Intercer – Poezii si editoriale

218. RUGĂCIUNE PENTRU COPIII MEI
Îți mulțumesc, Doamne, m-ai binecuvântat,
Și trei băieți, în pântec, Tu mi-ai dat,
M-ai ajutat să-i nasc fără probleme,
Dar mama lor, acuma, iar se teme
Și vine-n rugăciune pentru fiecare,
Ea are o dorință foarte mare,
Îi vrea în veci să-i aibă tot cu ea,
Când vei veni să-ți iei acasă turma Ta,
De aceea strig, că îi vreau credincioși
Pe câteștrei băieții mei frumoși.
Ajută-mă, învață-mă să-i cresc,
Îi vreau în cer, că mult îi mai iubesc,
Tu mi i-ai dat în dar, dar eu ți-i dăruiesc,
Căci eu nu pot nici pe mine să mă mântuiesc,
Doar Tu ne poți da viața veșnică la fiecare,
Și este adevărat, nu-i doar o întâmplare,
Căci ai murit pe cruce în locul meu și al lor,
Te-ai înălțat la ceruri și spus-ai tuturor
Că ai să vii din slavă, înapoi la noi, jos,
Să iei în veci cu Tine pe cel ce-i credincios.
Emilia Dinescu

217. AM VRUT SĂNĂTATE
Doamne, am vrut să fiu și eu sănătoasă,
Să mă consider și eu că-s frumoasă,
În vis, într-o prințesă eu mă transformam
Și-n vis, frumoasă, sănătoasă, eu eram,
Dar mă trezeam și mă priveam cu jale
Și apoi plângeam, căci nu găseam o cale
Să fiu frumoasă, să nu mă rușinez
Și nu știam cum să mai fac ca să trișez,
Până într-o zi, când Tu te-ai îndurat
Și ai trimis un înger ce mi-a arătat
Că Tu mă prețuiești, așa cum sunt,
Și-mi vei da sănătate pe noul pământ.
Emilia Dinescu

216. LACRIMI
Lacrimi amare,
Lacrimi de jale,
Lacrimi de dor
Varsă în popor,
Cel credincios
Și oropsit,
Batjocorit,
Și-n rugăciune
Strigă la Tine,
Vrea ca să vii
Să îl mângâi,
Că-i chinuit
Și amărât
Și-i este teamă,
Să nu ia seama,
Timpul să treacă,
El să petreacă
Sau să greșească,
Să nu vegheze,
Lacrimi să verse,
Nu-i în zadar,
Că-i un hotar
Și-o hotărâre
Ca Tu să vii,
De pe înălțimi
Să îi aduni
Pe cei ce au plâns
Și au suspinat
Și au așteptat,
Vărsând lacrimi multe,
Lacrimi amare,
Lacrimi de jale,
Lacrimi de dor.
Emilia Dinescu

1674. FEMEIA CREATOARE
Femeia creatoare, poezie sculptată în culori și timp,
Metamorfoză-n toate, mereu în contratimp,
Expresie a vieții, o flacără de dor, mocnește în visare,
Plină de libertate, așa a fost și este femeia creatoare.
Emilia Dinescu

215. NU ȘTIM…
Câteodată plângem și nu știm de ce,
Câteodată râdem și nu știm de ce,
Câteodată tăcem și nu știm de ce,
Câteodată vorbim și nu știm de ce,
Câteodată mergem și nu știm de ce,
Câteodată stăm și nu știm de ce,
Nu știm nimic… fiindcă… suntem nimic…
Emilia Dinescu

214. DOAMNE, TU…
Doamne, Tu ne-ai creat,
Viață ne-ai dat,
Ne-ai ajutat,
Nu ne-ai lăsat
Cu greu păcat,
Ci ai trimis
Tu pe pământ
Pe Fiul Tău,
În locul meu,
L-ai răstignit
Și a murit
Și a înviat
Și s-a înălțat,
Aștept să vină
Din nou pe nori,
Cu slavă mare
La al său popor,
Să-l ia acasă,
Să-l mântuiască
Și-n veci să fim,
Să te iubim,
Să învățăm,
Să nu greșim,
Să te iubim.
Emilia Dinescu

213. RUGĂCIUNE
Doamne, eu nu merit nimic,
Nici fața la Tine nu pot să ridic,
Căci am greșit prea mult, sunt păcătoasă,
Pe mine, doar pe mine, eu sunt mânioasă,
Cum pot să-ți cer ca să mă curățești?
Deși eu știu, că Tu ești bun și chiar mă ierți,
Cum pot să vin la cruce cu un alt păcat,
Când știu că pentru mine ai murit și m-ai salvat?
Te rog, fă munții ăștia să se surpe peste mine,
Căci am greșit prea multe și nu am rușine,
Nu mă lăsa să mai greșesc, să mai păcătuiesc,
Ajută-mă să vin cum sunt și vina să-ți mărturisesc.
Emilia Dinescu

212. SUNT…
Sunt gânduri,
Sunt rânduri,
Sunt versuri,
Sunt strofe,
Sunt imnuri,
Sunt ode,
Sunt fapte,
Păcate.
Sunt eu…
Păcătosul.
Emilia Dinescu

211. RUGĂ
Gândurile negre se adună
Ca norii pe furtună,
Dar Tu le depărtezi
Și bunătate în mine vezi.

Te rog, să curățești
Tot ce este murdar,
Căci știu că mă iubești
Și mi-ai dat viața în dar.

Ajută-mă să fiu,
Așa cum Tu dorești,
Să mă comport, nu știu,
Dar știu că mă iubești.

Nu mă lăsa un pic,
Că-s slab, neputincios,
De vreau să mă ridic,
Eu pic, cu mult mai jos.

Ajută-mă să cresc,
Doar după voia Ta,
Pe oameni să-i iubesc,
Să le spun legea Ta.

Nu mă lăsa să fiu,
Așa cum îmi doresc,
Căci sincer, eu nu știu
În imn să te slăvesc.

Dă-mi Tu, puterea Ta
Și harul Tău divin,
Căci eu sunt slab, așa,
La Tine cum să vin.
Emilia Dinescu

• 210. ÎȚI MULȚUMESC
  Îți mulțumesc din suflet, Tu-mi ești Părinte,
  Și mi-ai răspuns mereu, când te-am strigat,
  Deși n-am meritat, n-am fost cuminte,
  Căci legea Ta și voia Ta, eu am călcat.
  Ai șters păcatul meu, jertfind pe cruce
  Un miel nevinovat, un fiu fără de păcat,
  Iar crucea, unde eu nu am putut-o duce,
  Tot Fiul Tău, pe umeri a purtat.
  De aceea îți mulțumesc mereu, o, Tată,
  Căci n-ai privit la mine ca la un păcătos,
  Ci ai privit ca la un diamant sau perlă adevărată,
  Și ai scos din mine tot ce-i mai frumos.
  Emilia Dinescu