Intercer – Poezii si editoriale

1813. RUGĂCIUNE DE DIMINEAȚĂ
În camera de sus eu, iată, am venit,
În zorii dimineții, Tu, Doamne, m-ai trezit,
Îți mulțumesc din suflet că astăzi mai trăiesc,
În camera de sus eu pot să te întâlnesc.

Prin harul Tău puternic eu am ajuns aici,
Trăiesc doar cu speranța ca Tu să mă ridici,
Să mă ridici în slavă, pe nori să te întâlnesc,
În dimineața-n care chiar norii se topesc.

Sunt zorii dimineții și soarele e sus,
Eu nu am nici un merit, nimic bun n-am adus,
Doar murdărie multă și o inimă zdrobită,
În camera de sus eu sunt mai fericită.

E locul minunat, e locul de întâlnire,
Vorbesc cu Tine, Doamne, caut a Ta privire,
Dar simt o mână caldă, îmi spui să mă opresc,
E timpul rugăciunii, eu vreau să îți vorbesc.

Tu vrei să-mi dai odihnă în alergarea mea,
Cunoști ce am nevoie, Tu ști cât sunt de rea,
Doar bunătatea Ta, mereu mă liniștește,
Privesc spre cruce, Tată, căci crucea mă împlinește.
Emilia Dinescu

1812. GÂNDURI
În camera inimii tale plouă cald,
Te uiți în trecut, e Hrist’ crucificat,
E liniște deplină și picuri simți curgând,
Sunt lacrimi de durere și o frunte transpirând.

Un zâmbet este viața, și ne-a zâmbit Hristos,
Ferestre către cer e sufletul frumos,
Un abur este fapta, credința este vie,
Rămânem, dar cu toții, în sfântă părtășie.
Emilia Dinescu

1811. ȘOAPTA PĂCATULUI
Șoapta care m-a despărțit de Tine,
Deși eu știu că lângă Tine-i bine,
Șoapta păcatului perfid m-a îndepărtat,
De lângă Tine, Doamne, am plecat.

Fără fărâmă de regret, doar cu răceală,
Am mers, cum am dorit, doar în greșeală,
Ecou puternic mi-a adus a Ta absență,
Mă îndepărtam mai mult de a Ta prezență.

Răceală în mine s-a format, o gheață,
Dar în sfârșit, acum, de dimineață,
În rugă am căzut și am strigat,
Eu, păcătosul, sunt un păcătos salvat.
Emilia Dinescu

1810. GÂNDURI DE PRIMĂVARĂ
Ninge sublim,
Sub adierea vântului fugar,
Se scutură din ram,
Petale din copaci acoperă pământul,
E vântul,
Dar nu este zăpadă,
Sunt fulgi de prun și vișin,
Petale ce licoarea o poartă ca amprentă,
E minunat,
Ninsoarea primăverii încarcă azi pământul,
O știe numai vântul
Ce îmi trimite gândul,
De a scrie o poezie cu multă bucurie,
De slavă Celui sfânt,
Ce aduce pe pământ
O primăvară vie,
Există bucurie!
Emilia Dinescu

1809. INVITAȚIE ÎN CAMERA DE SUS
Te port în buzunarul cămășii de duminică,
Te port la piept, am inima prea mică,
În lista mea de rugăciune, eu te-am trecut pe tine,
Am înțeles cam tot ce simți, și eu îți vreau mai bine.

Nu e rutină, nu e ritual, e dragoste divină,
În camera de sus, vibrație spre slavă și lumină,
Duminica, începem săptămâna cu Hristos,
De aceea lista mea o port la piept frumos.

Te port în buzunarul cămășii de duminică,
Cu eleganță, delicatețe, privirea-n sus ridică,
Înalță o rugăciune, începe săptămâna cu Hristos,
Nu ca un ritual, nici din rutină, nu este frumos.

Vibrație divină vei simți, în camera de sus e multă bucurie,
De aceea te invit, din suflet îți transmit aceasta ție,
Nu-i ritual, dar inima trăiește împlinită, bucuroasă,
Nu e rutină, e pur și simplu viață, o viață mai frumoasă.
Emilia Dinescu

1808. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus e timp de rugăciune,
Suntem o grupă mică, uniți venim a spune,
Aducem mulțumire, aducem și durere,
Îți cerem, Tată sfânt, în toate, a Ta putere.

Noi fără Tine suntem doar lut și doar țărână,
Începem tot cu rugă și această săptămână,
Chiar dacă-n fața noastră stă un necunoscut,
Noi mergem cu credință, în Tine am crezut.

Este durere multă, e multă suferință,
Dar cerem harul Tău, noi vrem a Ta credință,
Tu ești la cârmă, Tată, Tu le conduci pe toate,
De stă în rugăciune, creștinul știe, poate.

Suntem victorioși prin jertfa Ta pe cruce,
De n-ar fi harul Tău, nimic n-am putea duce,
Prin mila Ta cea mare suntem cei mântuiți,
E timpul pregătirii, vrem să fim pregătiți.

E timpul de pe urmă, satan e speriat,
El știe că e timpul să fie numărat,
E timpul de pe urmă, e tare îngrozit,
Va câștiga Hristos, va fi al lui sfârșit.

În camera de sus de mână ne-am luat,
E timpul meu de rugă, ștafeta am preluat,
Sunt fericită, Tată, acum te întâlnesc,
E timpul meu de rugă și vreau să-ți mulțumesc.

Îți mulțumesc din suflet, în viață mă găsesc,
Prin harul Tău puternic eu astăzi mai trăiesc,
Îți mulțumesc fierbinte, cu frații-n rugă stau,
Eu vreau a Ta putere, din suflet eu o vreau.

Cer ploaia Ta târzie, suntem a Ta mireasă,
E timpul pregătirii, vrem să plecăm acasă,
Îți cerem Duhul sfânt, ne mustră și ne ceartă,
Noi nu suntem oricine, suntem din a Ta ceată.

Nu știm ce va veni, dar Biblia vorbește,
Vor fi zile mai sumbre, ceva se pregătește,
Nu vrem să ațipim, nu vrem ca să clacăm,
De aceea în rugăciune uniți, acum noi stăm.

Strigăm în rugă, Tată, e timpul de pe urmă,
Îți cerem cu credință să stăm în a Ta turmă,
Unește-ne în rugă, unește-ne mereu,
Suntem laodiceea, Tu ne ești Dumnezeu.

Tu încă ești la cârmă și încă ne conduci,
Venim uniți în rugă pentru ai noștri prunci,
Tu ni i-ai dat în dar, cadou neprețuit,
Dar i-am pierdut pe cale, noi știm că am greșit.

Cât au fost copilași, noi i-am adus la templu
Și ne-am luptat în viață să fim un bun exemplu,
Au rătăcit cărarea, undeva i-am pierdut,
Ajută-i să nu uite că ei te-au cunoscut.

De prea multă durere noi ne-am îmbolnăvit,
Suntem de vină, Tată, în multe am greșit,
Suntem bolnavi cu toții, mai grav sau mai ușor,
Durerea este mare și plânge al Tău popor.

Spitalele sunt pline, sunt boli fără de leac,
Noi știm, nu mai e mult, este sfârșit de veac,
E multă suferință și boala este grea,
Îți cerem alinare, căci suferința-i rea.

Îți mulțumim din suflet că lupta nu-i a noastră,
Ajută-ne să stăm cu ochii pe fereastră,
Să stăm în așteptare, să stăm la ce e scris,
Căci prin jertfa supremă satan este învins.

În camera de sus e liniște și pace,
Aici să stau în rugă eu spun că chiar îmi place,
E pacea Ta divină, ne umple la refuz,
De aceea-n adorare creștinul nu-i ursuz.

Ne rugăm cu credință și cu speranță multă,
Noi știm că ne ești Tată și știm Cine ascultă,
Nu avem nici un merit, dar știm că ne iubești,
Te rog, ascultă ruga și voia-Ți să împlinești.

Mă rog pentru acei ce astăzi duc Cuvântul,
Ajută-i să înțeleagă că Tu le ești avântul,
Ei sunt semănători, Tu rodul îl aduci,
Noi știm, a Ta lucrare, doar Tu poți s-o conduci.

Mulți sunt misionari în țări unde-i prigoană,
Nu au plecat acolo că au avut o toană,
A Ta lucrare, Tată, ei vor ca să o facă,
Ajută-i ca cu bine acasă să se întoarcă.

Sunt zone albe, Tată, Cuvântul n-a ajuns,
Lucrarea Ta nu-i gata, nu este îndeajuns,
Pune în inimi, Tată, un dor de a Ta lucrare,
S-ajungă azi Cuvântul la cei din închisoare.

Mă rog pentru prezbiteri, diaconi și slujbași,
Te rog să le vorbești, o clipă să nu-i lași,
Să-i mustri de greșesc, să le dai Duhul sfânt,
Să facă a Ta lucrare cât sunt pe acest pământ.

Mă rog pentru creștinii ce astăzi îți slujesc,
Ei au primit botezul, de aceea îndrăznesc,
Să îți cer Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Peste poporul Tău, credința să reînvie.

Eu strig în rugăciune și vreau să-ți mulțumesc,
Predau ștafeta rugii, dar spun ce îmi doresc,
Doresc în veșnicie, eu slavă să-ți aduc,
Și pe pământ Cuvântul în vers aș vrea să-l duc.

Cu frații mei în rugă de mână m-am luat,
Ștafeta rugăciunii acum eu am predat,
Doresc în veșnicie cu frații mei să fiu,
Îți mulțumesc din suflet, eu știu că Tu ești viu.

Eu știu în Cine cred, mă rog pentru credință,
La marea de cristal vom avea biruință,
Vom cânta osanale, uniți mereu să fim,
Închei aceste rânduri, spunând atât, amin.
Emilia Dinescu

1807. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus din nou ne-am adunat,
Sabatul sfânt în rugă am încheiat,
Începem săptămâna cu lanț de rugăciune,
E timpul meu de rugă și am multe ați spune.

În camera de sus sunt invitata Ta,
Ascultă glasul meu, te rog, nu mă uita,
Ascultă rugăciunea pe care o rostesc,
În camera de sus eu vreau să te întâlnesc.

E timpul de pe urmă, biserica-i pustie,
Durere am în piept și Domnul chiar o știe,
Eu plâng în rugăciune, căci tinerii au plecat,
În goana după bani, lumea ni i-a furat.

I-am pus pe liste, Tată, și listele citim,
Sunt nume multe, Doamne, cu lacrimi le rostim,
Și inima ne plânge, suntem îngrijorați,
Că sunt ai noștri, Tată, și noi îi vrem salvați.

Noi știm că îi iubești, îi vrei cu gelozie,
Și gândul acesta, Doamne, ne aduce bucurie,
În rugă îi predăm, în mâna Ta de Tată,
În rugă-n astă-seară, la fel ca altădată.

E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Poporul e bolnav, în rugă ne-am unit,
Strigăm, în suferință nu vrem ca să clacăm,
Suntem poporul Tău și lângă Tine stăm.

Pe liste am pus bolnavii și plângem când citim,
E multă suferință și e durere, chin,
Sunt boli fără de leac, durerea ne termină,
E timpul de pe urmă și vrem Domnul să vină.

Pe acest pământ nu-i bine, e multă suferință,
Îți cerem alinare, dorim a Ta credință,
Trimite Duhul sfânt, nu vrem să rătăcim,
Am cunoscut Cuvântul, noi știm că te iubim.

Tu ești puterea noastră, Tu ești al nostru scut,
Tu ai creat pământul și tot, de la început,
Te așteptăm cu dor, vrem să plecăm acasă,
Suntem poporul Tău, suntem a Ta mireasă.

În camera de sus poporul e adunat,
Suntem copiii Tăi, aici Tu ne-ai chemat,
Suntem o grupă mică, dar știm că ești cu noi,
Îți cerem pacea Ta, nu vrem în noi război.

Venim la rugăciune, pe liste ne-am înscris,
E voia Ta divină, iar noi, chiar am promis,
Îți cerem doar putere, îți cerem Duhul sfânt,
Să stăm în rugăciune, cât suntem pe pământ.

Acum ne este bine, prea multe noi avem,
Nu ne-a lipsit nimic, îmbelșugați suntem,
Dar știm că suferința și sărăcia-i mare,
Sunt mulți în suferință, sunt mulți în încercare.

Nu ducem nici o lipsă, avem prea mult, se pare,
De multe ori noi facem chiar mofturi la mâncare,
Și apa o alegem, dorim o apă bună,
Suntem fără rușine, dar cine să ne spună.

Noi am uitat povestea, ne place în Egipt,
Avem mai multă miere și peștele e fript,
Ne amestecăm cu lumea, de nu ne recunoaștem,
Ne amăgim, se pare, nu știm ce iarbă paștem.

E timpul de pe urmă și nu vrem să adormim,
Cerem înțelepciune, e timpul să postim,
Să ne rugăm mai mult pentru redeșteptare,
Curând se încheie harul și vine încercare.

În camera de sus și eu îți mulțumesc,
E timpul meu de rugă și spun ce îmi doresc,
Dar împlinește, Doamne, ce-i după voia Ta,
Să ai milă de mine, te rog, nu mă uita.

În camera de sus acum eu am intrat,
E timpul meu de veghe, ce mie mi l-ai dat,
În lanțul rugăciunii pe mine Tu m-ai pus,
Și sunt la rugăciune, vorbesc cu al meu Isus.

Sunt așteptată aici, Tu m-ai chemat pe nume,
Eu nu am nici un merit, Tu m-ai adus din lume,
Mi-ai dat un nume nou, eram o păcătoasă,
Dar m-ai spălat de vină și m-ai primit la masă.

În camera de sus intru cu bucurie,
Primesc chemarea Ta și darul făcut mie,
În camera de sus îți mulțumesc că sunt,
Eu sunt o păcătoasă, dar, Doamne, Tu ești sfânt.

În camera de sus eu îndrăznesc să strig,
S-au depărtat de Tine și au în suflet frig,
Copiii noștri, Tată, sunt darul Tău de sus,
Dar au plecat în lume, nimic n-avem de spus.

Am eșuat dramatic în cum i-am educat,
Tu ni i-ai dat ca dar, dar noi am neglijat,
Și am greșit, Isuse, ei calea au rătăcit,
Și vina e a noastră, noi știm că am greșit,

Venim la rugăciune, pe liste noi i-am pus,
Și listele ce-s scrise în camera de sus,
Noi le citim cu lacrimi, și sufletul ne plânge,
Și inima e rană, e plină doar de sânge.

Noi știm că suferința chiar noi am provocat,
N-am stat la ce e scris, la ce ne-ai învățat,
Noi i-am adus la templu, dar n-am făcut destul,
Acum plătim cu lacrimi, acesta ne e costul.

Venim uniți în rugă cu post și rugăciune,
Aducem tineretul, ei sunt a Ta minune,
Îți cerem convertire, îți cerem pocăință,
Să-i mustri, îți cerem, Tată, să-i aduci la credință.

Noi suferim nespus, dar Tu suferi mai tare,
Tu îi cunoști deplin, cunoști pe fiecare,
Te rog, cu mila Ta, pe toți să îi trezești,
E timpul de pe urmă, te rog, să le vorbești.

În rugăciune sfântă strigăm neobosit,
Venim uniți în rugă și știm că ne-ai primit,
Ai primit ruga noastră, povara ți-am adus,
Iar pacea Ta divină, Tu ne-ai trimis de sus.

Suntem bolnavi cu toții, e timpul la sfârșit,
Cu boală, suferință satana ne-a lovit,
Bolnavii îi aducem, îi punem pe altar,
Tu ești al nostru Medic, Tu dai viața în dar.

E multă suferință, durerea este mare,
Mulți sunt la pat și zac, în greaua încercare
Îți cerem alinare, balsam de mângâiere,
Te rog, în încercare Tu să ne dai putere.

Îți mulțumesc din suflet, că ruga ne asculți,
Îți mulțumesc fierbinte, acum suntem desculți,
Și stăm la rugăciune, lângă altarul sfânt,
Te rog, ne mântuiește, e greu pe acest pământ.

Nu știm când alergarea aici om încheia,
Dar știm credința noastră pe ce se întemeia,
De jertfa Ta pe cruce aducem mulțumire,
Îți mulțumim din suflet că avem mântuire.
Emilia Dinescu

1806. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu, iată, am venit,
În zorii dimineții, Tu, Doamne, m-ai trezit,
Îți mulțumesc din suflet că astăzi mai trăiesc,
În camera de sus eu pot să te întâlnesc.

Prin harul Tău puternic eu am ajuns aici,
Trăiesc doar cu speranța ca Tu să mă ridici,
Să mă ridici în slavă, pe nori să te întâlnesc,
În dimineața-n care chiar norii se topesc.

Sunt zorii dimineții și soarele e sus,
Eu nu am nici un merit, nimic bun n-am adus,
Doar murdărie multă și o inimă zdrobită,
În camera de sus eu sunt mai fericită.

E locul minunat, e locul de întâlnire,
Vorbesc cu Tine, Doamne, caut a Ta privire,
Dar simt o mână caldă, îmi spui să mă opresc,
E timpul rugăciunii, eu vreau să îți vorbesc.

Tu vrei să-mi dai odihnă în alergarea mea,
Cunoști ce am nevoie, Tu ști cât sunt de rea,
Doar bunătatea Ta, mereu mă liniștește,
Privesc spre cruce, Tată, căci crucea mă împlinește.

Eu vin la rugăciune și vreau să-ți mulțumesc,
În camera de sus eu pot să te întâlnesc,
Nu-s singură aici, în camera de sus,
Sunt frații mei în Domnul, sunt frații lui Isus.

Am fost orfani cu toții, dar Tu ne-ai înfiat,
Eram ai nimănui, Tu un statut ne-ai dat,
Sunt fiu de Rege acum, sunt fiică de Împărat,
Suntem din neam de soi, i-atât de minunat.

Îți mulțumesc din suflet, Tu ne-ai adus aici,
Din groapa suferinței ai vrut să ne ridici,
Ne-ai scuturat de colb și ne-ai spălat pe tină,
Și ai murit pe cruce, fără să ai vreo vină.

Noi suntem vinovați, căci noi te-am răstignit,
Prin faptele murdare, prin tot ce am greșit,
Tu ai înviat demult, te răstignim mereu,
Deși cunoaștem totul, păcatul este greu.

Miroase greu în juru-mi, a hoit și stricăciune,
Eu sunt murdară, Tată, am multă întinăciune,
Dar vin la poala crucii, vreau să mă curățești,
Sunt cea mai păcătoasă, dar știu că mă primești.

N-avem haina curată, la nuntă cum venim,
Te rog, ne curățește, căci vrem să te întâlnim,
Să te întâlnesc și eu, cu frații mei, doresc,
Doresc cu ardoare cerul, eu vreau să te întâlnesc.

E timpul rugăciunii în camera de sus,
Eu stau acum de vorbă cu Domnul meu, Isus,
Ștafeta rugăciunii eu, iată, am preluat,
E timpul meu de rugă, e timpul minunat.

Cu listele ce-s scrise eu vin lângă altar,
Mă rog fierbinte, Tată, căci astăzi este har,
Dar mâine nu se știe, ce va fi, cum va fi,
Dar știu, cu siguranță, curând Tu vei veni.

De aceea vin la Tine cu listele în mână,
Le pun la poala crucii și-n astă săptămână,
Sunt nume multe, Tată, copii ce au rătăcit,
Au rătăcit cărarea, demult ei te-au iubit.

Și lista este lungă, bolnavi sunt mulți, sunt grav,
Poporul Tău azi plânge, poporul e bolnav,
Sunt boli fără de leac, durerea este mare,
Tu ești al nostru Medic, a noastră alinare.

În camera de sus strigăm toți împreună,
În rugăciune sfântă poporul se adună,
Îți cerem harul Tău și ploaia Ta târzie,
Curând se închide harul, noi știm ce o să fie.

Avem Cuvântul Tău prin care ne-ai vorbit,
Cunoaștem din Scriptură și știm ce ai profețit,
S-a împlinit mereu, exact cum este scris,
Și azi se împlinește, exact cum e descris.

Ne-ai dat Cuvântul scris, să nu fim în neștiință,
E timpul de pe urmă, e timp de pocăință,
Prorocii ne-au vorbit în vechiul testament,
Ca să înțeleagă omul, chiar astăzi, în prezent.

S-a împlinit mereu, exact ce a spus Scriptura,
E timpul de pe urmă și se înmulțește ura,
S-a înmulțit păcatul și nu mai e păcat,
Se spune peste tot că ne-am modernizat.

În modernizmul nostru să stăm la ce e scris,
Să profităm de toate, satana e învins,
Să răspândim Scriptura mai mult ca niciodată,
Să împrăștiem Cuvântul, Hristos vine îndată.

E timpul de pe urmă și ne rugăm fierbinte,
Ascultă ruga noastră, căci Tu ne ești Părinte,
Din amorțirea morții poporul îl trezește,
Curând va veni Domnul, Cuvântul se împlinește.

Trimite Duhul sfânt, să ne rugăm mai mult,
Învață-mă în rugă să stau și să ascult,
Să înțeleg ce-mi spui, și apoi să împlinesc,
Prin fapte și cuvinte eu vreau să te slăvesc.

E timpul de pe urmă, curând plecăm acasă,
Suntem poporul Tău, suntem a Ta mireasă,
Trimite Duhul sfânt, pe noi ne pregătește,
Să stăm în așteptare, poporul ațipește.

Să acceptăm ce vine, e spre trezirea noastră,
Să stăm în priveghere, cu ochii pe fereastră,
S-avem candela plină, căci Mirele-i la ușă,
Trimite Duhul sfânt, păcatul fă-l cenușă.

E timpul de pe urmă, e timpul pocăinței,
E timpul încercării, să dăm lupta credinței,
Să stăm în rugăciune, uniți ca azi, mereu,
Ne-om întâlni în ceruri apoi cu Dumnezeu.
Emilia Dinescu

1805. GÂNDURI
Cât pe pământ trăim, rănire, suferință,
Durere și necaz și multă umilință,
Întoarcere va fi când noi vom căuta,
Lumină-n întuneric, și restul vom uita.
Emilia Dinescu

1804. GÂNDURI DESPRE VIAȚĂ
Nu am viața perfectă, nu e vitraliu,
Nu-s din oțel, acesta-i un detaliu,
De multe ori eu, melc aș vrea să fiu,
Să merg prin viață, doar așa cum știu.

Timpul nu stă, m-apucă o migrenă,
Viața de aici e efemeră, nu-i eternă,
Nu-i catifea, e aspră și e grea,
Dar clipele ce trec, aș vrea să stea.

Timpul se măsoară în clipe și amintiri,
Și viața este-n clipe, nu de știri,
Doar clipele abstracte și banale ne unesc,
E viața mea, așa cum este, o iubesc.
Emilia Dinescu