Intercer – Poezii si editoriale

169. SUNT O PĂCĂTOASĂ
Doamne, sunt atât de păcătoasă,
Bolnavă, ca de o boală râioasă,
Ce pretenții pot să am la mântuire,
Când viața mea e plină de mânjire?
Ce pretenții am să fiu salvat,
Când viața mea e plină de păcat?
Ce pretenții am să fiu cu Tine-n slavă,
Când pocăința nici nu poate să se vadă
Și când credința mea parcă e moartă,
Căci nu se vede deloc a mea faptă,
Ca să pot spune că sunt nevinovată.
Emilia Dinescu

168. CUGETARE
Trestia frântă n-o va zdrobi,
Și mucul care mai arde încă nu-l va stinge,
E un verset melodios ce vrea să strige,
Căci, ca păstorul care se află în pustie,
Și încearcă ca o trestie să reînvie
Credința sa cântată într-un imn,
Cântat c-un simplu fluier… imn divin,
C-un fluier ce-i făcut din trestie de el,
O trestie ce fost-a frântă de un vânticel.
Te-ai simțit vreodată ca un muc care mai fumegă?
Chiar înainte de a te întoarce la Dumnezeu,
Căci erai departe de Dumnezeul copilăriei tale,
Când flacăra inocenței din tine s-a stins,
Lăsând în urmă un fum respingător,
Dar chiar atunci găsit-ai ajutor,
Căci fumul este ultimul strigăt de ajutor al unei flăcări,
Fumul miroase înțepător și ustură ochii,
Dar unde este fum este și foc,
Și flacăra plăpândă care se zbate să crească,
Va deveni curând o vâlvătaie luminoasă.
Emilia Dinescu

167. DOAR CLIPELE
Doar clipele petrecute fără Tine-mi stau în minte,
Doar clipele trecute fără Cuvântul divin,
Doar clipele de când te-am cunoscut contează,
Doar clipele ce sunt acum și vin.
Emilia Dinescu

166. RUGĂ
Cu lacrimi cad la picioarele Tale,
O rugăciune strig, în prag de seară,
Te rog, să-mi ștergi păcatele,
Căci am greșit și ieri… și azi… și iară.
Deși când am citit Cuvântul din Scriptură,
Eu mi-am promis, să-mi țin vorba în gură,
Să mă gândesc înainte de a vorbi mai bine,
Să fiu copil model, să nu te fac de rușine.
Eu am greșit adesea, cu vorba m-am jucat
Și pare-se că însăși cu fapta am trișat,
De aceea o rugăciune strig, în prag de seară,
La cruce vin cu ruga-mi iar… si iară.
Emilia Dinescu

165. BIBLIA ESTE…
Biblia este…
Gândul lui Dumnezeu ce arată starea omului,
Vorba lui Dumnezeu ce arată calea vieții,
Cuvinte spuse, anume, ca să le știm pe nume,
În ea găsim blestemul păcătoșilor,
Dar tot aici citim de fericirea credincioșilor.
Citește-o încet, frecvent, rugându-te
Și vei găsi lumină să te călăuzească,
De vei avea credință, vei fi în siguranță,
Citește-o ca să fi înțelept,
În ea vei găsi traseul creștinului,
Harta călătorului
Și o ultimă speranță dată muritorului.
Emilia Dinescu

164. GÂNDURI
Mai am multe de spus, dar nu-mi găsesc cuvintele,
Privesc în sus, spre ceruri și număr cum trec clipele,
Aud cum ticăie și trece timpul nemilos,
Privesc atent în urmă și văd că-s fără de folos.
Sunt un vas gol de lut ce l-a lucrat un olar,
Sunt fără de valoare, ca țara fără de hotar.
Emilia Dinescu

1647. DUBLĂ PERSONALITATE
În mine e o luptă, pe viață și pe moarte,
Doar cine e în viață, să înțeleagă poate,
E binele și răul, e apa și cu focul,
Doar cine mai trăiește, poate pricepe jocul.

În mine e durere și multă fericire,
Aș vrea să am putere, să înving doar prin iubire,
Să înving ce-i răutate, ce nu-i curat, aș vrea,
De dai mâna cu răul, mâhnirea este grea.

În mine este teamă, dar și curaj ascuns,
Curajul este pur, el vine doar de sus,
În mine e răbdare, dar ca vulcanul stă,
E gata să erupă, chiar furia, sunt tristă.

Un amalgam e-n mine, mă tem, nu mă cunosc,
Aș vrea să fiu mai bună, dar nu pot, recunosc,
Se dă o luptă în mine, între divin și rău,
Dar știu că după mine, eu pot fi chiar călău.

Cam asta se întâmplă, așa mă văd, mă tem,
Nu vreau să învingă răul, nu vreau nicicând să gem,
Eu vreau să fiu lumină, să luminez aș vrea,
Pe cerul vieții tale aș vrea să fiu o stea.

Aș vrea să dau căldură și gheața să topesc,
Aș vrea să nu port pică, mereu doar să iubesc,
Aș vrea să fiu izvor, să aduc înviorare,
Aș vrea în veșnicie să fiu cu fiecare.
Emilia Dinescu

CREȘTINI PLAGIATORI
Suntem creștini sau vrem să ne numim creștini,
Căci vorbele, gândirea, faptele ne contrazic,
Mai bine am recunoaște că suntem cei cretini,
Cunoaștem mult Scriptura, dar faptele, în sine, ne dezic,
Căci nu ne abatem mult din calea noastră,
Și facem zi de zi câte un păcat sau chiar mai multe,
Suntem niște plagiatori, lupi îmbrăcați în mielușei,
Suntem creștini cretini, căci o minciună-i viața noastră,
Și suntem ancorați în două luntre, sau mai multe.
Emilia Dinescu

162. CONSTATARE
Ne place mult să trecem prin viață,
Ne place mult să ne amăgim,
De facem tot ce vrem în viață,
Noi credem că așa trăim.
Dar ne înșelăm că viața-i scurtă,
E doar o clipă pe pământ,
Și de o petrecem fără credință,
Va fi ca o simplă sămânță
Care a fost dusă, așa, de vânt,
Și n-a prins rădăcină în pământ.
Emilia Dinescu

161. INIMA MI-E JUMĂTATE
Mi-e inima doar jumătate
Și bate, bate foarte încet,
Căci ești plecat tare departe
Și gândul către tine îndrept,
Aș vrea ca inima-mi să bată,
Dar nu e întreagă și e tristă,
Căci frântă e pe jumătate,
Să bată bine, ea nu poate,
Căci fără tine nu e întreagă
Și viața nu poate să meargă.
Emilia Dinescu