Gândul meu

septembrie 17, 2024

GÂNDUL MEU
Doamne, Dumnezeul meu,
Pe pământ e tare greu,
Căci ești călător mereu,
Mergi prin valuri înspumate
Și prin bălți nenumarate,
Drumurile-s șerpuite
Si cărările încâlcite,
Totu-i sumbru, întunecat,
Dar sufletul ți-e bogat
De ai aflat pe Dumnezeu
Și îl urmezi tot mereu.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Gândul meu

Poezie

septembrie 17, 2024

POEZIE
O mică, mare pasiune,
E că eu vreau la toți a spune,
Curând cerul se va deschide,
Istoria se va închide,
Trecutul tot va fi uitat,
Căci Domnul nostru ne-a salvat.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Poezie

Curând El va veni

septembrie 17, 2024

 CURÂND EL VA VENI
În zori de zi privesc timid în zare,
De după deal, prin pomi al nostru soare
Trimite razele-i scântâietoare,
Curând de vom privi în depărtare,
Pe cer noi vom vedea lumină mare,
Căci va veni pe nori Isus Hristos
Să-și ia acas’ poporul credincios.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Curând El va veni

Gânduri de dimineață

septembrie 17, 2024

GÂNDURI DE DIMINEAȚĂ
La răsărit, când ne trezim,
Cu ochii închiși suntem și buimăcim,
Mulți se grăbesc să facă o cafea,
Sperând că ziua nu va fi chiar rea.

Când razele de soare le zăresc,
În ceașcă eu o rugă îmi doresc,
Și stau de vorbă cu al meu Dumnezeu,
Parcă aud în frunze glasul Său.

Și razele de soare prin frunziș,
Îmi dau o sărutare pe furiș,
E rece afară, bruma s-a lăsat,
Căci e septembrie, se pare, am uitat.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Gânduri de dimineață

Gânduri

septembrie 16, 2024

GÂNDURI
Cel mai fragil moment, mi-aduc aminte,
E chiar acel când cineva te minte,
Ești pustiit, golit în mod sălbatic,
Ce a fost pe roze, totul e zadarnic,
Și nu mai ai nici orizont, nici o speranță,
Nu vrei să lupți, nu ai nici chef de viață.

S-au ruginit în toamnă trandafirii
Și ai închis demult ușa iubirii,
Nu din virtute, nici din egoism,
Nu este vorba nici de eroism,
Așa ai hotărât și e mai bine,
O clipă-ți trebuie, să te găsești pe tine.

Era doar toamnă, toamnă este acum,
Eu m-am schimbat, în bine, nu oricum,
Privesc la orizont, trecutul am uitat,
Tot răul eu de mult am îngropat,
Și n-o consider o virtute, ci ceva normal,
Căci viața e frumoasă când n-o trăiești banal.

S-au ruginit în toamnă trandafirii,
Și e frumos, deschid ușa iubirii,
Iubesc, nu e fragil, e numai puritate
Și știu că de acum pe roze vor fi toate,
Căci orizontul meu mult s-a schimbat,
L-am cunoscut pe Hrist’, l-am acceptat.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Gânduri

File de toamnă, file de poveste

septembrie 16, 2024

FILE DE TOAMNĂ, FILE DE POVESTE
File de toamnă, file de poveste,
Încerc în vers să vă aduc o veste,
Nu sunt prea învățată, îmi place să citesc
Și merg la bibliotecă, citind eu simt că cresc.
Mi-ar fi plăcut să nu fiu de aici, din alte emisfere,
Mi-ar fi plăcut să fiu chiar din trecut, din alte ere,
Căci în contrast cu astăzi, lumea de mai demult,
M-ar fi încântat și mi-ar fi plăcut mult.
Nu am nimic cu nimeni, trăiesc în lumea mea
Și când e echinocțiu, mai am de spus ceva,
M-aplec și scriu pe iarbă prin chiciurii de brumă,
Cu degetul apăs ca să rămână urmă.
Aș vrea să las iubire, pe unde trec mereu,
Că lumea e săracă, fără iubire-i greu,
În emisfera mea aș vrea să te primesc,
Despre iubirea sfântă mereu să îți vorbesc.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru File de toamnă, file de poveste

În camera de sus

septembrie 16, 2024

ÎN CAMERA DE SUS
E timpul rugăciunii, ștafeta am preluat,
În camera de sus eu iată, am intrat,
E timpul meu de rugă, e timp de adorare,
Aș vrea să mulțumesc, chiar pentru încercare.

Sunt întristată tare, dar știu că Domnul plânge,
Că vin vești de războaie, se varsă prea mult sânge,
Sunt întristată tare, de veștile ce vin,
E prea multă durere, e moarte și suspin.

Avem Sfânta Scriptură, ne spune ce va fi,
Noi știm că este scris, noi știm ce va veni,
Da, veștile nu-s bune, va fi necaz, teroare,
Necazul ce va fi, este numit cel mare.

Ne temem, ne e frică, dar ne și bucurăm,
Noi stăm în așteptare, pe Hrist’ îl așteptăm,
Da, veștile sunt sumbre, Scriptura se împlinește,
Curând vom merge acasă, El, Mirele sosește.

Suntem mireasa Lui, nu vrem să adormim,
Îți cerem Duhul sfânt, simțim că ațipim,
Vrem să ne umpli lampa, în cale să-ți ieșim,
Cu imnuri, osanale, dorim să te primim.

Suntem laodiceea și suntem căldicei,
Suntem exact așa cum știm că nu ne vrei,
Îți cerem Duhul sfânt cât este încă har,
Vrem ploaia Ta târzie, o așteptăm ca dar.

Suntem o turmă mică, dar stăm în rugăciune,
Chiar dacă nu ne știm, ne știm numai pe nume,
Tu ne cunoști pe noi, ne ști pe fiecare,
Te rog, ne însoțește și nu ne da încercare.

Când încercarea vine, ajută-ne să stăm,
Să stăm pe metereze, mai mult să ne rugăm,
Nu ne lăsa, în luptă te rog, să ne însoțești,
Noi știm că e sfârșitul și acum ne șlefuiești.

Trăim în lume, Tată, ades ne murdărim,
Noi vrem să facem bine, dar iată, că greșim,
Ajută-ne să fim atenți și vigilenți,
Să nu greșim cu voia, noi vrem ca să ne ierți.

Tu ai murit pe cruce în locul tuturor,
Acel care te acceptă, îi ești Mântuitor,
Eu te accept, Isuse, te accept cu bucurie,
Te rog, să-mi ștergi păcatul și vina chiar și mie.

Aștept să se împlinească exact ce am citit,
E timpul de pe urmă și suntem la sfârșit,
Ajută-mă să fiu o schelă către Tine,
Să fac lucrarea Ta prin fapte, dar și-n rime.

Eu sunt neînsemnată, dar Tu mi-ai dat valoare,
Ajută-mă să fac mereu a Ta lucrare,
Sunt mulți ce stau în beznă și nu cunosc Cuvântul,
Dar își pun întrebarea, cât mai ține pământul.

E multă răutate, e multă viclenie,
Noi știm că și mai multă de acum o să cam fie,
Vom sta în rugăciune atât cât vom trăi
Și vrem prin cânt și fapte de Tine a grăi.

În camera de sus nu știm cât vom mai sta,
Dar este libertate și noi vom profita,
Chiar dacă-i virtual, noi ne luăm de mână,
Poporul stă în rugă și încă se adună.

Curând se va încheia, sfârșitul va veni,
Dar știu că tot de mână, în cer ne-om întâlni,
Până atunci ștafeta de rugă o predau,
Dar vreau să stau de veghe, cu Tine vreau să stau.

Închei timpul de rugă, dar nu închid rugăciunea,
Mă voi ruga mereu, căci ruga e minunea,
Mă voi ruga fierbinte și sper să nu greșesc,
Dar vreau să stau în rugă cu Tatăl meu ceresc.

Doresc în veșnicie, doresc și pentru tine,
De aceea tot vorbesc și spun că Domnul vine,
Să ne întâlnim în cer, doresc cu ardoare eu,
Te rog, te pocăiește, te roagă-n dreptul meu.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru În camera de sus

Judecata

septembrie 15, 2024

 JUDECATA
Cât aș vrea să pot spune că eu nu-s vinovată,
Dar parcă mă văd într-o sală mare de judecată,
Eu sunt prinsă în lanțuri și sunt încătușată,
Sunt prinsă de păcate, dar sper să fiu salvată,
Căci a început procesul, instanța se pronunță,
Aprodul se ridică, pedeapsa mi-o anunță:
-Tu ești o păcătoasă, n-am milă și îndurare,
Meriți să fi închisă, ani mulți în închisoare
Sau chiar mai rău de atât, să fi chiar omorâtă,
Pedeapsa-i meritată și nimeni nu te ajută.
O ușă se deschide și intră în sala mare,
Un om ce parcă poartă o vină în spinare,
Se apropie de juriu, jurații îl privesc,
Ridică a Sale palme și urmele zăresc,
Acolo, văd în palme că este și al meu nume:
-Eu m-am jertfit pe Mine, să te salvez pe tine,
Pedeapsa ți-este ștearsă, Eu crucea am purtat,
Tu poți să pleci, pe cruce pe tine te-am salvat,
Nu mai ești păcătoasă, nici vină nu mai ai,
Căci ai avut credință și ai un loc în rai.
Da, aș pleca în rai cu Domnul meu iubit,
Da, voi pleca în rai, căci El mult m-a iubit.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Judecata

Gânduri

septembrie 15, 2024

GÂNDURI
Eu sunt născută toamnna, e timp de meditat,
E timp de mulțumit, o toamnă-n dar mi-a dat,
E timp de rugăciune, mai mult ca oricând, ,
E timp de adorare, nu vreau să-l trec plângând.

Eu nu mă cred om nobil, eu nu mă cred om sfânt,
E doar călătorie ce fac pe acest pământ,
Dar vreau să dovedesc că Domnul m-a înfiat
Și încerc s-aduc roade, prin vers, neîncetat.

E toamnă și mă bucur când rodul îl culeg,
Când stau lângă copac, nu știu ce fruct s-aleg,
De multe ori afară un fruct pare frumos,
Însă înăuntru este putred și viermănos.

La fel pot fi și eu, un nobil poleit,
Dar Domnul mă cunoștea și știe că-s greșit,
De aceea lupt cu mine, aș vrea să nu greșesc
Și cât mai des în rugă, cu drag, eu poposesc.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Gânduri

Parfum de toamnă și de cercetare

septembrie 15, 2024

PARFUM DE TOAMNĂ ȘI DE CERCETARE
Parfum de toamnă, parfum de fericire,
Andante cântă frunzele când cad, despre iubire,
Mireasmă de împlinire cu iz de cercetare,
E timp solemn, e timp de îndreptare.

Exact cum numărăm recolta și facem un bilanț,
Ca să vedem de am câștigat, de a rămas vreun sfanț,
Așa, cu gândul istovit, să ne îndreptăm spre noi
Și cu conștiința noastră să facem un război.

Tenebră este viața, cu iz de mortăciune,
Căci omul se confruntă cu multă stricăciune,
Dar credem cu tărie, suntem recolta Lui,
Andante vom fi strânși ca grâna cerului.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Parfum de toamnă și de cercetare