Intercer – Poezii si editoriale

 FOȘNETUL CUVINTELOR MELE
Mulți mă privesc ciudat, sunt omul anacronic,
Și nu mă vait, n-o spun în mod ironic,
Acum când lumea se îndreaptă grăbit spre distopie,
Eu și mai mult doresc să fie utopie.

Nu este un mister, trăiesc în lumea voastră,
Pământul este casă, el este casa noastră,
M-apucă un vertij când văd câte se întâmplă,
Mă doare chiar și capul și simt zbucium în tâmplă.

Trăiesc în astă lume și vreau ca să vorbesc,
Tăcere n-am să fac, cât sunt și cât trăiesc,
Chiar dacă nu strig tare, cu vorbele șoptesc,
Și încerc, în scurte rime, din somn să vă trezesc.
Emilia Dinescu

 OMULUI AMBIVALENT
Omul nesigur e ambivalent,
Pot spune chiar că-i repetent,
Istoria, el o repetă,
Ciclicitate permanentă,
Viața și timpul risipește
Și pare că nu se căiește,
Trăiește ca în contingență,
Și viața-i pare o absență,
Exact ca astru la eclipsă,
Dar viața nu e futuristă,
E doar un timp, ce este dat,
Un timp eteric, voalat,
Un dar ce dacă nu-i trăit,
E ca un zâmbet risipit,
Un zâmbet care a pierit.
Emilia Dinescu

VIAȚA OMULUI AMBIVALENT
Omul nesigur e ambivalent,
Pot spune chiar că-i repetent,
Istoria, el o repetă,
Ciclicitate permanentă,
Viața și timpul risipește
Și pare că nu se căiește,
Trăiește ca în contingență,
Și viața-i pare o absență,
Exact ca astru la eclipsă,
Dar viața nu e futuristă,
E doar un timp, ce este dat,
Un timp eteric, voalat,
Un dar ce dacă nu-i trăit,
E ca un zâmbet risipit,
Un zâmbet care a pierit.
Emilia Dinescu

CONSTATARE ȘI SPERANȚĂ
Dumnezeu este transcendent, noi simplii muritori,
Te rog, citește mai atent, nu suntem visători,
Suntem reali, fugari prin timp, dar avem veșnicia,
Mulți cred că e melancolie, eu știu că-i reveria.

Bătaia vântului-n amurg ca un ecou s-aude,
Și cerul este ca de plumb, Hristos ne va fi Jude,
Cernit e cerul și înnorat, curând are să vină
Hristos pe cer, cu îngeri mii, ca rază de lumină.
Emilia Dinescu

REALITATEA DE AZI
Eu îmi doresc să fie utopie,
Nu este paradox, nu este fantezie,
Este nevoie de metamorfoză,
Eu știu că viața poate fi și roză,
Nu este fantomatic ce-mi doresc,
Eu știu că prin iubire pot să cresc,
Eu cred din suflet, nu mă resemnez,
De al meu crez eu nu mă depărtez,
Chiar dacă e târziu, e toamna vieții,
Nu-i loc de resemnare, eu nu las loc tristeții.
Nu este utopie-n ce eu scriu,
Avem un Dumnezeu și este viu.
Emilia Dinescu

LA SFÂNTA CINĂ
La sfânta cină ne adunăm
Și ne pupăm.
Ne cerem scuze de am greșit,
N-am nimerit,
Nu am greșit nimic anume,
Doar unui nume.
Dacă am greșit cuiva, precis,
Îți spun concis,
Îl evităm,
Ne eschivăm,
Ne fofilăm,
Așa trișăm.
La sfânta cină am venit,
Ne-am întâlnit,
Ne-am sărutat,
Dar ca și Iuda ne-am comportat,
Da, am trădat.
********
Și sfânta cină am luat,
Ce minunat!
Ne-am împăcat conștiința moartă,
Încă o dată.
Suntem iertați
Și fericiți.
Gata, a trecut,
De la început
O reluăm,
Suntem la fel,
Parcă-i blestem.
Dar sfânta cină va veni,
Ne-om pocăi
Și ne-om ierta.
Și… tot așa…
Emilia Dinescu

 RUGĂCIUNE
Tatăl meu, în rugăciune
Vin la Tine pentru a-ți spune
Toata suferința mea,
Inima mi-e tare grea,
Vorbe grele m-au rănit
Și pe loc eu am murit,
Vorbe grele m-au străpuns
Și au împuns al meu auz.
Te rog, Doamne, să m-ajuți,
Către mine să te uiți,
Te rog, să faci o schimbare,
Inima tare mă doare,
Te rog, Doamne, Tu să ștergi
Vorbele cele mai reci,
Șterge-le din amintire,
Pune Tu în loc iubire.
Emilia Dinescu

 CONSTATARE
Sărbătorile vin iară,
Multa lume e în țară,
Beculețe colorate
Pe la geamuri înșirate,
Orașele-s pregătite
Și par toate aurite,
Totu-i basm și minunat,
Doar un lucru am uitat,
Să luminăm inima,
Să ne luminăm viața,
Am uitat să te primim,
Am uitat să te iubim,
Am uitat că ai murit
Pentru noi, Tu te-ai jertfit.
Emilia Dinescu

VALUL LUMII
Doamne, Dumnezeul meu,
Știu, eu ți-am greșit mereu,
Valul lumii m-a luat,
De Tine m-am depărtat,
Valul lumii m-a înghițit,
Pe Tine te-am părăsit,
Singur m-am aventurat
Pe tărâmul fermecat,
Am plecat de lângă Tine
În lume să-mi fie bine.
Sunt în lume, pribegesc
Și mă-ntreb de te iubesc,
Oare, te iubesc pe Tine,
Care m-ai iubit pe mine?
M-ai iubit atât de mult,
Mie lumea mi-a plăcut
Și în lume am plecat,
Dragostea Ta am uitat.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Nu vreau să pierd reperele temporale,
Eu știu că gândurile mele sunt reale,
Sunt temporar, nu vreau să fiu ambiguu,
De aceea scriu mereu și scriu continuu,
Nu din instinct, din dragoste profundă,
Încerc și sper ca versul simplu să pătrundă
În sufletele goale, ce mor fără Hristos,
Aș vrea să scriu curat, melodios,
Nu vreau să fac din vers un labirint,
Aș vrea să fiu concisă în ce prezint,
Nu fac sinestezie din cuvinte,
Aș vrea ca tot ce scriu să vă rămână-n minte,
Căci scriu din inimă și am credință,
Și știu că adevăru-nseamnă biruință.
Emilia Dinescu