Intercer – Poezii si editoriale

1666. FETEI MELE DE ZIUA MAMEI
Sunt mamă, mă mândresc cu ai mei băieți, căci îi iubesc,
De ziua mamei, o rugă strig la cer și mulțumesc,
Îi mulțumesc fierbinte, doar lui Dumnezeu,
Sunt mamă, am și fată, căci nora mea e fata mea mereu.

Și tu ești mamă, de aceea îți scriu a mea urare,
Nu vreau să simți durere, să n-ai vreo supărare,
Din suflet îți doresc, să fi doar fericită,
Să nu uiți niciodată, ești fata mea iubită.

Tu ești mămică, ai o fată, este nepoata mea,
Cadou divin de sus, pe cerul vieții mele este stea,
Ne luminează viața, e darul Lui Hristos,
Îți mulțumesc din suflet, îți mulțumesc frumos.

E ziua mamei, să fi mămică împlinită,
Ești fata mea, de fiul meu să fi mereu iubită,
Nu am nimic să-ți dau, mă rog la Dumnezeu,
Doar El să-ți dăruiască, tot ce-ți doresc azi eu.
Emilia Dinescu

1665. RUGĂCIUNE PENTRU COPII
Suntem părinți și plângem, copiii au plecat,
Au rătăcit cărarea și Te-au abandonat,
Ei cred că lumea-i miere, păcatul i-a învins,
Dar știm că-n piept credința nu este un foc stins.

Noi i-am crescut cu Tine și încă jar mai este,
Ajută-i să înțeleagă că viața nu-i poveste,
Trezește-i, le vorbește, ei încă însetează,
Chiar dacă pare-n lume că ei chiar se distrează.

Nu îi lăsa, Părinte, în voia lor greșită,
Ajută-i să înțeleagă, au viața prețuită,
Tu ai plătit un preț, Tu i-ai salvat la cruce,
Ei cred că-i bine-n lume și viața este dulce.

Trezește tineretul ce este amorțit,
Ajută-i să înțeleagă ce mult Tu i-ai iubit,
Căci ai murit pe cruce, ca jertfă te-ai adus,
Trezește, toți copiii, căci timpul s-a cam scurs.

Noi plângem cu durere, Tu plângi cu suferință,
Căci vrei ca fiecare să crească în credință,
E timpul de pe urmă și știm că rugăciunea
Ce o strigă un părinte, va fi curând minunea.

Noi credem că copiii ce astăzi rătăcesc,
Vor regăsi cărarea, vor ști că te iubesc,
Se vor întoarce, Tată, în barca de salvare,
Nu cerem nici blestem, nici binecuvântare.

Lăsăm în voia Ta, noi știm că am greșit,
Dar știm că Tu ești mare, noi știm ce am primit,
Lăsăm în voia Ta, în rugă așteptăm,
Copiii să se întoarcă și să-i îmbrățișăm.
Emilia Dinescu

1664. ÎN CAMERA DE SUS
RUGĂCIUNE PENTRU BOLNAVI
În camera de sus eu strig lângă altar,
Îți mulțumesc fierbinte că încă mai e har,
Nu meritam nimic, dar dragostea-ți fierbinte,
M-a înfiat pe mine și Tu îmi ești Părinte.

Eu nu mai sunt orfană, nu sunt a nimănui,
Aș vrea cu rugăciunea în slavă să mă sui,
Să stau doar lângă Tine, să nu mă tem nicicând,
Căci vreau să fiu cu Tine, Tu vei veni curând.

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Îți mulțumesc, pe mine, acum Tu m-ai primit,
Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Pe fiecare nume în rugă îl strigăm.

Îți cerem vindecare, îți cerem alinare,
Căci suferința-i cruntă, durerea este mare,
Îți cerem harul Tău și bunătatea Ta,
În orice suferință durerea este grea.

Spitalele sunt pline și medicii puțini,
Și mulți parcă nu-s oameni, au devenit haini,
Nu mai există milă, doar banu-i la putere,
Au uitat jurământul, ei știu doar a lor vrere.

E multă suferință și boala este grea,
Când suntem în durere și viața pare rea,
Ne agățăm de Tine, ești Medicul suprem,
Ajută-ne, în toate, în Tine să credem.

Nu vrem ca să clacăm, necazul ne pândește,
Ascultă rugăciunea, ce lacrima șoptește,
Eu nu mai am cuvinte, dar stau în adorare,
Ajută-mi să-mi duc crucea și-n astă încercare.

Mă încred în Tine, Tată, nu vreau ca să cârtesc,
Prin viața mea și versuri mereu să te slăvesc,
Îți cer doar biruință, pe cale să rămân,
Și timpul pocăinței nu vreau să îl amân.

În camera de sus strigăm doar cu credință,
Pământul este groaznic, prin Tine-i biruință,
Îți mulțumim fierbinte, Tu ne-ai adus aici,
Te rog, în a Ta slavă, tot Tu să ne ridici.
Emilia Dinescu

1663. RUGĂCIUNE
Venim uniți în rugă și cerem îndurare,
Să nu ne părăsești în crunta încercare,
Să nu cădem pe cale, orice ar fi să vină,
Tu ne ești călăuză, doar Tu ne ești lumină.

E timpul de pe urmă și cernerea-i la ușă,
Noi știm că răutatea va fi curând cenușă,
Suntem cu toții răi, dar cerem mila Ta,
Când vei veni pe nori, aici nu ne uita.
Emilia Dinescu

1662. MĂRȚIȘOARELE MELE
Sunt mamă și-n fiecare primăvară port cu mândrie,
Nu înfipte în haină, ca în copilărie,
Nu mărțișoare de alamă, nu au șnur,
Dar sunt înfipte în a mea inimă, vă jur.
Sunt doar băieții mei, neprețuiti ,
Îi port în inimă adânc înfipți,
Sunt ale mele fete, căci momentan am două,
Sunt ale mele flori, boabe de rouă.
Sunt mărțișoare speciale, le port chiar permanent,
Și pot să spun că este cel mai puternic sentiment,
Ca mamă mă mîndresc și le port cu mândrie,
Sunt mărțișoarele ce le doresc în veșnicie.
Emilia Dinescu

1661. ÎN CAMERA DE SUS
E dimineață tristă, căci norii-s încărcați,
Așa se simt copiii când sunt chiar încercați,
Dar soarele se vede, curând va răsări,
Speranța și credința nu ne vor părăsi.

Privesc cerul cel negru, o rază de lumină,
O rază de speranță, se pare, o să vină,
Mă plec la rugăciune, sunt tristă, nu disper,
Pe cerul vieții mele va fi și soare, sper.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
Eu stau în rugăciune, nimic bun n-am adus,
Dar sufletul îl pun la voia Domnului,
Că viața e frumoasă în mâna cerului.

M-așez lângă altar, cu Domnul meu vorbesc,
Din suflet și prin versuri eu vreau să-i mulțumesc,
Îi mulțumesc din suflet, El m-a adus aici,
Vino și tu la rugă, cu El să te ridici.

Am obosit să fiu pe cale numai eu,
Pe calea vieții mele îl vreau pe Dumnezeu,
Nu vreau să stau departe, în brațe să mă țină,
Eu vin așa cum sunt, sunt plin numai de vină.

Eu vin la rugăciune, ascultă ruga mea,
Și vorba-mi curățește, nu vreau să fie rea,
Transformă-mă pe mine în tot ceea ce sunt,
Aș vrea să fiu lumină, cât sunt pe acest pământ.

În camera de sus eu, iată, am venit,
În lanțul rugăciunii pe care l-ai pornit,
E lanțul rugăciunii pe care l-ai format,
Îți mulțumesc din suflet, pe mine m-ai chemat.

Cu frații mei în rugă acum eu mă unesc,
Mă iau cu ei de mână și spun ce îmi doresc,
Doresc doar veșnicia, aș vrea să ne unim,
Și sper, când vine Domnul, în cer să ne găsim.

Cu frații mei în rugă, îți cerem Duhul sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie, să vină pe pământ,
Și roade să avem, să fim așa cum vrei,
Dorim fierbinte, Tată, acasă să ne iei.

Tu ești al nostru Mire, suntem a Ta mireasă,
Dorim cu disperare ca să ne iei acasă,
Vrem haina cea de nuntă, doar Tu o pregătești,
A noastre țoale negre Tu poți să le albești.

Ne-am așezat la masă și nunta stă să vină,
Vrem să trăim cu Tine și să ne fi lumină,
Te așteptăm ca Mire, te așteptăm cu dor,
Suntem a Ta mireasă, suntem al Tău popor.

În rugăciune sfântă mă rog pentru lucrare,
Este nevoie multă, mă rog cu disperare,
Scoate semănătorii, sămânța să arunce,
Ca să culegem rodul, cu Tine rodu-i dulce.

Ca porumbei ai păcii trimite în lucrare,
Misionari ce-n suflet au multă consacrare,
Evangheliști ce au un duh plin de blândețe,
Și colportori ce știu să șteargă orice tristețe.

Este nevoie astăzi, de mult zel și putere,
De aceea stăm în rugă și îndrăznim a cere,
Îți cerem Duhul sfânt, lucrarea e făcută,
Prin harul Tău puternic, Cuvântul să se audă.

Trimite lucrătorii, căci plugu-i pregătit,
Sunt zone albe-n care Cuvântu-i de vestit,
Deschide porți și uși, dezțelenește inimi,
Cuvântul să rămână, în suflet să imprimi.

Ajută-ne să facem lucrare chiar și noi,
Să mergem câte unul, de nu se poate doi,
Să împrăștiem sămânța, de vrem ca să răsară,
Să nu uităm, lucrarea Ta e prioritară.

Lucrarea să o facem, să fim model în lume,
În locul unde stăm, prin fapte putem spune,
Căci faptele vorbesc și faptele rămân,
Ca să vorbească în urmă, pe cine avem stăpân.

În rugăciune strig, lucrarea să prospere,
Eu știu, e a Ta voie, nu este a mea vrere,
Căci ai murit pe cruce ca toți să te cunoască,
Și mielușeii Tăi, în turma Ta să pască.

E timpul de pe urmă și mulți te-au părăsit,
Te-au cunoscut prea bine, botezul l-au primit,
Dar au plecat în lume, au renunțat la Tine,
S-au temut de încercare și au sperat la bine.

Mulți tineri au crescut în templu cu iubire,
Ei slavă ți-au adus prin imnuri de jertfire,
Au recitat și psalmi, cu Tine au crescut,
Dar au plecat în lume, chiar dacă ne-a durut.

În rugăciune sfântă predau pe fiecare,
Dacă eu plâng acum, pe Tine cât de doare,
Chiar de s-au depărtat, eu știu, Tu îi iubești,
De aceea în rugăciune eu strig, să îi trezești.

Trezirea să se facă doar după voia Ta,
Eu nu cer decât, Doamne, să faci doar Tu ceva,
Noi plângem, suspinăm, biserica e goală,
Te rog, din amorțire pe noi acum, ne scoală.

Redeșteptare cerem, este nevoie multă,
Te rog, prin harul Tău, și ruga mea ascultă,
E timpul de pe urmă și cerem pocăință,
Este nevoie astăzi de mai multă credință.

În camera de sus noi ruga o aducem,
Stăm cât mai mult la cruce, de bucurie plângem,
Tu ne-ai adus aici, suntem doar fericiți,
Suntem copiii Tăi și știm, suntem iubiți.

E timpul rugăciunii, e timpul la sfârșit.
Te așteptăm cu dor, noi ruga am întărit,
Ne luăm de mână, Tată, pe rând noi ne rugăm,
În lanțul rugăciunii cu dragoste noi stăm.

Suntem poporul Tău, suntem o grupă mică,
Dar harul Tău puternic din toate ne ridică,
Noi mergem înainte, speranța e în Tine,
Cântăm în rugăciunea, Hristos a promis, vine.

Curând se împlinește Scriptura ce a vestit,
E timpul de pe urmă și suntem la sfârșit,
Ca grupă ne rugăm, ne vom ruga mereu,
Avem credința noastră, al nostru Dumnezeu.
Emilia Dinescu

1660. ÎN CAMERA DE SUS
Ne dăm mâna în rugă, în lanțul ce am format,
Noi am venit la rugă, aici Tu ne-ai chemat,
Cu inima zdrobită în rugă ne unim,
Suntem o turmă mică, dar știm că te iubim.

Tu ești al nostru Tată, ne-ai înfiat pe noi,
Noi suntem tot o luptă, parcă ar fi război,
Satana ne lovește, nu vrem să rătăcim,
Ne temem de cădere, noi vrem să te iubim.

E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Și moartea, suferința poporul a lovit,
Spitalele sunt pline, e multă suferință,
Noi cerem vindecare, dar cerem și credință.

Când în durere cruntă ne zbatem, noi clacăm,
Dar nu vrem nici o clipă ca să ne depărtăm,
De aceea împreună în camera de sus,
Venim la rugăciune și listele am adus.

Bolnavii noștri, Tată, pe liste noi i-am scris,
Mulți suferă amarnic, noi Ție ți i-am zis,
Adu Tu, alinare și pacea Ta divină,
Ajută-i să te vadă, Tu să le fi lumină.

Copiii noștri în lume de mult s-au rătăcit,
Noi i-am crescut cu Tine și ei te-au părăsit,
Întoarce-i la credință, trimite-le mustrare,
Vorbește-le, cum știi, pe rând la fiecare.

Am eșuat dramatic, ne doare, i-am pierdut,
Dar știm și credem, Tată, lucrarea ai început,
În brațul Tău de Tată, noi vrem să îi lăsăm,
Doar stăm în rugăciune, minunea așteptăm.

În rugăciune sfântă acum noi amintim
Pe colportorii noștri, căci pentru ei dorim,
Lucrarea să le fie condusă doar de Tine,
Tu de conduci lucrarea, noi știm că va fi bine.

Sunt multe zone albe, trimite tineretul,
Misionarii noștri să simtă că au dreptul,
Fiind înfiați de Tine au dreptul să vorbească,
Cuvântul sfânt și ruga tot globul să trezească.

Evangheliștii care fac misiune-n lume,
Trimite Duhul sfânt, mereu să îi îndrume,
Lucrarea este a Ta, ei via Ta lucrează,
Păzește-i de necazuri și pasul le veghează.

Trimite Duhul sfânt peste poporul Tău,
Ajută-ne să stăm departe de orice rău,
Să stăm în ascultare, mereu să priveghem,
Să nu uităm o clipă, cât de slabi noi suntem.

În camera de sus ștafeta o predau,
Dar eu m-am prins de mână, cu frații mereu stau,
Cu gândul meu în rugă pe ei îi însoțesc,
În rugăciune sfântă acum îi amintesc.

Tu ne cunoști prea bine, cunoști pe fiecare,
Știi fiecare suflet ce suferință are,
Te rog, ca Duhul Sfânt și ploaia Ta târzie,
Să se reverse acum, poporu-ți cere Ție.
Emilia Dinescu

1659. RUGĂCIUNE
Venim uniți în rugă și cerem îndurare,
Să nu ne părăsești în crunta încercare,
Să nu cădem pe cale, orice ar fi să vină,
Tu ne ești călăuză, doar Tu ne ești lumină.

E timpul de pe urmă și cernerea-i la ușă,
Noi știm că răutatea va fi curând cenușă,
Suntem cu toții răi, dar cerem mila Ta,
Când vei veni pe nori, aici nu ne uita.
Emilia Dinescu

1658. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus strigăm la Tine, Doamne,
Să ne hrănim cu Tine, să nu ne fie foame,
Să te avem în noi, când trecem prin durere,
Tu ești etern și veșnic și Tu ne dai putere.

Strigăm în rugă, Tată, credința să nu scadă,
Cărarea e îngustă, nu vrem nimeni să cadă,
Ispitele sunt multe, satana e turbat,
E timpul de pe urmă, poporu-i încercat.

Suntem o grupă mică, dar ne luăm de mână,
Începem tot cu rugă și această săptămână,
Noi nu suntem nimic, Tu ești puterea noastră,
Te așteptăm să vii, cu ochii pe fereastră.

Avem Cuvântul Tău prin care ne vorbești,
Deși nu merităm, noi știm, Tu ne iubești,
Tu ne-ai adus aici, prin harul Tău trăim,
Ajută-ne, să credem, să nu ne opintim.
Emilia Dinescu

1657. GÂNDURI DESPRE PRIETENIE
Cu sinceritate scriu, accept această provocare,
Chemarea neînțeleasă a unei prietenii eterne, o scrisoare,
Cu umilință scriu și vreau să mulțumesc în poezie,
Că am în viață prieteni și știu adevărata prietenie.

Cu prietenii am râs și a fost bine, dar spun cu umilință,
Îi mulțumesc din suflet lui Dumnezeu, am prietenii și-n suferință,
Cu dragoste, generozitate și blândețe am fost încurajată,
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că prietenii și prietenia este adevărată.
Emilia Dinescu