Intercer – Poezii si editoriale

234. ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc,
Te slăvesc,
Te iubesc,
Te preamăresc,
Ești preasfânt,
Pe pământ
Ai venit,
Ai murit
În locul meu,
Te-ai jertfit,
Eu am stat
Și am privit,
Ba am luat,
Oțet ți-am dat,
Și cuie adânc,
Eu ți-am bătut,
Și te-a durut,
Nu, ce-am făcut
Și ai murit,
Că am greșit,
Și m-am ascuns
Și am negat,
Că te-am știut,
Te-am răstignit,
Dar m-ai iubit
Și ai înviat
Și m-ai salvat.
Emilia Dinescu

1679. FIECARE PAS AL TĂU MĂ ÎNVAȚĂ
Încerc să iau învățătură din ce petrec în viața mea,
Chiar dacă poate nu e bună și câteodată pare rea,
Descoperire adevărată doar în Scriptură am găsit,
Învățătura ei e dreaptă și am văzut cât am greșit.

Și totuși sunt o fericită, învăț din pașii mamei mele,
Ea a trecut prin multe-n viață, au fost frumoase, dar și rele,
Dar cu răbdare ca de înger, tot ce a fost greu ea a înfruntat,
Și cu iubire neînțeleasă, creștere la toți ne-a dat.

Sunt mamă și sunt fericită, din pașii voștri eu învăț,
Copilul meu, îți spun din suflet, eu vreau să învăț, să te răsfăț,
Învățătură tu îmi dai prin modul tău pur de gândire,
Mă rog, aș vrea să am și eu, același mod pur de iubire.

Fiecare pas al tău mă învață, să văd cu ochi plini de speranță,
Să am mai mult avânt în toate, dar și mai multă toleranță,
Ca un copil aș vrea să fiu, să învăț să cresc în tot ce fac,
De aceea cad în rugăciune, mai multe nu mai spun, eu tac.
Emilia Dinescu

233. UN VAS DE LUT
Tu ești Olarul, eu vasul de lut,
Aș vrea să mă las prelucrat și să ascult,
Fă-mă un vas de preț, nu mă lăsa,
Doar modelează-mă pe roata Ta,
Și arde-mă într-un cuptor încins,
Ce special doar pentru mine l-ai aprins,
Ajută-mă, să mă las modelat,
Chiar de mă doare, pân’ la finisat,
Să nu mă vait și să nu cârtesc,
Cuptoru-n cale când îl întâlnesc,
Să fiu un vas de lut… și alte vase,
Să fim doar în cuptorul pocăinței arse.
Emilia Dinescu

232. DOAMNE, MĂ IARTĂ
Doamne, mă iartă că multe am greșit,
Sunt un copil netrebnic, răzvrătit,
Te rog, să iei nuiaua Ta, să mă atingi,
Căci Tu, acum, doar pentru mine plângi,
Te-am răstignit, Tu m-ai avertizat,
Te-am cunoscut, dar mult m-am depărtat,
Te-am regăsit, apoi te-am renegat,
Dar Tu, cu a Ta iubire, m-ai îmbrățișat.
Emilia Dinescu

1678. FEMEIA MISTERIOASĂ
Orice femeie e puțin misterioasă,
Când e misterioasă, femeia e frumoasă,
Căci în mister se ascunde doar candoare,
Nu e enigmă, parcă e o floare.

La început e bobocel firav,
Chiar dacă e în umbră, nu-i bolnav,
Intensitate maximă devine când e floare,
Dorință de iubire și valoare.

Femeia misterioasă nu bârfește,
Șoapte dincolo de priviri multe primește,
E o enigmă, un mister, o umbră,
Dar viața e intensă, nu e sumbră.

Orice femeie are misterul ei,
De ai dorință să citești și vrei,
Cu intensitate lupți să o cunoști,
Vei constata că nu te recunoști.

Nu e mister, nu e enigmă, nu e secret,
Orice femeie pare un duet,
Nu suferă de dublă personalitate,
Ci doar dorește puțină libertate.
Emilia Dinescu

231. RUGĂCIUNE
Doamne, îndrăznesc să cad în rugăciune,
Și-ți cer ca Tu să îți reverși cu îndurare,
A Ta binecuvântare peste rude, prieteni și dușmani,
O, Doamne, binecuvântează-i Tu, să se trezească
Și apoi, poate, or vrea, cu adevărat, să te cunoască,
Și să se-nchine Ție, în duh și adevăr.
O, Doamne, vin la Tine, un lucru îți mai cer,
Să folosești nuiaua Ta, să mă îndrepți
De câte ori greșesc, te rog, să îmi vorbești,
Nu mă lăsa să cad, ajută-mă, să mă ridic,
Căci fără Tine, Doamne, sunt nimic,
Și firea asta răzvrătită nu pot s-o înving,
Ajută-mă să mă căiesc și-n har să cresc.
Emilia Dinescu

230. ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc,
Că azi trăiesc
Și mai exist,
Și nu sunt trist.
Te-am cunoscut
La Golgota,
Purtai o cruce,
Era a mea.
Și o coroană
De spini aveai,
În locul meu,
Tu o purtai.
În locul meu,
Tu ai murit
De bunăvoie,
Tu te-ai jertfit,
Căci m-ai iubit
De la început
Și n-am știut,
Dar m-a durut,
Când am aflat,
Am regretat
Și Ție, m-am predat.
Emilia Dinescu

229. RUGĂ DE MULȚUMIRE
Doamne, am strigat la Tine cu lacrimi fierbinți,
Și te-am rugat, din suflet, ca ruga să-mi asculți,
Eram disperată, o ultimă speranță la Tine aveam,
Și mi-ai răspuns, Tu dându-mi, exact ce-mi doream.
Acum, nu știu, cum pot să-ți mulțumesc,
Căci am greșit, adesea, mă căiesc,
Nu meritam ca ruga să-mi asculți,
Căci sunt o păcătoasă din ceata celor mulți,
Prin harul Tău și biruința Ta,
Tu ai răspuns la ruga asta, a mea,
Eu nu am nici un merit, dar vreau să-ți mulțumesc,
Căci sunt o păcătoasă și zilnic eu greșesc,
Dar n-ai privit greșeala și nu mai pedepsit,
In locul meu, pe cruce, Isuse, te-ai jertfit,
Tot pentru mine-n slavă, la cer te-ai ridicat,
Și pentru mine, Doamne, Tu zilnic ai lucrat.
Emilia Dinescu

228. CUVÂNTUL ȘI FAPTELE
Am citit Cuvântul Tău
Și știu tot adevărul,
Dar eu fac numai ce e rău,
Și azi dau cu piciorul
La tot ce mi-ai făgăduit
Și la tot ce e scris,
Căci încă o dată, am greșit,
Greșeala nu e vis.
Prin tot ce fac, eu stau departe,
Și un zid eu construiesc,
Un zid ce știu că mă desparte
De ce-i dumnezeiesc.
Emilia Dinescu

227. O RUGĂCIUNE
Privești spre ceruri,
Norii nu vin,
O rugăciune
Și un suspin
Înalți acuma,
Cu un oftat,
O rugăciune,
Totu-i uscat,
De ar da ploaie,
Doar Dumnezeu
Poate să stingă
Tot oful tău,
Norii se strâng,
Ploaia nu vine,
O rugăciune
Doar de la tine,
Se înalță acuma,
Spre Dumnezeu,
De la El vine,
Ce-i bun și ce-i rău,
Primește, copile,
Și așteaptă smerit,
Căci El dă la vreme,
Ce e de primit,
Că-i ploaie,
Că-i soare,
Că-i vânt,
Că-i furtună,
Le dă pe toate,
Ziua e bună.
Emilia Dinescu