Intercer – Poezii si editoriale

1687. FULGII DE NEA I SE AȘEAZĂ PE SUFLET
Fulgii de nea i se așează pe suflet, femeii de azi, femeii de mâine,
Tăcere în viață nu e, introspecție a zilei ce vine,
Cu sensibilitate privesc în trecut, mă cutremur, mă scutur, mă adun,
Despre iubire sunt multe de spus, cu răbdare o spun.

Fulgii de nea i se așează pe suflet femeii ce lupta o lasă,
Dar cu iubire, ea merge mereu înainte, spre acasă,
După introspecție în suflet, cu sensibilitate se trezește din somn,
Răbdare-n tăcere, renaște ca din propria cenușă un alt om.
Emilia Dinescu

1686. FEMEIA DIN OGLINDĂ, DORUL DE SINE
Cu nostalgie, mi-amintesc de mine, din trecut,
Femeia din oglindă, dorul de sine, renăscut,
Aș vrea să cad la pace, o reconciliere,
Să fiu ca în trecut, doar echilibru și plăcere.

Știu că nu e posibil și îmi cer iertare mie,
Căci mi-aș dori să fiu și acum ca-n copilărie,
Cu emoție mă resemnez, dar lupt pentru schimbare,
Căci știu, copilul e în mine, copilăria nu moare.
Emilia Dinescu

235. DOAMNE, VORBEȘTE-MI
Doamne, te rog, să nu taci,
Te rog, să-mi vorbești,
Să mă mustri, să mă cerți,
Să nu mă lași să cad,
Să mă susții, să mă ridic
Cât mai e har, că eu sunt mic,
Nu am putere, sunt păcătos,
Dar lupt cu mine, un credincios
Eu vreau să fiu și de folos,
Să fiu o schelă, să fiu un om,
Să dovedesc că nu sunt pom,
Ci o ființă de Tine creată,
Și prin jertfa Ta, salvată.
Emilia Dinescu

1685. FEMEIA CURCUBEU DE EMOȚII FINE
Femeia, curcubeu de emoții fine,
În cinstea ei curg rime, doar de bine,
Chiar dacă sunt destui acei ce denigrează,
Cu veselie, ea zâmbetul păstrează.

Cu inspirație încearcă să împartă armonie,
În casa ei vrea multă veselie,
Prin tot ce face, culoare vrea să dea,
Căci cu speranță, viața nu e grea.

Femeia, curcubeu de emoții fine,
Este învingătoare, căci luptă pentru bine,
Se ia de mână în luptă doar cu Dumnezeu,
El este și putere și inspirație, mereu.
Emilia Dinescu

1684. MAMA
Cu veselie ne trezește în fiecare dimineață,
Plină de optimism, chiar dacă viața n-o răsfață,
Un mic dejun de voioșie, prospețime, bunătate,
Doar cu căldură mama le împarte.

Râsul ei, cântec de dimineață, ne dă putere,
Cu suflet plin de aur, ne ia orice durere,
Aduce doar speranță, lumină și candoare,
Căci mama este totul, balsam de vindecare.
Emilia Dinescu

1682. GÂNDURI PENTRU COPIII MEI
M-am așezat în fața foii albe, cu lacrimi eu vorbesc,
În versuri, poezie mai multe îndrăznesc,
Mă regăsesc ușor, prin rime sunt doar eu,
În versuri vă pot spune, ce altfel îmi e greu.

Sunteți băieții mei, comoara mea divină,
În viață de a fost greu, voi mi-ați adus lumină,
Eu nu am meritat așa comoară mare,
Dar voi mi-ați dat putere în greaua încercare.

Eu multe am greșit, n-am fost o mamă bună,
De aceea printre lacrimi cuvintele se adună,
Am vrut să fie altfel, putere n-am avut,
Să o iertați pe mama că multe n-a știut.

Aș vrea să reiau timpul, să-l dau de la început,
Aș vrea să fie bine, căci multe v-a durut,
Dar asta nu se poate, deși eu îmi doresc,
Aș vrea ca să se poată, să nu vă mai greșesc.

Sunteți a mea putere, mă simt îmbătrânită,
Dar sunt încrezătoare, de voi mă simt iubită,
N-aș vrea să fiu povară, aș vrea să vă ajut,
Deși nu am putere, îl am pe Domnul scut.

Vă port în rugăciune, în suflet cu credință,
Eu știu că doar cu Domnul, prin Domnu-i biruință,
Aștept în veșnicie să fiu cu voi mereu,
Căci voi sunteți cadoul de la al meu Dumnezeu.

Nu știu de ce, dar știu că alt cadou nu vreau,
Doresc în veșnicie cu voi mereu să stau,
Acolo nu-i durere, nu este suferință,
Mă rog la Dumnezeu, din suflet, cu credință.

Atât de bun e Domnul, mi-a dat în dar o fată,
Îi mulțumesc din suflet, o fată minunată,
Nu am născut-o eu, e dar de la băiat,
Căci a trecut un timp de când s-a însurat.

O port în rugăciune și-n suflet tot mereu,
E fata mea acum, o spun ușor, nu-i greu,
Căci Dumnezeu e bun, în bunătatea Sa,
Mi-a dat și o nepoată, mi-a luminat casa.

Am așternut pe filă, acum, ce am gândit,
Eu știu că mult, ca mamă, prea mult eu am greșit,
Dar vreau să fiu bunică, și sper ca Dumnezeu,
Să îngăduie aceasta mai mult în dreptul meu.

Prin versurile mele eu v-am vorbit acum,
Încă mai sunt în viață, vorbesc și pot să spun,
Vă vreau în veșnicie, căci vă iubesc nespus,
Nu mie să-mi răspundeți, doar Domnului de sus.

Eu sunt o biată mamă, dar asta îmi doresc,
Mă rog, în rugăciune eu cerul îl cerșesc,
Acum eu mă retrag, prea mult v-am plictisit,
Am scris aceste rânduri, mereu eu v-am iubit.
Emilia Dinescu

1681. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus ne adunăm mereu,
Căci pe pământ nu-i bine, da, pe pământ e greu,
În camera de sus suntem chiar fericiți,
Noi știm în cine credem și suntem mântuiți.

Ce dacă este greu, e timpul cercetării,
E timpul de pe urmă, e vremea încercării,
Trimite Duhul sfânt, pe noi ne întărește,
Și ține-ne de mână, la Tine ne primește.

Nu avem nici un merit că am venit la Tine,
Am auzit chemarea și am ales spre bine,
În alergarea vieții simțeam că nu-i nimic,
Dar am venit la Tine, la Cel mai bun Amic.

Nu avem nici un merit că suntem mântuiți,
În cartea vieții Tale, noi vrem să fim găsiți,
Prin harul Tău puternic și jertfa Ta supremă,
Îți cerem toți în rugă, doar viața cea eternă.

În camera de sus n-aducem nimic bun,
Și faptele ce-s bune, sunt doar cenușă, scrum,
De aceea stăm în rugă și cerem Duhul sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie să vină pe pământ.

E dimineață acum, dar este înnorat,
Eu mă aplec în rugă, de ajuns am alergat,
Am alergat degeaba, căci totu-i efemer,
Aș vrea să strâng cu Tine, doar lucruri ce nu pier.

Sunt obosită, Tată, doar eu sunt vinovată,
Căci Tu, de la început, ai vrut să fiu salvată,
Am mers pe calea mea și nu te-am ascultat,
Îți mulțumesc din suflet, că nu m-ai renegat.

E dimineață, Tată, în rugă iată, vin,
Eu vin, în rugăciune nu vreau ca să suspin,
Aduc doar mulțumire, căci încă mai trăiesc,
Aștept cu dor puternic să te reîntâlnesc.

Nu aduc nimic bun, dar stau în rugăciune,
Sunt singură la Tine, ai mei stau încă-n lume,
Doresc să te primească, să fie mântuiți,
Prin Tine și cu Tine suntem cei fericiți.

Mă rog pentru ai mei,, ei stau departe, încă,
Aș vrea să-i văd că vin, la cruce să se strângă,
Îi las în brațul Tău, te rog să îi trezești,
Să înțeleagă totul, să vadă că îl iubești.

Aduc în rugăciune, orașul meu l-aduc,
Mă rog pentru trezire, căci mulți curând se duc,
Degeaba pe pământ trăim fără de Tine,
Trezește cunoscuții, să facă ce e bine.

Pentru vecinii mei în rugă stau acum,
Ajută-mă, prin fapte, mai multe să le spun,
Să fiu lumină vie, să îi ghidez spre Tine,
Să înțeleagă, Doamne, căci Tu ești Cel ce îi ține.

Mă rog pentru amici, e greu să nu greșești,
Te rog, pe fiecare Tu poți să îl trezești,
Adu-i la Tine, Doamne, cât nu este târziu,
Căci Tu vrei pocăință, cât omul este viu.

Mă rog cu disperare, e timpul la sfârșit,
Trezește, tot poporul să fie pocăit,
De trecem la odihnă, chiar totul e-n zadar,
Ajută-ne, să fim cuprinși în al Tău har.

E timpul de pe urmă, e timp de semănat,
Aruncă azi sămânța, s-aducă rod bogat,
Semănătorii noștri să are brazdă adâncă,
Pământul să rodească, căci nu rodește în stâncă.

Și totuși, sunt semințe ce-s duse doar de vânt,
Le fă Tu să rodească în cel mai bun pământ,
Dar și de este stâncă, există crăpătură,
Plantează, Tu, sămânța, o poți planta și-n zgură.

Se duce primăvara, acum se semănăm,
Se semănăm într-una, nu-i timpul ca să stăm,
Să semănăm Cuvântul, căci Domnul va uda,
Se semănăm sămânța, ea rod sigur va da.

Suntem poporul Tău, suntem greșiți din fire,
Dar noi strigăm în rugă, dorim a Ta iubire,
Îți cerem cu ardoare să ne conduci mereu,
Să facem voia Ta, că Tu ești Dumnezeu.

Suntem copiii Tăi, ne-ai înfiat pe noi,
Și vrem să ne conduci, căci viața e război,
Nu ne lăsa singuri în luptă ca să fim,
Cu Tine și prin Tine, noi știm că reușim.

Suntem a Ta mireasă, vrem mult ulei s-avem,
În candela credinței să stăm și să veghem,
Nu vrem să ațipim, e timpul de pe urmă,
Te așteptăm ca Mire, suntem din a Ta turmă.

E timpul meu de rugă și iată, am venit,
Pun sufletul în rugă, căci multe n-am rostit,
Dar știu că Tu asculți și ruga nerostită,
Eu stau în rugăciune, la Tine sunt primită.

Și lacrima se roagă, cu gândul înspre Tine,
M-ajută cât mai mult să stau în rugăciune,
Căci Tu ești tot ce am, chiar dacă nu vorbesc,
Mă rog pentru acei ce ruga nu iubesc.

În rugăciune stau, în camera de sus,
Vorbesc cu al meu Domn, cu Domnul meu Isus,
Cu inima te prind în rugăciune, frate,
Cu tine, sora mea, spun rugi adevărate.

În lanțul rugăciunii pe care l-am format,
Noi stăm uniți în rugă, strigăm neîncetat,
În camera de sus suntem uniți mereu,
Suntem poporul Tău, te avem ca Dumnezeu.
Emilia Dinescu

1680. ÎN CAMERA DE SUS
E seară, soarele demult a asfințit,
E timpul rugăciunii, poporul s-a unit,
Strigăm în rugăciune și cerem Duhul sfânt,
Dorim ploaia târzie să vină pe pământ.

Ai spus să priveghem, cât încă ziuă este,
În înserarea lumii nimic nu-i de poveste,
Vrem candela să fie tot timpul pregătită,
Mireasa este gata, nu este adormită.

În alergarea noastră simțim, am obosit,
Suntem în amorțire, ba chiar am ațipit,
Dar candela de-i plină și stăm în așteptare,
Tu ne inviți la nuntă, mireasa-i fiecare.

În înserarea lumii ne așezăm la rugă,
Curând va veni noaptea, și noaptea va fi lungă,
Să stăm în rugăciune, să nu cedăm nicicând,
Căci cerul se deschide, Isus vine curând.

În camera de sus acum ne-am adunat,
Începem săptămâna așa cum ne-ai lăsat,
Noi stăm în rugăciune, venim toți împreună,
Suntem o mică grupă, suntem aceeași turmă.

Tu ne-ai adus aici, chemarea este a Ta,
Noi am venit umili, strigăm, nu ne lăsa,
Nu ne lăsa, cărarea nu vrem să rătăcim,
Suntem o grupă mică, în rugă ne unim.

Ștafeta rugăciunii eu iată, o preiau,
E timpul minunat în care vreau să stau,
Aș vrea să locuiesc în canera de sus,
Căci știu, aici așteaptă chiar Domnul meu, Isus.

E locul minunat în care lăsăm tot,
Aici suntem chiar bine, nu pot să spun, nu pot,
În camera de sus mă simt un om deplin,
Se duce supărare, se duce ce e chin.

În rugăciune sfântă cu Domnul meu vorbesc,
M-așez la rugăciune, aici mă odihnesc,
În poala Lui pun capul și simt o alinare,
Îi mulțumesc din suflet, e greu în încercare.

Mă rog pentru credință, mă tem să nu clachez,
Nu vreau de tronul milei să mă îndepărtez,
Prin harul Tău trăiesc, eu știu asta prea bine,
Aș fi doar glod și tină, de n-ai fi Tu cu mine.

Venim uniți în rugă în camera de sus,
Pe altarul rugăciunii noi listele am pus,
Sunt nume multe, Tată, e multă suferință,
E timpul de pe urmă și cerem pocăință.

Bisericile-s goale, suntem fără putere,
Am scris pe listă nume, cu lacrimi și durere,
Copiii noștri, Tată, au rătăcit cărarea,
Ne doare foarte tare, ne mistuie încercarea.

Au cunoscut Cuvântul, în lume au plecat,
Sunt mulți, i-am pus pe liste, și știm, nu i-ai uitat,
Și tineri și bătrâni s-au depărtat de Tine,
Au încheiat botezul, dar n-au putut rămâne.

Pe liste i-am înscris, pe toți ce sunt bolnavi,
E multă suferință și mulți sunt chiar firavi,
E timpul de pe urmă, satana ne lovește,
Durerea, suferința nimic nu o oprește.

Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Îți cerem alinare, căci multe îndurăm,
E suferință multă, simțim numai durere,
De aceea stăm în rugă și cerem doar putere.

Tu ești al nostru Medic, al nostru Salvator,
Îți mulțumim din suflet, ne ești Mântuitor,
E timpul de pe urmă, e timpul la sfârșit,
Prin boală, încercare satana ne-a lovit.

În camera de sus noi stăm în rugăciune,
Vărsăm vorbe prea multe, nu știm altfel a spune,
Dar vrem ca voia Ta, în toate ca să fie,
Sfințește rugăciunea aici și-n veșnicie.

S-a înserat demult, în rugăciune stau,
Mă rog fierbinte, Tată, învață-mă să iau
Povață de la Tine, să nu mă rătăcesc,
În toate doar pe Tine eu vreau să te slăvesc.

Să fiu un vas de preț, un far pentru vecini,
Să duc Cuvântul Tău, la cunoscuți, străini,
Să nu vorbesc doar eu, te rog, mă folosește,
Te rog, orașul meu și țara o trezește.

Sunt mulți în lumea asta ce nu au auzit,
N-au auzit Cuvântul, dar știu, i-ai pregătit,
Scoate semănătorii, sămânța să arunce,
Nu îi lăsa să doarmă că somnul nu e dulce.

Curând va veni Domnul, recolta să adune,
Ți-ai folosit talantul? tu ști, tu poți a spune,
Dar încă nu-i târziu, încă mai este har,
Să folosești talantul ce ți s-a dat în dar.

Mă simt atât de mică, eu știu sunt o povară,
Aș vrea ca sentimentul acesta să dispară,
Nu știu ce pot să fac, mă simt neputincioasă,
E greu în suferință, te rog, eu vreau acasă.

Nu vreau ca alergarea să fie în zadar,
Mă leg de Tine, Tată, cât încă este har,
Ajută-mă să fiu așa cum Tu dorești,
Eu știu că Tu-mi ești Tată, și știu că mă iubești.

În camera de sus de mână ne luăm,
Suntem legați prin Tine, în rugăciune stăm,
Suntem poporul Tău, vrem Duhul sfânt acum,
Curând piere pământul și totul va fi scrum.

Nu vrem ca să ne temem, dar singuri vom cădea,
Vin vești îngrozitoare, prin Duhul vom putea
Să fim victorioși, să stăm la ce e scris,
Căci va veni prigoana, un timp de nedescris.

Suntem poporul Tău, suntem chiar cercetați,
Ajută-ne, în rugă să stăm uniți ca frați,
Să stăm pe metereze, orice ar fi să vină,
Să ne rugăm mereu, în rugă împreună.

Să ne rugăm ca unul, să nu ne risipim,
În camera de sus mereu să ne întâlnim,
Să nu se stingă focul și rugăciunea noastră,
Căci vei veni pe nori, în zarea cea albastră.
Emilia Dinescu

GÂNDURI PENTRU AZI
Poporul s-a unit în post și rugăciune
Și cere de la Tine cu lacrimi o minune,
Minunea convertirii cu zel și cu ardoare,
Bisericile-s goale și inima ne doare.

Noi am făcut clădirea din pietre și nisip,
A fost plină de oaspeți, dar mulți s-au risipit,
Ei au plecat în lume căci lumea i-a chemat
Și adevăruri multe se pare, le-au uitat.

Am construit altare ca jertfele să fie
Doar rugăciuni aduse cu laudă doar Ție,
Am construit se pare, apoi am adormit
Locașul este gol și sufletul răcit.

Am investit ca oameni, dar fără Tine, Doamne,
Bisericile-s goale, poporul Tău azi doarme,
Am terminat lucrarea, dar munca n-am sfârșit,
Biserica nu-i locul,ci omul pocăit.

Biserica e-n mine, biserica e-n noi
Căci noi suntem poporul ce poartă un război,
Satana nu câștigă, el este chiar înfrânt
De ne uităm la ceruri și credem cu avânt.

Luptăm în rugăciune și lupta nu-i pierdută,
Mai e puțin și ajungem cu toții la redută,
Isus va pune steagul chiar sus pe fortăreață
Atunci când va începe o nouă dimineață.

Să stăm în rugăciune, să ne păzim locașul,
Să adormim, se pare așteaptă el, vrăjmașul
Să stăm în priveghere și post cât se mai poate,
Să profităm cu toții de această libertate.

Biserica e totul, biserica e sfântă
Și nu va fi, știm bine, ea nu va fi înfrântă
Căci e la cârmă Domnul, El e al nostru Mire
Și va veni s-adune, nuntașii-n pregătire.

Ne-am adunat cu toții și ruga vom striga,
Prin rugăciuni și post trezim biserica
Chiar dacă lupta pare c-ar fi puțin în van,
Prin rugăciunea noastră învingem pe satan.

Ne-am dat cu toții mâna și stăm așa uniți,
De vom lupta cu toții nu vom mai fi înfrânți,
Suntem mănunchi se pare, suntem cu toții vii,
Avem în piept credința că ne vei mântui.

Ne-am adunat cu toții în rugă azi strigăm,
Avem un ceas de veghe și nu o să cedăm,
Strigăm la Tine, Tată, vrem să fim mântuiți,
Primește ruga noastră căci noi suntem uniți.

Suntem plini de credință și dragoste de Tine,
Trecutul nostru negru e șters acum de Tine,
Ne-ai pregătit o haină și Tu ne-o dai în dar,
Aducem ruga noastră, o punem pe altar.

Postim cu toții, Doamne și ruga ne asculți,
Curând va veni ziua ca să fugim în munți,
Azi este libertate și noi azi ne rugăm
Toți, ca frățietate, în rugă ne luptăm.

Vom câștiga războiul și nu vom fi înfrânți,
Ne-am adunat în rugă, suntem acum mai mulți,
Nu suntem sfinți, suntem cu toții păcătoși,
Dar harul Tău și jertfa Ta primit-am bucuroși.
Emilia Dinescu