m-am scuturat,
M-am depărtat de a mea durere, trecutu-n spate am lăsat.

Am plâns și plâng și voi mai plânge, însă privirea va fi sus,
Cu lacrimi multe le voi duce, voi duce tot ce e de dus,
Chiar dacă rana e adâncă, eu știu că am Mângâietor,
Azi plâng, și plâng de fericire, am înțeles, am Salvator.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Am plâns…si plâng… și voi mai plânge