Intercer – Poezii si editoriale

LA SFÂNTA CINĂ
La sfânta cină ne adunăm
Și ne pupăm.
Ne cerem scuze de am greșit,
N-am nimerit,
Nu am greșit nimic anume,
Doar unui nume.
Dacă am greșit cuiva, precis,
Îți spun concis,
Îl evităm,
Ne eschivăm,
Ne fofilăm,
Așa trișăm.
La sfânta cină am venit,
Ne-am întâlnit,
Ne-am sărutat,
Dar ca și Iuda ne-am comportat,
Da, am trădat.
********
Și sfânta cină am luat,
Ce minunat!
Ne-am împăcat conștiința moartă,
Încă o dată.
Suntem iertați
Și fericiți.
Gata, a trecut,
De la început
O reluăm,
Suntem la fel,
Parcă-i blestem.
Dar sfânta cină va veni,
Ne-om pocăi
Și ne-om ierta.
Și… tot așa…
Emilia Dinescu

 RUGĂCIUNE
Tatăl meu, în rugăciune
Vin la Tine pentru a-ți spune
Toata suferința mea,
Inima mi-e tare grea,
Vorbe grele m-au rănit
Și pe loc eu am murit,
Vorbe grele m-au străpuns
Și au împuns al meu auz.
Te rog, Doamne, să m-ajuți,
Către mine să te uiți,
Te rog, să faci o schimbare,
Inima tare mă doare,
Te rog, Doamne, Tu să ștergi
Vorbele cele mai reci,
Șterge-le din amintire,
Pune Tu în loc iubire.
Emilia Dinescu

 CONSTATARE
Sărbătorile vin iară,
Multa lume e în țară,
Beculețe colorate
Pe la geamuri înșirate,
Orașele-s pregătite
Și par toate aurite,
Totu-i basm și minunat,
Doar un lucru am uitat,
Să luminăm inima,
Să ne luminăm viața,
Am uitat să te primim,
Am uitat să te iubim,
Am uitat că ai murit
Pentru noi, Tu te-ai jertfit.
Emilia Dinescu

VALUL LUMII
Doamne, Dumnezeul meu,
Știu, eu ți-am greșit mereu,
Valul lumii m-a luat,
De Tine m-am depărtat,
Valul lumii m-a înghițit,
Pe Tine te-am părăsit,
Singur m-am aventurat
Pe tărâmul fermecat,
Am plecat de lângă Tine
În lume să-mi fie bine.
Sunt în lume, pribegesc
Și mă-ntreb de te iubesc,
Oare, te iubesc pe Tine,
Care m-ai iubit pe mine?
M-ai iubit atât de mult,
Mie lumea mi-a plăcut
Și în lume am plecat,
Dragostea Ta am uitat.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Nu vreau să pierd reperele temporale,
Eu știu că gândurile mele sunt reale,
Sunt temporar, nu vreau să fiu ambiguu,
De aceea scriu mereu și scriu continuu,
Nu din instinct, din dragoste profundă,
Încerc și sper ca versul simplu să pătrundă
În sufletele goale, ce mor fără Hristos,
Aș vrea să scriu curat, melodios,
Nu vreau să fac din vers un labirint,
Aș vrea să fiu concisă în ce prezint,
Nu fac sinestezie din cuvinte,
Aș vrea ca tot ce scriu să vă rămână-n minte,
Căci scriu din inimă și am credință,
Și știu că adevăru-nseamnă biruință.
Emilia Dinescu

DESPRE CREAȚIUNE
Doar Dumnezeu putea face atâta armomie,
Nu un big-bang sau altă fantezie,
El încă de la început a pus totul pe roate,
Nu e schimbare, este scris în Carte.

Privesc spre cerul înstelat, multă grandoare,
Atâta armonie, este divin, nu pură întâmplare,
Chiar dacă din tradiție-n tradiție s-a povestit,
Cuvântul de la început este rostit.

Te rog, să nu mă crezi pe mine, nu sta în emisfera mea,
Geneza o citește, căci așa începe lumea,
Privește în natură, totu-i perfect creat,
Acum când este toamnă, mai e un detaliu dat.

Chiar azi e echinocțiu și este minunat,
Chiar ziua și cu noaptea, acum s-au egalat,
Începe o schimbare, noaptea ușor va crește,
Te rog, în goana vieții, o rugă acum rostește.
Emilia Dinescu

RUGĂ
Doamne, binecuvântează
Pe copilul ce veghează,
Sufletul ce însetează
După dragostea divină,
Pune, Doamne, Tu lumină.
Emilia Dinescu

PREA MULT DOR
Prea mult dor am strâns în piept
De când, Isuse, te aștept,
Vreau să stau în așteptare,
Dorul meu e foarte mare,
Vreau să stau și să veghez,
Să nu moară al meu crez,
Să am lampa pregătită
Și candela lustruită,
În curând Tu vei veni
Și în cer ne vei primi.
Emilia Dinescu

GÂNDURILE MELE
Într-o zi nu voi mai scrie poezie,
Și n-am să mai plictisesc,
Dar până atunci promit, eu voi mai scrie,
Voi scrie doar de ceea ce iubesc.

Nu sunt poetă, eu știu că nu scriu bine,
Dar asta sunt și voi vorbi în rime,
În versuri voi vorbi de Dumnezeu,
Căci El a fost cu mine tot mereu.

Nu am nimic, nimic nu e al meu,
Ce sunt, ce am, e de la Dumnezeu,
Nu știu, în versuri poate eu greșesc,
Dar nu greșesc că scriu de ce iubesc.

Eu il iubesc pe Dumnezeu și ce mi-a dat,
Eu doar iubesc acum și neîncetat,
Cum să vorbesc, de nu în poezie,
Nu știu, nu pot, așa sufletul știe.
Emilia Dinescu

 MUSTUL – BOGĂȚIA VIEI
În grabă am cules în șorț câțiva ciorchini de struguri,
Mirosul e divin, n-ai cum să nu te bucuri,
Miroase a toamnă blândă, a must și a belșug,
Citește încă o dată, nu este vicleșug.
Strivesc bobul în palme și curge în pahar,
Mici boabe de rubin și de mărgăritar,
Paharul s-a umplut de must nefermentat,
Ii vom servi la cină, cum Hrist’ ne-a învățat.
Emilia Dinescu