Intercer – Poezii si editoriale

1547. DORINȚĂ ȘI VIS DE DECEMBRIE
Îmi place să visez și visele-s frumoase,
Dar și să am doar visuri prețioase,
Când iarna vine, albă cu fulgii argintii,
E timpul de visare și vreau a-mi aminti.

Îmi amintesc trecutul, dar numai ce-i frumos,
Că-mi place să rețin tot ce a fost duios,
Nu sunt pretențioasă, asta-i visarea mea,
În galaxia albastră aș vrea să fiu o stea.

Nu spun că iubesc iarna, mă tem puțin de ger,
Dar iubesc puritatea ce aduce, nu-i mister,
Îmi place să visez, prin geamul plin de gheață,
În mintea mea văd totul și văd o altă viață.

E timpul de visare, căci iarna e la ușă,
Nu vreau să mă retrag sau să rămân pe tușă,
Eu stau în așteptare, îl aștept pe Hristos,
E visul meu, se pare, e visul meu frumos.
Emilia Dinescu

1546. DESPRE FLUTURI… ALTFEL…
Simțim fluturi în stomac atunci când ne îndrăgostim,
Dar nu spunem c-avem fluturi fiindcă știm precis, iubim,
Să iubești este fantastic, mai ales de ești iubit,
Sper că nu par mai obraznic, fluturii s-au întâlnit.

Tot cu fluturi se compară omul când e zăpăcit,
Cică umblă-n a lui minte mii de fluturi, au roit,
Dar nu vrea să recunoască că e om mai fluturatic,
Cică e un om hazliu, poznaș, dacă vreți, simpatic.

Când un copil ni se naște, spunem că e fluturaș,
Deși pruncul n-are aripi, poate fi și îngeraș,
Fluturii și îngerașii viața noastră împlinesc,
Ca părinți ne dorim fluturi, fluturii ne întineresc.

Eu cu-n fluture compar viața mea puțin mizeră,
Ca omida în cocon, viață mea în altă eră,
Dar speranța s-a ivit, viața am luat în piept,
Aripile colorate le-am deschis, am zburat drept.

Fluturele e simpatic și trăiește bucuros,
Nu se teme de furtună, nu vezi fluture fricos,
De aceea ia-l exemplu, fluturaș să fi mereu,
Căci ești om și ești iubit, ești copil de Dumnezeu.
Emilia Dinescu

1545. MÂNDRIE ROMÂNEASCĂ ÎN FIECARE SUFLET
Mândrie românească în fiecare suflet,
Când se întorc acasă, în inimă au zâmbet,
Deși mulți au plecat, au o apartenență,
În suflet sunt români, se simte a lor absență.

Cu tricoloru-n suflet muncesc în țări străine,
Amară este apa, cu amar câștigă o pâine,
Cu lacrimi de iubire vorbesc cu cei de acasă,
În suflet sunt români și de ai lor le pasă.

Mereu am fost uniți, chiar dacă a fost greu,
Am stat în unitate cu al nostru Dumnezeu,
Simțim chemarea sfântă de a sta la ce e scris,
Mândria românească din suflet nu s-a stins.

În suflet s-au strâns multe, dar stăm în unitate,
Unii muncesc în țară, mulți în străinătate,
Avem un tricolor cu care ne mîndrim,
Suntem români de-a pururi și țara ne-o iubim.
Emilia Dinescu

32. RUGĂCIUNE
Cad frântă la piciorul crucii unde, Doamne,
Ar trebui s-atârn doar eu și al meu păcat,
Dar Tu primit-ai moartea mea și a mea vină
Și ai murit ca eu, un păcătos, să fiu salvat.
Te rog, m-ajută să văd a Ta jertfă,
În tot ce fac și-n tot ce împlinesc,
Să nu-mi doresc o viață mai ușoară,
Să vreau cu Tine și prin Tine să trăiesc.
Emilia Dinescu

1544. ROMÂNIA DIN BALADE ȘI LEGENDE
România din balade și legende nu mai este, a apus,
A rămas doar o poveste ce s-a dus,
În trecut era magie, bunătate și respect,
Dacă încerci ca să fi bun azi ești suspect.

Am uitat că ne-au crescut bunicii, azi sunt bătrâni,
Ne-au crescut frumos și bine, cu povești despre români,
Tradiție, sacrificiu, dragostea îi însoțeau,
Munceau din zori până-n seară, nu cârteau.

Se așezau la gura sobei, întrepătrundere vedeam,
Între glume spuse tainic și gânduri ce le rosteam,
Nu exista răutate, nici vorbe fără magie,
Chiar dacă aveau puțin, împărțeau cu bucurie.

România din balade și legende nu mai este de demult,
Dar și azi la gura sobei eu poveștile le ascult,
Nu mai sunt bunicii noștri, doar poveștile au rămas,
Aș da timpul inapoi, doar o clipă, doar un ceas.
Emilia Dinescu

1543. GÂNDURI
Când este sărbătoare, în straie românești
Pe toți bătrînii noștri pe stradă îi întâlnești,
Ei poartă cu mândrie în piept o moștenire,
Tradiție în sânge, folclor au în simțire.

Și eu mă simt româncă, vorbesc doar românește,
Eu sper în versul meu că asta se zărește,
Dar merg mult mai departe, mă îndrept spre rădăcină,
În autenticitate doar inima suspină.

Aici eu sunt româncă și nu-mi doresc altfel,
Ni se scurtează timpul, mai e puțin, nițel,
Spre patria cerească eu chiar doresc să plec,
În fața lui Hristos, mereu să mă aplec.
Emilia Dinescu

1542. GÂNDURI… SUB CERUL ROMÂNESC
Sub cerul românesc, vise și doruri adunate,
Sunt râuri de speranță în lacrimi înșirate,
Privesc spre infinit, chemare îmi doresc,
Doresc ca în văzduh pe Domnul să-l zăresc.

Mulți nu mai sunt acasă, căci au plecat în lume,
A lor destin pribeag nu poate să-i îndrume,
Nu au văzut lumină în al lor ideal
Și luptă prin străini pentru ceva real.

Eu n-am plecat din țară, dar și eu îmi doresc,
Doresc profund, din suflet, deja călătoresc
Spre patria cerească, un drum în infinit,
Sub cerul românesc, aștept umil, smerit.
Emilia Dinescu

31. RUGĂCIUNE
Tată, cad la picioarele Tale și-ți mulțumesc
Pentru tot ce mi-ai dat; și-ți mulțumesc pentru darul ceresc,
Îți mulțumesc, căci Isus a murit în locul meu
Și a purtat coroana, crucea… El… divinul Dumnezeu.
Te rog, Doamne, mă ajută să accept voia Ta,
Să văd ce-i bun în jur, să văd eu mâna Ta,
Și să primesc ca dar ce vrei să-mi dai,
Că știu, Părinte Bun, că am un loc în rai.
Emilia Dinescu

30. HAINE DIVINE
Precum crinul ce înflorește de un alb imaculat,
Așa Domnu-i pregătește haina celui înviat,
Și una albă ca zapada creștinului preschimbat,
Domnul pregătește totul; totul gratis, El ne-a dat,
Doar să credem că murit-a pentru noi și a noastră vină,
Să primim în dar o jertfă și o cruce și lumină,
Căci acel ce a cunoscut și veni-va cu a sa vină,
Tot păcatul i-a fost șters; să trăiască în lumină.
Emilia Dinescu

29. RUGĂCIUNE
Doamne, îți mulțumesc pentru ploaia
Ce se revarsă, astăzi, pe pământ,
Căci razele de soare vor veni curând
Și vor rodi grădinile… cu de toate,
Legumele vor crește; dar… vor crește buruienile,
Dar nu-i nimic; încetișor vom smulge tot ce-i rău
Și vom distruge pălămidă, mărăcine.
Doamne, îți mulțumesc pentru binecuvântările
Ce le reverși Tu, din belșug, asupra noastră,
Dar te rugăm, Părinte, ca de rodul
Ce-n inimi crește, nu va fi divin
Să-l smulgi, Părinte, să nu-l lași să crească,
Ci să-l distrugi, Tu, cu nuiaua Ta deplin,
Căci noi dorim, ca-n veci, cu Tine-n paradis să fim.
Emilia Dinescu