Intercer – Poezii si editoriale

1732. RUGĂCIUNE PENTRU EVANGHELIZARE
În camera de sus aduc a mea durere,
Bisericile-s goale că nu mai e plăcere,
Nu mai iubim Cuvântul, e timpul de pe urmă,
Te rog, prin Duhul Tău, trezește a Ta turmă.

Trimite în lucrare pe cei ce-s pregătiți,
Ajută-i, ca în Tine, să fie altoiți,
Lucrarea este a Ta, plugarii sunt puțini,
Ajută-i, ca să ducă Cuvântul la străini.

Trimite lucrătorii să semene în zare,
Să semene Cuvântul și să vorbească tare,
Să fie auziți, sămânța să rodească,
Străinii și românii, cu toți să te primească.

Sunt zone albe, Doamne, trimite cât mai mulți
Misionari în lume, vrem ruga să asculți,
Cu cât Cuvântul Tău este împrăștiat,
Noi știm că timpul nostru aici este scurtat.
Emilia Dinescu

1731. RUGĂCIUNE PENTRU BOLNAVI
În alergarea noastră să nu ne rătăcim,
Venim uniți în rugă și spunem ce dorim,
Cu listele ce-s scrise, venim la rugăciune,
Pentru bolnavii noștri noi cerem o minune.

E suferință multă, spitalele sunt pline,
Sunt tineri și bătrâni, a plânge, iar îmi vine,
Căci inima mă doare, eu știu că ești cu ei,
Te rog să-i întărești, în brațe să îi iei.

Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Venim în rugăciune, uniți în rugă stăm,
Îți cerem vindecare, de este voia Ta,
Îți cerem alinare în suferința grea.
Emilia Dinescu

240. SUNT VINOVATĂ
Dacă aș aduna lacrimile pe care le-am vărsat,
S-ar strânge un lac mare, căci multe am adunat,
Dar eu sunt vinovată, căci eu mi-am creat,
Cu tot ce am greșit și cu al meu păcat,
Aceste suferințe și tot ce am îndurat,
Doar eu sunt vinovată și am mare păcat,
Căci am greșit, adesea și mult te-am supărat.
Emilia Dinescu

1730. RUGĂCIUNE PENTRU FAMILIA MEA
Cu sufletul în lacrimi mă rog pentru ai mei,
Aș vrea să te cunoască, să te accepte ei,
Sunt singură pe cale și inima mă doare,
Aceasta pentru mine e crunta încercare.

Aș vrea să te accepte, așa cum Tu voiești,
Să înțeleagă totul, căci Tu, pe toți, primești,
Cu pocăință sfântă, Cuvântul să asculte,
Aș vrea în rugăciune pe Tine să te consulte.
Emilia Dinescu

1729. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus e timpul meu de rugă,
Te rog, Doamne, pe Tine, ca ruga să ajungă
La tronul Tău de har, la tronul Tău de milă,
Sfințește rugăciunea și fă-mă mai umilă.

Îți cer cu umilință, trimite Duhul sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie să vină pe pământ,
Îmbracă-ne, pe noi cu darul Tău divin,
Suntem copiii Tăi, suntem din neam creștin.

Ajută-ne să fim mereu conduși de Tine,
Să stăm uniți la cruce și-n rău, dar și în bine,
Să nu ne depărtăm de calea Ta cea dreaptă,
Să scrie-n dreptul nostru fecioară înțeleaptă.

În viața noastră, Doamne, să fim lumini și schele,
Curând se încheie harul, vin timpuri foarte grele,
Să fim o călăuză, spre Tine să îndreptăm,
Prin fapte și prin vorbe aș vrea să luminăm.

Este ușor, Părinte, să vorbim despre Tine,
Dar să trăim cu Tine, este cu mult mai bine,
Să vadă cunoscuții ai cui copii suntem,
Ai noștri să te vadă, ei știu tot ce credem.

Îți cerem cu ardoare, să ne conduci mereu,
Să fiu condus de Tine și nu de zelul meu,
Doar voia Ta să fie, căci voia Ta e sfântă,
Ajută-ne, ca firea să fie doar înfrântă.
Emilia Dinescu

1728. CERERE CĂTRE TINE
Eu stau în rugăciune, mă rog pentru iertare,
Sunt slabă și clachez când trupul rău mă doare,
Te rog, acum, pe tine, să strigi la Dumnezeu,
Susține-mă în rugă, căci ești fratele meu.

Eu sunt ca un copil, pe cale pot să cad,
Dar vreau ca în credință, nicicând, eu să nu scad,
De aceea te implor, ești sora mea, te roagă,
Nimic pe calea vieții să nu mă mai distragă.

Eu sunt doar o fărâmă de lut neprelucrat,
Mă tem de încercare, mă tem că o să cad,
De aceea stăruiește în rugă pentru mine,
Căci vreau să fiu în ceruri, să mă întâlnesc cu tine.
Emilia Dinescu

1727. CHEMARE LA POCĂINȚĂ
Tu ești de neam divin, căci Tatăl te-a înfiat,
Nu poți să stai departe, nu ești un renegat,
Ești fiul rătăcit și Tatăl te așteaptă,
Exact ca un părinte ce stă mereu în poartă.

Întoarce-te la Domnul, cu multă pocăință,
Citește des Scriptura și fă o juruință,
E timpul de pe urmă și amorțirea-i rea,
Trezește-te, creștine, asta-i chemarea mea.
Emilia Dinescu

1726. GÂNDURI PENTRU REDEȘTEPTARE
În camera de sus e locul favorit,
Cu bucurie sfântă aici, iar am venit,
Natura reînvie, căci iarna a trecut,
E timpul de trezire, de un nou început.

Să ne întoarcem fața spre dragostea dintâi,
Și când ți-aduci aminte, te rog, în ea rămâi,
E timpul de pe urmă, suntem chiar invitați,
Să ne trezim din somn, nu vrem să fim uitați.

La drumuri și la garduri se strigă bucuria,
Curând are loc nunta și Mirele-i Mesia,
Al nostru Salvator se întoarce glorios,
Poporul să-l aștepte, să nu fie fricos.

Tu ești mireasa Lui, te întreb, te-ai pregătit?
Tu, haina cea de nuntă în suflet ai primit?
Și candela ți-e plină, mai stai în așteptare?
Da, Mirele-i la ușă, curând e ziua mare.
Emilia Dinescu

1725. MATEMATICA UNEI INIMI FRÂNTE
Deși viața mea nu are nici un algoritm,
Aș vrea să învăț să merg cu al tău ritm,
Ca asimptota este viața mea,
Nu vreau ca să mă plâng că este grea,
Fractal e sufletul ce pare biciuit,
S-a frânt în bucățele, e rănit,
E vid în jur și totu-ntunecat,
Consider axiomă viața și totu-i rezolvat.
Emilia Dinescu

1724. ULTIMUL VALS AL SUFLETELOR PERECHE
În șoaptă te invit la ultimul vals al sufletelor pereche,
Un dans de despărțire cântat după ureche,
Ce vine ca chemare spre albastru infinit,
E modul meu de a spune, ce mult eu te-am iubit.

Ultimul vals al sufletelor pereche are loc,
Dar nu este un dans, e al despărțirii joc,
Se joacă doar în șoaptă, auzi a lui chemare,
Și mergi spre infinit, valsând spre albastra zare.
Emilia Dinescu