Copiilor mei

iunie 28, 2025

1803. COPIILOR MEI
Dacă aș putea, cerul vi l-aș da, dar nu stă în puterea mea,
Eu pot doar să mă rog, cu toată dragostea,
Să strig la Dumnezeu, în post și rugăciune,
Căci voi sunteți averea, a cerului minune.

Sub coasta mea chiar Domnul va creat,
Ați fost cadoul meu cel minunat,
Nu am cuvinte cerului să-i mulțumesc,
Căci cerul m-a învățat cum să vă cresc.

Eu sunt un nimeni, vas slab pe pământ,
Dar am primit un dar care e sfânt,
Un dar sublim, acela de a fi mamă,
Am trei bujori, cadou de pus în ramă.

Mai nou, am și o fată, nu am născut-o eu,
Dar e cadoul meu, mi l-a dat Dumnezeu,
Prin ea, încă o fată am primit în dar,
Am două fete, minunatul har.

Am cinci copii, copiii îi iubesc,
Lui Dumnezeu acum îi mulțumesc,
Eu îi doresc acum și-n veșnicie,
Mă rog pentru eterna bucurie.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Copiilor mei

Gânduri în singurătate

iunie 26, 2025

1802. GÂNDURI ÎN SINGURĂTATE
Să-ți fie dorul ca un ceai cald,
Când lacrimile curg și-n ele mă scald,
Ecou al durerii ce o port să ajungă la tine,
Este un haos în tăcere, un haos în mine,
Dar am o dorință, să simți dorul profund,
Într-un vid inima aș vrea s-o ascund,
În tăcere le duc toate, dar chiar îmi doresc,
Să vărs totul din mine, că simt, mă topesc.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Gânduri în singurătate

Murmurul pietrelor care ne-au știut pașii

iunie 26, 2025

1801. MURMURUL PIETRELOR CARE NE-AU ȘTIUT PAȘII
Murmur al pietrelor care ne-au știut pașii,
Așteptând ca pe acolo să treacă și urmașii,
Ecou al dragostei divine să împrăștiem,
Pe același drum poate ne inapoiem,
Iar pietrele, în murmur, la alții or vorbi,
Noi vrem ca și urmașii pe Domnul a iubi.
Chiar dacă anii trec, uitarea se așterne,
Doar pietrele rămân și ele sunt eterne,
Memorie în pietre a pașilor mărunți,
E semn că am trecut noi, oamenii micuți,
Neînsemnați ca mulți și fără legătură,
Am mers pe același drum, lăsând învățătură
Pentru urmașii noștri, în urma pietrelor,
Ca un ecou puternic, nu al picioarelor,
A inimilor noastre ce au o legătură,
Vibrație divină în timp fără măsură.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Murmurul pietrelor care ne-au știut pașii

În camera de sus

iunie 26, 2025

1800. ÎN CAMERA DE SUS
E timpul rugăciunii în camera de sus,
De mult s-au ivit zorii, dar soarele e ascuns,
Pe cerul plin de nori privesc cu dor nespus,
Mi-e dor de veșnicie, mi-e dor de al meu Isus.

E timpul meu de rugă, în lanțul ce am format,
E timpul rugăciunii, la care m-ai chemat,
Tu ne-ai adus aici, din lumea asta mare,
Ne sprijinim în rugă în greaua încercare.

Tu ești al nostru Tată, ne-ai înfiat pe noi,
E timpul de pe urmă și ducem un război,
Satana, ca turbatul, lovește tot mereu,
Noi ne predăm doar Ție, cu Tine nu e greu.

Suntem o grupă mică în rugă ancorați,
Noi știm că am venit, de Tine am fost chemați,
Nu avem nici un merit, venim prin harul Tău,
Noi știm că fără Tine în lume este rău.

Tu ești puterea noastră, noi nu suntem nimic,
Dar suntem prețioși cât te avem Amic,
Tu ai murit pe cruce, în locul tuturor,
Îți mulțumim din suflet, suntem al Tău popor.

E timpul meu de rugă și iată, am venit,
Îți mulțumesc din suflet, la Tine m-ai primit,
Așa o păcătoasă, Tu m-ai primit la Tine,
Sunt foarte fericită, așa îmi este bine.

Îmi este bine, Tată, în camera de sus,
Mă închin cu bucurie, nimic bun n-am adus,
M-așez la poala crucii, pe mine m-ai primit,
Eu sunt o păcătoasă, dar Tu tot m-ai iubit.

Îți mulțumesc fierbinte, îți mulțumesc mereu,
Cu mine-n suferință ai fost, când mi-a fost greu,
M-ai mângâiat pe creștet, mereu m-ai alinat,
În greaua suferință nicicând nu m-ai lăsat.

Ai fost mereu cu mine, deși n-am meritat,
Prin jertfa de pe cruce, pe mine m-ai salvat,
De aceea în rugăciune acum, îți mulțumesc,
Îți cer să mă ajuți, mereu să te iubesc.

Uniți în jurul crucii, noi ne-am luat de mână,
Începem tot cu rugă și această săptămână,
Ajută-ne să stăm uniți în rugăciune,
Căci fără Tine suntem doar lut și spurcăciune.

Suntem poporul Tău, Tu ne-ai chemat aici,
Nu avem nici un merit, nu suntem cei mai vrednici,
Dar ne luăm de mână și ne rugăm fierbinte,
În ceasul încercării, Tu să ne fi Părinte.

De vine încercarea și suntem lustruiți,
Tu ești Olarul nostru, suntem doar pregătiți,
Să fim un vas de soi, înseamnă suferință,
Ajută-ne, cu Tine avem noi, biruință.

În camera de sus, venim, suntem ca unul,
Ajută-ne, din cer să nu lipsim niciunul,
Noi stăm uniți în rugă și vrem și-n veșnicie,
Să fim tot împreună, dorim așa să fie.

Până atunci, Părinte, la Tine mijlocim,
Cu listele ce-s scrise, la Tine noi venim,
Pe liste-s multe nume, mulți au plecat departe,
S-au depărtat de Tine, dar Tu ești Bunătate.

Noi suntem slabi din fire, am eșuat dramatic,
Dar avem o credință, noi știm că nu zadarnic,
Strigăm în rugă, Tată, copiii i-am pierdut,
Tu ni i-ai dat în dar, exact cum am cerut.

Când erau copilași la templu i-am adus,
Dar nu i-am învățat destul despre Isus,
Am eșuat în tot, păcatul i-a cuprins,
Și vicii ce-s spurcate, amarnic i-a învins.

Noi știm că suferim, dar suferința Ta,
Este cu mult mai mare și nu va înceta,
Tu suferi când se pierde un suflet prețios,
Căci pentru Tine omul e cel mai valoros.

Venim uniți în rugă, strigăm în disperare,
E timpul de pe urmă, e multă încercare,
Spitalele sunt pline, sunt boli fără de leac,
Noi știm, mai e puțin și e sfârșit de veac.

E multă suferință și e durere multă,
Te rog, ascultă ruga, te rog, Doamne, ascultă,
Noi, în durerea noastră, ne temem că clacăm,
Și stăm în rugăciune, nu vrem ca să cedăm.

Avem pe liste, Doamne, și tineri și bătrâni,
Avem din toată lumea, avem și mulți români,
Avem și din popor, avem și de afară,
Cu lacrimi am citit eu lista, iar și iară.

Pritre bolnavii Tăi, mă aflu chiar și eu,
Mă tem de suferință și în durere-i greu,
Te rog să fi cu mine, nu vreau ca să clachez,
Nu vreau să cad pe cale, să mă întărești în crez.

E multă suferință și boala este grea,
Satana, ca turbatul, lovește, căci el vrea,
Să ne distrugă crezul, să ne lăsăm învinși,
Când de durerea cruntă suntem mereu atinși.

De aceea stăm în rugă și cerem vindecare,
În greaua suferință, Tu ne-ai fost alinare,
Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Uniți în rugăciune, noi stăm și nu cedăm.

În camera de sus eu aduc mulțumire,
Îți mulțumesc din suflet, pentru a Ta iubire,
E nu o meritam, e darul Tău de preț,
E darul minunat, e darul Tău măreț.

Îți mulțumesc fierbinte, pentru aceste clipe,
Și pentru harul Tău ce-i dat acestei grupe,
Tu ne-ai chemat aici, Tu lanțul ai format,
Am auzit chemarea și doar ne-am prezentat.

Strigăm în rugă, Tată, lucrarea să prospere,
Și lucrătorii, Tată, să facă a Ta vrere,
Prin fapte și cuvinte să lucrăm tot mereu,
Să fim lumină-n lume, Tu ne ești Dumnezeu.

Cuvântul Tău cel sfânt să fie împrăștiat,
Căci încă avem zone unde nu s-a lucrat,
Scoate ostași la luptă, Cuvântul să-i conducă,
Vestea eliberării, doar pacea Ta s-aducă.

Noi suntem slabi din fire, puterea e a Ta,
Te rog, ne curățește, te rog, nu ne uita,
Îți cerem Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Vrem veșnicia, Tată, această bucurie.

Dorim eliberare de teamă și durere,
Să stăm tari în credință, Tu să ne fi plăcere,
Să nu ne rătăcim, să stăm doar lângă Tine,
Căci totul este sumbru, dar lângă Tine-i bine.

Ascultă ruga noastră și împlinește acum,
Doar ce e voia Ta, să stăm pe al Tău drum,
Noi credem cu tărie, Tu ne-ai adus aici,
De-am ațipit, te rog, din somn să ne ridici.

În dreptul tuturor să scrie mântuit,
Noi credem doar în Tine și jertfa am primit,
Suntem poporul Tău, îți mulțumim fierbinte,
Noi nu suntem orfani, căci Tu ne ești Părinte.

În camera de sus, suntem mereu uniți,
Și-n ceruri vrem să fim, dorim să fim primiți,
Nu prin al nostru merit, prin harul Tău divin,
Închei această rugă, spunând atât, amin.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru În camera de sus

Cartea sfântă în viitor

iunie 26, 2025

1799. CARTEA SFÂNTĂ ÎN VIITOR
Îmi place să citesc și mi-a plăcut întotdeauna,
Ca Biblia nu este nici o carte, nu-i niciuna,
Azi nu se mai citește, cartea nu e iubită,
Și Biblia, plină de praf, în raft e părăsită.

În viitor nu știu de carte va mai fi,
Mirosul de cerneală nu îl vom mai simți,
Tehnologia avansează, noi ne modernizăm,
Dar Cartea sfântă să nu o neglijăm.

Că va fi tipărită, eu astăzi mai visez,
Dar Cartea e găsită și on-line o studiez,
Contează doar atât, să-l vrem pe Dumnezeu,
Oricare ar fi timpul, Cuvântu-i viu mereu.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Cartea sfântă în viitor

Întrebări

iunie 21, 2025

1798. ÎNTREBĂRI
Oare pe noi, Hristos cum ne găsește,
El către noi chiar azi călătorește,
Un măgaruș l-a dus la templu în trecut,
Ce s-a întâmplat în templu, l-a durut,
Dar mă întreb, acum când va veni,
Credință în mine, oare va găsi,
Poate să-mi fie El, Mântuitor,
Sau ca-n trecut, va fi Judecător?
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Întrebări

Despre pământ

iunie 21, 2025

1797. DESPRE PĂMÂNT
Pământul este bun, încă ne ține
Exact ca o femeie ce totul susține,
Pe umeri el ne poartă tot mereu,
Ca și femeia, nu se vaită că e greu.

Pământul e ca mama, este bun,
Ne dă și roade multe, nu mai spun,
Deși nimic nu facem pentru el, nu-i mulțumim,
Noi pe pământ trăim, hrană primim.

Pământul ne-a fost dat de Dumnezeu, ne este casă,
Chiar dacă știm, simțim, nu e acasă,
E casa noastră temporară, e un dar,
Îți mulțumesc din suflet, pentru al vieții har.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Despre pământ

Nu e destin, nu e predestinare

iunie 21, 2025

1796. NU E DESTIN… NU E PREDESTINARE
Eu nu cred în destin, nici în ghicitu-n palmă,
Chiar dacă printre linii, palma e diagramă,
Există o legătură în fapte și întâmplare,
Dar nu este destin, chiar e întâmplătoare.

Cuvinte scrise în palmele iubirii,
Contact divin, atingere măiastră, contra firii,
O legătură strânsă cu Hristos,
Transformă viața în ceva frumos.

Nu e destin, alegerea o faci, chiar tu decizi,
Ce drum alegi, ce vrei, în viață prinzi,
Eu am ales să cred în Dumnezeu,
Și numele mi-e scris în palma Lui mereu.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Nu e destin, nu e predestinare

Inima cioburi refăcute

iunie 21, 2025

1795. INIMA CIOBURI REFĂCUTE
Am fost lovită mișelește, trântită la pământ,
De multe ori plângeam amarnic, doream doar un mormânt,
Am suferit nespus de mult, doar eu sunt vinovată,
Că am lăsat ca un străin în inimă să-mi bată.

Din suferință m-am hrănit, m-am înșelat amarnic,
Credeam că va simți vreun pic ca mine, dar zadarnic,
M-a înjunghiat și m-a rănit, el inima mi-a spart,
În ura lui înverșunată, m-a împins spre un nou start.

Cu mâini micuțe și firave, de jos m-ați adunat,
Si inima făcută cioburi, cu drag, mi-ați reparat,
M-ați susținut în suferință, deși erați răniți,
Cu inima făcută cioburi, băieții mei iubiți.

Ne-am adunat, cioburi din suflet, le-am pus toți la un loc,
Și ne-am promis că le-om lipi, dar nu ca într-un joc,
Nu vom lăsa o cicatrice, o vom lipi chiar bine,
Căci inima ce bate-n piept, e-n pieptul lor și-n mine.

Chiar dacă nu ne-am vindecat, suntem spre vindecare,
Căci inima cea suferit, acum e mult mai mare,
O inimă avem în piept, o inimă comună,
Și vrem să fie vindecată, o vrem să fie bună.

Chiar dacă mai sunt cicatrici, bucăți ce sunt tăiate,
Nu mai lăsăm ca tirania să le distrugă toate,
Le-am adunat cum am putut, dar Dumnezeu repară,
El este Cel ce a susținut și va susține iară.

El inima va vindeca de rana sângerândă,
Și inima va întrema, nu va mai fi plăpândă,
Iar eu promit că de acum nu am s-o las rănită,
Avem o inimă comună, o inimă unită.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Inima cioburi refăcute

Răsăritul este aproape

iunie 21, 2025

1794. RĂSĂRITUL ESTE APROAPE
Răsăritul care nu se mai teme de noapte,
Este la uși, este atât de aproape,
Curând va veni Domnul, vorbesc cu asumare,
Speranță am în suflet și o credință mare.

De când este pământul, un ciclu a fost viața,
Dar nu mai este mult și vine dimineața,
Va dispărea durere, necaz nu va mai fi,
Vom fi doar plini de pace, vom fi în veșnicii.

Speranța și credința mă ține să trăiesc,
De a Lui iubire sfântă doresc ca să vorbesc,
Răsăritul care nu se mai teme de noapte,
Este la uși, este atât de aproape.
Emilia Dinescu

Comentariile sunt închise pentru Răsăritul este aproape