Intercer – Poezii si editoriale

155. SĂ CĂLCĂM PE URMELE LUI
Mă întreb: calc pe urmele lui Hristos,
Sau sunt departe, mult prea departe de El?
Da, știu, eu sunt un creștin păcătos,
Dar cred și vreau să fiu lângă Hristos.
Nu vreau speranțe efemere și deșarte,
Vreau mântuirea ce-i promisă în Carte,
Nu vreau decât să fiu un miel în turmă,
Căci va veni și ziua cea din urmă,
Și vreau cu El să fiu pe cale,
Căci El e drept și nu vrea să ne înșele,
În palmele străpunse de cuiele bătute
Stă nume scrise, multe și mărunte
Și-i scris și numele ce-l port eu, cu rușine,
Căci păcătos mă cheamă, chiar pe mine,
Dar știu că-s scris în Carte și în palme,
Și haina mi-e spălată și fața mi-e curată,
Căci El muri pe cruce, ca eu să fiu salvat,
Și a înviat pe urmă, El fără de păcat,
Ca să înviem, asemeni și noi, cei păcătoși,
Și să avem credință, să fim cei credincioși,
Căci El nu vrea să facem nimic prea greu pe lume,
Ci vrea, doar cu credință, să îi călcăm pe urme.
Emilia Dinescu

1645. SCRISOARE PENTRU BĂIATUL MEU
Dragul meu, nu scriu aceste rânduri, doar de dragul scrisului,
Nici doar ca temă de gândit, soția, partenera tăcută a destinului,
Eu scriu aceste rânduri, nu ca o provocare, ci scriu doar din iubire,
Printre cuvinte, rime, căci îți doresc din suflet să simți doar fericire.

Să pui pe primul loc soția și copilul, devoțiune casei ce ai format acum,
Nu e complicitate, doar mama-ți poate spune, că ai pornit pe un nou drum,
Un drum necunoscut, dar cu o evoluție frumoasă, minunată,
Căci din iubirea voastră ai o comoară-n casă, aveți fată.

Aș vrea să fie bine, rezistență în căsnicie vă doresc,
Sunteți ai mei și vă iubesc, de aceea spun din suflet ce gândesc,
Accept o provocare, dar scriu din tot ce simt, scriu ca o mamă,
Din suflet scriu, aș vrea în căsnicie să aveți iubirea ca o armă.
Emilia Dinescu

154. CĂUTĂTORI ÎN PĂCAT
Ne place mult să căutăm în mocirlă,
Și ne afundăm în glod, din ce în ce mai mult,
Tot om găsi ceva și căutăm în tină,
Sperând, că vom găsi ce n-am avut,
Și ne amăgim, din ce în ce mai mult,
Cu tot noroiul ce-l găsim în cale,
Tot căutând, sperând la averi infernale,
Ne afundăm în tină, glod, noroi, mocirlă,
Și ne mânjim întruna doar de vină,
Căci de privim atent în urmă vom vedea
Ce răni adânci, poate păcatul să ne dea,
Putem să îl numim așa sau cum om vrea,
Păcatul lasă în viața noastră urma sa,
Și-n urma lui, chiar de-om găsi ceva,
Târziu, ne vom trezi și vom vedea
Că nu-i nici o avere, nici o comoară sau ceva,
E doar păcatul și durerea sa,
E doar noroiul ce nu se mai ia,
Și tina ce a rămas pe haina ta,
Și glodul ce-i mânjit pe fața ta,
E doar mocirlă… nimic altceva.
Emilia Dinescu

153. SĂ CITIM CUVÂNT DIVIN
Când timpul e atât de scurt,
Noi suntem tare ocupați,
O rugă în grabă înălțăm
Și apoi de treabă ne apucăm,
Gândind că astfel câștigăm,
Dar pierdem mult, că nu citim
Cuvânt divin… și nu ne sfătuim
Mai mult în rugăciune și-n Cuvânt,
Dăm la o parte astfel ce e sfânt,
Pentru ce este pământesc,
Dăm la o parte ce-i dumnezeiesc,
Căci graba asta e grotească,
Și poate să ne zăpăcească,
Dacă un sfat divin noi nu luăm,
Din Cartea Sfântă zilnic nu învățăm,
Degeaba ne numim creștini,
Căci ne purtăm ca niște bieți cretini,
Degeaba pe Isus noi spunem că îl așteptăm,
Dacă de El, noi mult ne depărtăm,
Și avem doar visuri pământești,
Uitând parcă, de ce-s cerești,
Hai, acum să nu ne mai grăbim,
Căci dacă ne grăbim, greșim,
Să începem dimineața cu o rugăciune,
Și aplecați să stăm în sfântă închinăciune
Și să luăm Cuvântul zilnic, să-l citim,
Și apoi de munca noastră să ne pregătim.
Emilia Dinescu

152. L-AM VĂZUT PE DUMNEZEU
L-am văzut azi pe Dumnezeu,
Cu mâna-i când m-a mângâiat,
Nu m-a lăsat să-mi fie greu,
Nu m-a lăsat, nu m-a uitat.

Veți râde și vă veți da, chiar coate,
Căci eu am spus-o chiar așa,
Și voi veți spune: nu se poate,
N-a existat, nicicând, așa ceva.

Și totuși… l-am văzut pe Dumnezeu,
Pe creștet cum m-a mângâiat,
Când eram singură și-mi era tare greu,
Un prieten bun m-a vizitat și un sfat mi-a dat.

A fost trimis de, însuși, Dumnezeu,
Deși el n-a știut, doar a venit
Și a văzut cât îmi este de greu,
M-a ascultat și apoi el mi-a vorbit.

Cum să nu spun că a fost Dumnezeu,
Când eu căldura dragostei supreme am simțit,
Și mă luptam cu mine însămi, tare greu,
Și un simplu sfat divin m-a liniștit.

Acum, când înțelegeți c-a fost doar Dumnezeu,
Și un înger pământesc m-a sfătuit,
Să nu-mi mai spuneți c-am mințit,
Eu știu că l-am văzut pe Dumnezeu.
Emilia Dinescu

1274. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu, iată, am intrat,
Eu am venit la Tine, dar sunt un om spurcat,
Cu vina mea spurcată, cu tot ce am greșit,
În camera de sus eu, iată, am venit.

E timpul meu de rugă și vreau să îți vorbesc,
E timpul potrivit, e timp să te întâlnesc,
Așa cum sunt, Hristoase, eu vin la crucea Ta,
Aș vrea să stăm de vorbă, să-mi iei povara mea.

Eu vin la rugăciune, pe liste ne-am înscris,
E lanțul rugăciunii pe care l-am promis,
Noi ți-am promis, Isuse, și nu vrem să greșim,
E timpul rugăciunii, nu-i timp să zăbovim.

E timpul de pe urmă, sfârșitul va veni,
Curând va veni Domnul și noi ne-om întâlni,
Ne-om întâlni în zare, așa cum a promis,
Până atunci în veghe să stăm, precum am zis.

E timpul meu de rugă, e timpul minunat,
E timpul Tău, Hristoase, Tu mie mi l-ai dat,
Și vin la rugăciune și vreau să-ți mulțumesc
Că încă sunt în viață și încă mai trăiesc.

În rugăciune sfântă cu toții ne plecăm,
Ne luăm de mână, Tată, și ruga înălțăm,
Îți mulțumim că încă ne mai putem ruga,
Curând va fi prigoana și vom cunoaște fuga.

Privesc în mine, Doamne, și vreau să-ți mulțumesc,
Că tot ce am pe lume e darul Tău ceresc,
Eu sunt o păcătoasă, greșesc și iar greșesc,
Dar vin în rugăciune și vreau să-ți mulțumesc.

Pe altarul jertfei Tale, eu listele le pun,
Plângând și cu suspine durerea eu mi-o spun,
Sunt nume multe, Tată, cu lacrimi le rostesc,
Sunt tinerii ce astăzi în lume pribegesc.

Ei au crescut cu Tine, dar, iată, au plecat,
Mirajul lumii fade, ușor ni i-a luat,
Au fost cuprinși de patimi și cred că-i bucurie,
Satana este șmecher și-n lanțuri vrea să-i ție.

E timpul spre sfârșit și ne rugăm fierbinte,
Să nu îi părăsești, să le aduci aminte
Că au crescut cu Tine, Cuvântul ei îl știu,
Ajută-i să se întoarcă cât sufletul e viu.

Pe altarul rugăciunii eu listele le pun,
Sunt cazuri multe, Doamne, pe fiecare îl spun,
E multă suferință, prea multă pe pământ,
Ajută-ne să facem cu Tine legământ.

Aduc în rugăciune bolnavii de pe listă,
Te rog să mă ajuți, nu vreau ca să fiu tristă,
Dar suferința-i mare și tare mă întristez,
Aduc în rugăciune o listă și oftez.

Pe paturi de spitale mulți zac cuprinși de boală,
Te rog, ca mare Medic, vino și azi îi scoală,
Cu mâna Ta de Medic să faci o vindecare,
Îți cerem îndurare, îți cerem alinare.

Privesc poporul Tău, privesc și plâng cu amar,
E timpul pocăinței cât încă este har,
Trimite Duhul Sfânt și ploaia Ta târzie,
Vrem o redeșteptare, vrem bine iar să fie.

Trezește Tu, poporul, trezește-mă pe mine,
Trăim în astă lume și credem că e bine,
Ne-am afundat în patimi, mereu, prea des greșim,
E timpul de pe urmă, hai, să ne pocăim.

Avem de toate, Tată, cămările mustesc,
Cu mare bucurie eu binele-l primesc,
Dar îl avem pe Iov, el a fost cercetat,
Satana ne va cere, e timp de cugetat.

Avem exemplu Tată, ai noștri pionieri
Au dus Cuvântu-n lume, chiar fără să le ceri,
Au renunțat la ei și la al lor avut,
Dar noi avem de toate, palate ne-am făcut.

Aduc în rugăciune pe cei ce duc Cuvântul
În țări unde prigoana se împrăștie ca vântul,
Aduc în rugăciune pe cei ce azi vorbesc
În închisori de Tine, Cuvântul îl vestesc.

Aduc în rugăciune pe cei ce-s prigoniți,
Deși e libertate sunt mulți cei urgisiți,
Chiar în familii, în casă prigoana a intrat,
Te rog să fi cu cei ce astăzi au oftat.

Aduc în rugăciune pe cei ce îi cunosc,
Aș vrea să le vorbesc de Tine, recunosc,
Dar de nu pot prin vorbe, prin fapte eu aș vrea
Ca să vorbesc de Tine în toată viața mea.

Mă rog pentru orașul în care eu trăiesc,
Mă rog pentru vecinii cu care mă întâlnesc,
Mă rog fierbinte, Doamne, să faci a Ta lucrare,
Prin harul Tău, Isuse, eu cer reconsacrare.

Mă rog pentru acei ce azi Cuvântul știu,
Să te cunoască Tată, să știe că ești viu,
Mă rog pentru ai mei, îți cer să îi trezești,
Să înțeleagă, Doamne, ce mult Tu îi iubești.

Mă rog pentru lăcașul pe care ni l-ai dat,
Suntem bogați, Isuse, lăcașul e sărac,
Suntem o mână, Tată, o mână de creștini,
Ajută-ne să facem lucrare între străini.

Mă rog pentru acei ce sunt pe lista mea,
Tu îi cunoști prea bine, mă rog ca ei să stea,
Eu nu-i cunosc pe toți, Tu îi cunoști prea bine,
Ajută-i ca să facă un legământ cu Tine.

Și îndrăznesc în rugă să mă aduc pe mine,
Ajută-mă, Hristoase, să mă agăț de Tine,
Să stau în rugăciune oricât ar fi de greu,
Să mă încred în Tine, te am ca Dumnezeu.

Aduc în rugăciune și grupul ce am format,
Pe fiecare membru, în rugă l-am strigat,
Tu îi cunoști prea bine, cunoști pe fiecare,
Te rog să dai speranță în luptă și încercare.

În camera de sus eu azi am zăbovit,
Mi-ai dat un timp de rugă, un timp ce l-am dorit,
M-am întâlnit cu Tine, de vorbă noi am stat,
Îți mulțumesc din suflet, de timpul minunat.

Din camera de sus mă pregătesc să ies,
Predau ștafeta, grupei, așa ne-am înțeles,
Dar sufletul aș vrea ca să rămână aici,
Căci am găsit în grupă și frați, dar și amici.

Închei această rugă, doresc ca să sfințești,
Cuvintele sunt goale de Tu nu le primești,
Doresc ca ce am rostit să fie voia Ta,
Te rog fierbinte, Tată, pe noi nu ne lăsa.
Emilia Dinescu

151. RUGĂ
Nu știu ce se întâmplă cu mine,
Sunt goală, pe dinăuntru sunt moartă,
Of, Doamne, nu mă lăsa,
Umple-mi, Tu, inima cu dragostea Ta.
Emilia Dinescu

RECTIFICARE
Fiindcă prea mulți, aseară, m-ați mustrat
C-am scris greșit și mult prea eronat,
Revin, acum, doar cu rectificare
Și să mă scuz, cu scuze de rigoare,
Copiii mei cunosc pe Dumnezeu,
Dar nu cu adevărat tot caracterul Său,
Ei mă cunosc pe mine, exact așa cum sunt,
Cu caracterul negru și foarte urât,
Cunosc pe Dumnezeu, dar nu de ajuns,
De aceea cer putere chiar de sus
Și cer Duh Sfânt ca să mă pocăiesc,
Căci pentru cer băieții vreau să-i cresc
Și prin exemplul meu eu pot să îi educ,
De Domnul mai aproape eu vreau să îi aduc,
De aceea eu revin cu aceeași rugăminte
La tine, soră, frate, chiar roagă-te fierbinte,
Căci Domnul mă cunoaște, El știe ce să-mi dea
Ca eu să fiu acuma doar după voia Sa.
Emilia Dinescu

347. STRIGĂT
Copiii mei nu îl cunosc pe Dumnezeu
Și cine-i vinovatul, decât eu,
Căci am vorbit și am povestit des din Scriptură,
Dar am vorbit cu ei numai din gură.
A mele fapte goale le-au văzut
Și au imitat modelul ce au crezut,
Ei au văzut ce zic și cum trăiesc
Și astăzi, Doamne, tare mă căiesc.
Și acum, când ne-am decis să ne rugăm
Și-n cor toți frații ruga să înălțăm,
Te rog, Doamne, să-mi dai sfântă putere
Să schimb păcatul doar cu a ta vrere.
Te rog, ajută-mă, o, Tată, să mă pocăiesc
Și sincer de ce-i rău să mă feresc,
Să fiu model; un lut al lui Hristos,
Să fac ce spun; și să trăiesc frumos.
Acum, în săptămâna cea de consacrare,
Eu cad, Isuse, la piciorul crucii Tale,
Acum, în săptămâna consacrată rugăciunii,
Ajută-mă să spun adio urâciunii,
Îndreaptă Tu, în mine tot ce-i rău,
Ajută-mă, să-mi fac doar planul Tău,
Căci Doamne, vreau ca să fiu mântuită,
De Tine nu vreau să fiu părăsită.
Ajută-mă, mă îndreaptă și nu mă lăsa,
Te rog, să folosești chiar nuielușa Ta,
Vreau doar să luminez, să fiu un far
Și să-i îndrept pe toți spre al Tău dar,
Nu vreau nimic, doar veșnicia o doresc,
Ajută-mă, acum, vreau să mă pocăiesc.
Pe toți cei dragi îi vreau alături doar de Tine,
Te rog, Isuse bun, îndură-te de mine.
***
Vă rog acum pe voi, frați și surori,
Ca pentru mine să strigați și voi,
Vă rog, să cereți în a voastră rugăciune
Ca sincer să mă pocăiesc; să fac doar plecăciune,
Doar Fiului și Tatălui și Duhului cel Sfânt,
Căci ei sunt tot ce avem pe acest pământ.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus e timpul meu de rugă,
M-așez să stau de vorbă, eu ruga vreau să ajungă,
La tronul Tău de har, la tronul Tău de milă,
Nu merit să m-asculți, dar sunt a Ta copilă.

Eu nu mai sunt orfană, m-ai înfiat demult,
Iar eu, o păcătoasă, am promis să ascult,
Mi-ai dat Cuvântul Tău și legea Ta mi-ai dat,
Dar eu, pe calea vieții, mereu le-am neglijat.

Am rătăcit cărarea și m-am pierdut de turmă,
Dar Tu m-ai căutat, mi-ai găsit a mea urmă,
Pe umeri m-ai luat și m-ai adus acasă,
De aceea stau în rugă, eu oaia păcătoasă.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
E timpul minunat, deoparte mi l-ai pus,
Tu m-ai chemat pe mine, pe toți Tu ne-ai chemat
În lanțul rugăciunii pe care l-ai format.

Suntem o grupă mică, dar știm că ne iubești,
În camera de sus pe rând Tu ne primești,
Asculți a noastre șoapte, asculți a nostru dor,
Noi suntem doar o grupă, dar din al Tău popor.

Suntem poporul Tău, suntem copiii Tăi,
Nu merităm nimic, suntem mereu cei răi,
Prin harul Tău trăim, cu Tine-n legământ,
Dorim să stăm la cruce, noi ne-am unit plângând.

Ne-am dat mâna în rugă, așa cum am promis,
Pe liste cu speranță și drag noi ne-am înscris,
Tot meritul e al Tău, Tu ne-ai adus aici,
Te rog, ascultă ruga, te rog, să ne ridici.

Ne scuturăm de colb, ne scuturăm de vină,
Dorim eliberare, dorim a Ta lumină,
E timpul de pe urmă și camera de sus,
Este refugiul nostru, un dar de Tine pus.

Tu ne-ai adus aici, suntem plini de speranță,
Deși nu merităm, Tu ne menții în viață,
De aceea stăm în rugă și vrem să-ți mulțumim,
Suntem o grupă mică, dar știm că te iubim.

În rugăciune sfântă m-aplec, îți mulțumesc,
Îți mulțumesc din suflet că încă mai trăiesc,
Prin harul Tău puternic sunt chiar la rugăciune,
Îți mulțumesc din suflet, aceasta e minune.

Îți mulțumesc din suflet, îți mulțumesc mereu,
Deși eu sunt nimic, Tu îmi ești Dumnezeu,
Din vas murdar și putred, doar Tu m-ai transformat,
Mi-ai dat rolul de fiică, căci Tu m-ai înfiat.

Îți mulțumesc fierbinte, păcatul Tu mi-ai șters,
Îți mulțumesc din suflet, chiar pentru acest vers,
Prin harul Tău îți cânt și este minunat,
Eu sunt doar fericită că știu că m-ai salvat.

În rugăciune sfântă strigăm noi, ca părinți,
Aducem brațe goale, dar vrem să ne asculți,
Cu inima zdrobită, strigăm în disperare,
Copiii sunt departe, exact asta ne doare.

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Pe liste sunt copiii ce-n dar noi i-am primit,
Am eșuat dramatic, în lume au plecat,
Au rătăcit cărarea și mult s-au depărtat.

Tu ni i-ai dat cadou, un dar prea valoros,
Ne-am străduit degeaba, să-i transformăm frumos,
N-am fost exemplu bun, nu am lucrat cu Tine,
Venim cu brațe goale, venim plini de rușine.

Venim plini de speranță, noi știm că am greșit,
Dar știm că Tu ești Tată, chiar dacă te-am rănit,
Pe liste noi îi punem, strigăm în rugăciune,
Te rog să le vorbești, ei sunt a Ta minune.

Îți cerem cu ardoare și vrem să îi trezești,
Căci au crescut în templu, vrem să le amintești,
Să le aduci aminte de dragostea dintâi,
Te rog, ei sunt în lume, cu ei, te rog, rămâi.

În camera de sus noi listele am scris,
Bolnavii noștri, Tată, pe liste i-am înscris,
E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Poporul e bolnav, e timpul la sfârșit.

E multă suferință și boala-i fără leac,
Noi știm ce se întâmplă, este sfârșit de veac,
Dar cerem alinare, ești Medicul suprem,
Noi suntem doar bolnavii ce-n suferință gem.

Ne temem de durere, ne temem foarte mult,
În suferința cruntă nu pot să mai ascult,
Te rog, ca pacea Ta să fie-n suferință,
Tu ești puterea noastră, îți cerem doar credință.

Pe liste sunt copiii ce-n suferință zac,
Sunt tineri și bătrâni, mulți plâng și apoi tac,
Te rog să le vorbești și să le dai putere,
Să-i mângâi în necaz și să le iei durere.

Este lucrarea Ta, ești Medicul suprem,
Noi suntem slabi din fire, în boală chiar cădem,
Clacăm de multe ori, suntem vase de lut,
Ne încredem doar în Tine, ești totul, absolut.

Îți cerem vindecare, îți cerem alinare,
E șlefuirea noastră, a noastră încercare,
Dar nu ne părăsi, stai lângă noi mereu,
Chiar dacă-i suferință, te vrem ca Dumnezeu.

E timpul rugăciunii în camera de sus,
Venim, ca vase slabe, nimic bun n-am adus,
Dar cerem Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Vrem pacea Ta divină, vrem a Ta bucurie.

Vrem harul Tău măreț, vrem pacea Ta divină,
Nu vrem în întuneric, trimite-ne lumină,
Vrem ca să fi cu noi și noi să fim cu Tine,
Căci fără Tine suntem doar vase de rușine.

În camera de sus am stat și m-am rugat,
Îți mulțumesc din suflet, acum m-am ridicat,
Mă simt doar fericită, sunt plină doar de Tine,
Îți mulțumesc din suflet, eu știu că ești cu mine.

În camera de sus noi pacea Ta simțim,
Am vrea să stăm cu Tine, de aici să nu ieșim,
Oprește-ne, cu Tine în camera de sus,
Căci este locul sfânt în care ne-ai adus.

Ajută-ne să facem lucrarea Ta, mereu,
E timpul de pe urmă și fără Tine e greu,
E greu pe acest pământ, suntem a Ta mireasă,
Te așteptăm cu dor, dorim să fim acasă.

Nu vrem să ațipim, căci timpul s-a cam scurs,
Nu este timp de joacă, e timpul doar de plâns,
Să plângem c-am greșit și să ne pocăim,
E timpul de pe urmă și vrem să ne trezim.

În camera de sus aici și-n veșnicie,
În camera de sus e mare bucurie,
Căci camera de sus e locul favorit,
Aici, întotdeauna, pe Hristos l-am găsit.

În camera de sus îmi las inima mea,
Ce dacă pe pământ e viața asta grea,
În camera de sus uit orice suferință,
Te chem azi și pe tine, vino cu pocăință.

În camera de sus să stăm cu adorare,
În camera de sus e totul numai soare,
În camera de sus suntem uniți ca frați,
În camera de sus stăm, cu drag, adunați.

În camera de sus eu ruga am înălțat,
Tot oful și durerea în rugă am predat,
Să împlinească Domnul ce-i după voia Sa,
În camera de sus eu vreau pe veci a sta.
Emilia Dinescu