Intercer – Poezii si editoriale

221. ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc pentru toate binecuvântările,
Îți mulțumesc că nu m-ai pedepsit, ci m-ai iertat,
Și-n marea uitării, pe veci, ai aruncat și ai îngropat
Greșelile făcute și tot ce Ție ți-a adus durere,
Durerea coroanei de spini ce eu ți-am pus-o pe cap,
Durerea cu care te-am răstignit… dar m-ai iertat.
Emilia Dinescu

1675. FEMEIA ÎNȚELEAPTĂ
Femeia înțeleaptă ar trebui să aibă povestea scrisă în riduri,
Să lase moștenire a ei experiență printre gânduri,
Să nu se vadă cicatrici, a ei trecut să fie doar o amintire,
Femeia înțeleaptă, povestea scrisă în riduri cu iubire,
Îți umple sufletul doar cu lumină și speranță,
Nu îți dai seama că-n trecut povestea ei de viață
A fost doar un tumult, experiență furtunoasă,
Ea lasă print-un zâmbet o moștenire prea frumoasă,
Nu se văd cicatrici, au fost demult mascate și acoperite,
E doar lumină, femeia înțeleaptă, chiar dacă are riduri, sunt iubite,
Ea știe să petreacă, prin anii ce-i acceptă cu candoare,
Femeia înțeleaptă a fost și este, va rămâne o învingătoare.
Emilia Dinescu

220. VIAȚĂ DE ARTIST
Ești singur și trist,
Ai viață de artist,
Zâmbești, pari fericit,
Dar ești nenorocit,
Căci sufletul îți plânge
Și inima se frânge,
Nu ai cum să suspini,
Și stai pe mărăcini,
Ți-e teamă să vorbești,
Cu prietenii tăi ești,
Nu numai reținut,
Dar ești și abătut,
Căci nu vrei să îi pierzi,
Îți place să îi vezi
În jurul tău că stau,
Și sentimente n-au,
Ei sunt doar prefăcuți,
Parcă așa-s făcuți,
Să joace acest joc,
Nu ți-s prieteni deloc,
Ei, prieteni dac-ar fi,
Cu tine ar vorbi,
Și poate le-ar păsa
De inimioara ta,
Cu tine ar suferi,
Și apoi te-ar sfătui,
Să nu fi reținut,
Să nu fi abătut,
Ți-ar da curaj, să ai,
Să spui dorul ce-l ai,
Să-ți spui și suferința
Și s-ar sfârși căința.
Emilia Dinescu

219. UN JOC DE EVANGHELIZARE
Am început un joc, un joc nevinovat,
Și-n jocul ăsta simplu, am lansat
Câte un vers compus de mine sau de alții,
Și l-am trimis pe un bilețel, să îl citească frații,
Sau un verset luat chiar din Scriptură,
Un sfat divin spus gură de la gură.
Ce a fost frumos, eu simplu, mi-am notat
Pe un bilețel apoi l-am înmânat,
C-a fost un prieten, frate sau dușman,
L-am dat ș m-am rugat să nu fie în van,
Mesajul meu să meargă mai departe,
De el să aibă multă lume parte,
Să fie un fel de mică evanghelizare
Și să-l ajute să stea în picioare
Pe cel ce e căzut; să spună tuturor
Că noi suntem creștini și avem un singur dor,
Că noi trăim acum, doar cu astă speranță,
Să avem cu Isus în veșnicie viață,
Deci vă provoc, acum, o provocare mare,
Să facem doar aceasta, chiar fără ezitare,
Să spunem prin mesaje frumoase ce gândim
Și astfel vor cunoaște cu toții ce iubim.
Emilia Dinescu

218. RUGĂCIUNE PENTRU COPIII MEI
Îți mulțumesc, Doamne, m-ai binecuvântat,
Și trei băieți, în pântec, Tu mi-ai dat,
M-ai ajutat să-i nasc fără probleme,
Dar mama lor, acuma, iar se teme
Și vine-n rugăciune pentru fiecare,
Ea are o dorință foarte mare,
Îi vrea în veci să-i aibă tot cu ea,
Când vei veni să-ți iei acasă turma Ta,
De aceea strig, că îi vreau credincioși
Pe câteștrei băieții mei frumoși.
Ajută-mă, învață-mă să-i cresc,
Îi vreau în cer, că mult îi mai iubesc,
Tu mi i-ai dat în dar, dar eu ți-i dăruiesc,
Căci eu nu pot nici pe mine să mă mântuiesc,
Doar Tu ne poți da viața veșnică la fiecare,
Și este adevărat, nu-i doar o întâmplare,
Căci ai murit pe cruce în locul meu și al lor,
Te-ai înălțat la ceruri și spus-ai tuturor
Că ai să vii din slavă, înapoi la noi, jos,
Să iei în veci cu Tine pe cel ce-i credincios.
Emilia Dinescu

217. AM VRUT SĂNĂTATE
Doamne, am vrut să fiu și eu sănătoasă,
Să mă consider și eu că-s frumoasă,
În vis, într-o prințesă eu mă transformam
Și-n vis, frumoasă, sănătoasă, eu eram,
Dar mă trezeam și mă priveam cu jale
Și apoi plângeam, căci nu găseam o cale
Să fiu frumoasă, să nu mă rușinez
Și nu știam cum să mai fac ca să trișez,
Până într-o zi, când Tu te-ai îndurat
Și ai trimis un înger ce mi-a arătat
Că Tu mă prețuiești, așa cum sunt,
Și-mi vei da sănătate pe noul pământ.
Emilia Dinescu

216. LACRIMI
Lacrimi amare,
Lacrimi de jale,
Lacrimi de dor
Varsă în popor,
Cel credincios
Și oropsit,
Batjocorit,
Și-n rugăciune
Strigă la Tine,
Vrea ca să vii
Să îl mângâi,
Că-i chinuit
Și amărât
Și-i este teamă,
Să nu ia seama,
Timpul să treacă,
El să petreacă
Sau să greșească,
Să nu vegheze,
Lacrimi să verse,
Nu-i în zadar,
Că-i un hotar
Și-o hotărâre
Ca Tu să vii,
De pe înălțimi
Să îi aduni
Pe cei ce au plâns
Și au suspinat
Și au așteptat,
Vărsând lacrimi multe,
Lacrimi amare,
Lacrimi de jale,
Lacrimi de dor.
Emilia Dinescu

1674. FEMEIA CREATOARE
Femeia creatoare, poezie sculptată în culori și timp,
Metamorfoză-n toate, mereu în contratimp,
Expresie a vieții, o flacără de dor, mocnește în visare,
Plină de libertate, așa a fost și este femeia creatoare.
Emilia Dinescu

215. NU ȘTIM…
Câteodată plângem și nu știm de ce,
Câteodată râdem și nu știm de ce,
Câteodată tăcem și nu știm de ce,
Câteodată vorbim și nu știm de ce,
Câteodată mergem și nu știm de ce,
Câteodată stăm și nu știm de ce,
Nu știm nimic… fiindcă… suntem nimic…
Emilia Dinescu

214. DOAMNE, TU…
Doamne, Tu ne-ai creat,
Viață ne-ai dat,
Ne-ai ajutat,
Nu ne-ai lăsat
Cu greu păcat,
Ci ai trimis
Tu pe pământ
Pe Fiul Tău,
În locul meu,
L-ai răstignit
Și a murit
Și a înviat
Și s-a înălțat,
Aștept să vină
Din nou pe nori,
Cu slavă mare
La al său popor,
Să-l ia acasă,
Să-l mântuiască
Și-n veci să fim,
Să te iubim,
Să învățăm,
Să nu greșim,
Să te iubim.
Emilia Dinescu