Intercer – Poezii si editoriale

 ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu, iată, am intrat,
E timpul meu de veghe, e timp de privegheat,
Îți mulțumesc, Isuse, pe mine m-ai primit
Să stăm de vorbă tainic, e timpul potrivit.

Vin azi la rugăciune de mână cu ai mei frați,
În camera de sus suntem toți adunați,
Vorbim cu Tine, Tată și vrem să ne răspunzi,
Dă-ne încredințarea că încă ne auzi.

Avem buze murdare și-n vorbă noi greșim,
Dar toți venim la Tine și vrem ca să primim
O ungere divină, noi Duhul Sfânt îl vrem
Căci fără Duhul, Doamne, nimic noi nu suntem.

Te rog ne curățește, ruga pe altar o punem,
Ne ținem strâns de mână și ruga noastră spunem,
Primește rugăciunea pentru cei care gem
Și-n patul suferinței, din grup, prea mulți suntem.

Privește cu îndurare căci boala ne-a cuprins
Și strigăm plini de teamă, simțim că ne-a învins,
Nu ne lăsa, Isuse și nu ne părăsi,
Ajută-ne ca-n boală să fim ai Tăi copii.

Te rog, să privești cerul atunci când ești bolnav,
Chiar dacă suferința te-a transformat firav,
Strigă în rugăciune și nu ceda durerii,
Hrist’ este lângă Tine, dă mâna acum puterii.

În camera de sus eu liniștită stau,
Pe fiecare nume îl strig și îl reiau,
Avem o listă, Tată, cu cei ce au plecat
De lângă Tine, acuma, prea mulți s-au depărtat.

Sunt vinovată, Tată, sunt singură la Tine
Și cer cu umilință să te înduri de mine,
Să asculți ruga noastră, din inimă strigăm,
Adună-i pe ai noștri, din rugă nu cedăm.

În camera de sus eu încă am să stau
Căci vreau cu sete mare, acum, vreau doar să iau
Vreau să îmi dai putere să îndrept ce am greșit,
Căci fără Tine viața nu este chiar nimic.

Vreau Duhul Sfânt să vină ca ploaie în popor,
Căci ne-am luat de mână și te așteptăm cu dor,
Trimite Duhul Sfânt prin fapte să lucrăm,
Satana este șmecher, el vrea ca să trișăm.

Nu este timp de acum, decât de rugăciune
Căci timpul s-a scurtat, chiar Biblia o spune,
Trec zile, parcă-s ore și nu știm ce am făcut,
E timpul doar de veghe, n-avem timp de pierdut.

În lanț de rugăciune stăm lângă tronul Tău,
Aducem ruga noastră chiar dacă ne e greu,
Venim plini de speranță și știm c-ai să împlinești
Căci noi nu vrem avere, vrem să ne mântuiești.

Îți mulțumesc că ruga la Tine am înălțat
Să curățești cuvântul ce eu azi l-am strigat,
Să împlinești Tu, Doamne, ce crezi că-i de împlinit,
Din zelul meu puternic, poate chiar am greșit.

Predau ștafeta Tată și știu că mulți strigăm,
Ajută-ne în rugă noi să ne consacrăm,
Să cerem o schimbare, să cerem Duhul Sfânt
Căci viața este scurtă, e rău pe acest pământ.

Predau ștafeta Tată și mă încred în Tine,
Eu am venit la Tine cu lacrimi și suspine
Te rog să mântuiești poporul încercat,
În mâna Ta de Tată acum eu m-am predat.
Emilia Dinescu

 AUTOCRITICĂ
Privesc în mine și mă sperii căci nu mă recunosc,
Constat că sunt căzută, la multe stau chiar prost,
Sunt jos de tot în tină și glodul m-a cuprins,
Nu am stat în veghere, păcatul m-a învins.
Sunt plină chiar de râie, de ciumă, de holeră,
Păcatul este în mine, în viața mea mizeră,
Sunt plină doar de bube ce puroiesc nespus
Și toate sunt pe mine doar fiindcă eu le-am pus.
Am acceptat păcatul, gândind că-i păcățel
Și m-a cuprins în mreajă ușor, puțin, nițel,
Până m-a luat cu totul, pe mine m-a cuprins
Și recunosc acuma, păcatul m-a învins.
Emilia Dinescu

 RUGĂ DE DIMINEAȚĂ
O rugă înalț spre Tine, acum de dimineață,
Îți mulțumesc, Isuse, că încă sunt în viață,
Mi-ai dat un somn ușor și m-ai vegheat în noapte,
Nu am avut nici vise, n-am auzit nici șoapte.
Tu ai vegheat, Isuse, și eu m-am odihnit,
Nu ceasul este acela ce astăzi m-a trezit,
Tu ai vegheat ca somnul să fie de ajuns
Și ca drept mulțumire la rugă eu m-am pus.
Emilia Dinescu

APA VIEȚII
Într-un sat, în depărtare,
Nu știu să vă spun în care,
Stă o fată cu al ei bun,
Lângă o margine de drum,
Sus pe deal, într-o colibă.
N-aveau case în jur, vă spun
Căci în vale locuiau
Toți sătenii ce stăteau,
Adunați ca-n mușuroi,
Iar în deal erau ei doi.
În vale era fântână
Cu o apă tare bună,
Iar bunicul tot căra
C-o găleată, ce o lăsa
În poartă, să poată bea
Călătorul ce trecea.
Iară fata se ruga,
Să aibă fântâna sa
În curte, apă să ia
La toată lumea să dea
Și vitele ca să bea.
Într-o zi prin sat trecură,
Meșteri ce treburi avură
Și cu ei târgul făcură
Și astfel s-au apucat
De au săpat pământ uscat
Și tare s-au minunat
Când de apă ei au dat,
Apă rece, cristalină
Toată valea ca să vină,
Să ia apă și să bea,
Călătorul ce trecea,
Dar și calul ostenit
În timp ce sta priponit.
Fata în odaia sa,
Domnului îi mulțumea
Pentru apa ce le-a dat
Ca să aibă să le dea
Celor osteniți să bea,
Să le spună o vorbă bună
Despre Cel ce a creat
Acel izvor minunat,
Ea nicicând nu a uitat.
Emilia Dinescu

RUGĂ DE MULȚUMIRE
Ne aplecăm în rugă, cu teamă noi strigăm,
Nu merităm nimic, dar ruga înălțăm,
Venim la tronul Tău, venim să-ți mulțumim,
Aducem ruga noastră și știm că te iubim.

Noi te iubim pe Tine, Tu ne iubești mai mult
Și nu ne ții în seamă păcatul ce am făcut,
Prin harul Tău și mila Ta pe noi ne-ai curățit,
De aceea cu credință în rugă ne-am unit.

Așa ușor putem să criticăm pe frați,
Dar nu vedem că, în toate, suntem tare încercați,
Avem ispite multe, avem lupte de dus,
Să fim uniți în rugă, așa a vrut Isus.

Suntem umani de-a dreptul și păcătoși din fire,
Să ținem cont că cerul s-a jertfit cu iubire,
Să nu mai criticăm, să nu mai judecăm,
În rugăciunea noastră, acum, să ne predăm.

Privesc în mine și mă sperii căci nu mă recunosc,
Am hainele murdare, chiar nu mă mai cunosc,
Sunt plină de o boală ce corpul mi-a cuprins,
Păcatul este boala ce pe mine m-a învins.

Nu merit chiar nimic și totuși am de toate,
Îți mulțumesc, Isuse, cuvântul meu nu poate
Să îți aducă slavă și cinste și adorare
Căci în cuvânt și-n faptă, chiar toate sunt murdare.

Dar îndrăznesc, Isuse, să vin cu ruga mea,
E timpul meu de veghe și am hotărât așa,
Să nu îți cer nimic, doar voia Ta aș vrea
Să fie în dreptul nostru și nimic altceva.

Aș vrea să îți mulțumesc că încă ne asculți,
Deși în viața noastră, parcă am fi inculți,
Cunoaștem tot Cuvântul, dar grav ne rătăcim
Că mergem prin păcate și hainele mânjim.

Te rog, mă iartă, Doamne, trăiesc în libertate,
Sunt țări unde creștinul e prigonit în toate,
Dar nu cârtește o clipă, mereu îți mulțumește,
Doar eu, nefericita, sunt cea care cârtește.

Te rog, mă iartă, Doamne, că încă îndrăznesc,
Eu vin acum la Tine și vreau să-ți mulțumesc,
Bolnavii noștri, Tată, de Tine sunt iubiți,
Îi ții pe toți în palmă, de Tine, ocrotiți.

Îți mulțumesc că, încă, cu milă ne asculți,
Avem liste cu pruncii ce-s răzvrătiți, sunt mulți,
Îți mulțumim că pașii în viață le veghezi,
Ești lângă ei și-n toate cu milă priveghezi.

Îți mulțumesc că grupul pe care l-ai format,
Cu dragoste frățească pe mine m-a adoptat
Și m-a purtat în rugă atunci când mi-a fost greu
Și n-am simțit povara căci n-am mai dus-o eu.

Îți mulțumesc că încă mai pot ca să mă rog,
Nu vreau să fac din rugă un simplu monolog,
Aștept cu umilință, aștept să îmi vorbești,
Te rog, ca ruga slabă la tronu-ți s-o primești.
Emilia Dinescu

GÂNDURI SPRE RUGĂCIUNE
M-am gândit la ce-i viața… și am respirat,
Am închis ochii o clipă… și am oftat,
Căci viața poate fi un preaplin sau un eșec,
Depinde doar de mine… ce aleg.
De aș avea palate și aș avea averi,
Ce aș face eu cu ele, aș da, dacă îmi ceri?
Sau aș privi cu milă, m-aș închina la ele,
Le-aș ține pentru mine, n-aș sta eu fără ele?!…
Dar eu nu am palate și nici nu am averi,
Dar am destule, Doamne, și știu că Tu îmi ceri
Să am credință-n toate, să dau din ce îmi dai,
Să dăruiesc din suflet, să fac un colț de rai.
Mi-ai dat două picioare cu care pot să merg,
Dar eu, doar pentru mine cu ele azi alerg,
Mi-ai dat și două brațe să mângâi, să alint,
Să-l iau mereu alături pe cel mai suferind,
Și o inimă ce bate în pieptu-mi pămîntesc
Și ai cerut anume, dușmanu-mi să iubesc,
M-ai înzestrat pe mine cu grai și cu auz,
Privind în urmă, Doamne, nu pot să mă mai scuz
Căci am privirea clară și toate eu le văd,
De aceea strig la Tine, doar fă-mă ca să cred,
Căci dacă n-am credință, ce rost a mea durere
Și dacă n-am iubire, Tu nu găsești plăcere,
De aceea în rugăciune mă plec și te implor,
Să umpli a mea ființă de un năpraznic dor,
Să-mi fie dor de Tine și voia Ta să fac,
Să am pe buze miere și să nu pot să tac,
Să spun la oricine de jertfa lui Isus
Care a murit pe cruce și pace ne-a adus,
Care a înviat, anume ca să înviem și noi
Și m-a spălat pe mine și v-a spălat pe voi,
Să fim fără păcat, să n-avem nici o pată
Și a pregătit din timpuri străvechi a mea răsplată
Și a ta răsplată te așteaptă-n veșnicii,
Cu inima la Domnul doar trebuie să vii,
Căci altfel ce e viața… nu are nici un sens,
De aceea-n rugăciune eu fac un nou demers,
Căci viața poate fi un preaplin sau eșec,
Depinde doar de mine… ce aleg.
Emilia Dinescu

 VIS PENTRU TREZIRE
M-am visat de multe ori pierdută,
Într-o mulțime mare, alergam
Și dintr-o dată, într-un abis cădeam
Și mă trezeam de spaima cea avută,
Dar, dintr-o dată, eu mă dumiream
C-a fost un simplu vis și-mi reveneam,
Dar ziua întreagă stare nu aveam
Și mă întrebam întruna și gândeam,
De ar fi să cad, unde am să mă găsesc?
De ar fi să mor, unde am să mă trezesc?
…A fost un simplu vis,
Dar visul are sens
Căci, Doamne, veșnic vrei, eu să trăiesc.
Emilia Dinescu

 O CLIPĂ
Realizăm, oare, ce ni se întâmplă,
Că anii în zbor nu se întorc,
E de ajuns numai o clipă,
Ai fost… să nu mai fi deloc.

Ce ar fi să nu mai pierdem clipa
Ce ni s-a dat, s-o prețuim,
Să ne gândim că viața-i scurtă,
Să nu o umplem cu venin.

Închide ochii, deci… clipește,
Deschide-i și acum privește
La omu-dinăuntru tău
Și omoară tot ce este rău.

Și îngenunche în rugăciune
Pentru o clipă ce o ai,
Căci veșnicia e o minune
Ce într-o clipă poți s-o ai.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Oh, Doamne, am venit la Tine
Cu rugăminți nenumărate
Și-ți mulțumesc că, dintre toate,
Ai împlinit ce a fost mai bine
Și ai ales Tu, dintre toate
Care să fie pentru mine,
Ca să te văd numai pe Tine,
De aceea, Doamne-ți mulțumesc
Și încerc să nu mă răzvrătesc,
Să mă supun și să fiu tare
Căci Tu ai binecuvântare,
În suferință și durere
Chiar dacă nu găsesc plăcere,
Eu știu că Tu cureți din zgură
Și suferința-i cu măsură,
De aceea, Doamne-ți mulțumesc
Și încerc să nu mă răzvrătesc.
Oh, Doamne, am venit la Tine,
De poți ca să mă ierți pe mine,
Sunt un copil cam răzvrătit,
Deși Tu veșnic m-ai iubit
Și zilnic Tu ai fost cu mine,
Deși m-am depărtat de Tine,
Tu știi, Doamne, dorința mea,
Să fiu prezentă-n casa Ta,
De aceea, Doamne, strig la Tine,
Privește, Doamne, către mine
Și dă-mi curaj și dă-mi putere
Să mă impun cu a mea părere,
Zdrobește, Doamne, Tu mândria
Și folosește a Ta nuia
Ca să fim veșnic mântuiți,
Să nu mai fim cei răzvrătiți!
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
Mă așez la rugăciune bucuroasă
Și bucuria dă din piept să iasă,
Am fost un grup micuț la început,
Dar pe parcurs se vede c-am crescut.

Stați liniștiți, nu vreau ca să stresez,
Sunt bucuroasă că creștem în crez,
Aceeași rugăciune spre Domnul înălțăm
Și creștem împreună și ne bucurăm.

E timpul meu de rugăciune, timp divin,
La crucea Ta, acuma eu mă închin,
Cu frații mei mă rog și nu cedez
Căci am în inimă cel mai puternic crez.

Credința mea de multe ori e pusă la încercare,
Dar grupul mă susține cu tărie mare,
De când mă rog în grup m-am întărit
Și am simțit că Domnul mi-a vorbit.

Satana mă lovește pe la spate,
El mă lovește mișelește, știe că nu poate
Să învingă un copil al Tău ce stă în rugăciune,
Dar el lovește cu putere, e în misiune.

Trimite cam parșiv câte o durere,
El e înfrânt, dar poate ca să spere,
E înfrânt la cruce de Domnul Isus,
Chiar de-i durere, la rugăciune eu m-am pus.

Aduc în rugăciune lista noastră cu bolnavi,
Pe patul suferinței mulți luptă și sunt bravi
Căci nu cedează presiunii de durere
Și-n rugăciune Tu le dai putere.

Îți cerem să lucrezi prin medici, asistente,
Să vadă toți, creștinul poate să îndure, să aștepte,
În rugăciune, cu speranță îi predăm
Bolnavii ce pe listă îi avem.

Îi punem la altar, așa pe nume,
Eu, suferința fiecăruia nu o pot spune,
Dar Tu cunoști și lacrimi și suspine,
Îi pun în rugăciune și sper la o minune.

Mă rog pentru acei ce au plecat din turmă,
Curând va fi chiar ziua de pe urmă,
Satana a fost șmecher și a secerat,
În lumea asta mare prea mult s-au afundat.

Eu știu că undeva în suflet simt mustrare
Copiii ce au crescut în adunare,
Mă rog căci mulți au fost atrași de lume
Și sper ca rugăciunea să facă o minune.

Între copiii ce au plecat, sunt și ai mei,
Mă doare sufletul și strig și pentru ei,
Te rog să folosești metoda potrivită
Să se întoarcă din calea rătăcită.

Nu îndrăznesc privirea să ridic
Căci știu că mult eu am păcătuit,
Dar sper, credința mea e mare și aștept
Să-i văd pe ai mei, pe toți pe drumul drept.

Mă bucur că sunt mulți ce fac lucrare,
Sunt zone albe, zone misionare,
Trimite Duhul Sfânt ca să vorbească
Și ajută servul Tău mulțimea să trezească.

Sunt mulți săraci ce n-au Cuvântul Tău,
În viața asta lor le este greu,
Nu au nici casă, nu au nici avere,
Îți cer să le vorbești cu a Ta putere.

De patimi, vicii mulți au fost cuprinși,
Mulți luptă pentru ei, dar par învinși,
Deschide mintea celor ce au căzut
În vicii și păcate ce au durut.

Mă bucur că sunt în camera de sus
Și sper ca rugăciunea ce am spus,
Să o împlinești doar după sfântă voia Ta,
Te rog, să curățești de am greșit ceva.

Sunt om, cu buzele murdare îți vorbesc
Și știu că mult și multe îți greșesc,
Te rog, ca rugăciunea să o curățești
Și să privești cu milă, să mă mântuiești.
Emilia Dinescu