Intercer – Poezii si editoriale

142. ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc, Părinte, pentru că sunt,
Ceea ce sunt pe acest pământ,
Îți mulțumesc, Tată, că ai îngăduit
Încă o minune și nu s-a sfârșit,
Îți mulțumesc, căci încă mai respir,
Chiar dacă viața-i agățată ca un fir,
Îți mulțumesc că încă mai trăiesc,
Îți mulțumesc că pot să mai vorbesc,
Îți mulțumesc că încă mai gândesc,
Îți mulțumesc, căci pot să mă căiesc,
Îți mulțumesc, îți mulțumesc, îți mulțumesc,
E tot ce pot să mai rostesc…
Îți mulțumesc, îți mulțumesc..
Emilia Dinescu

141. N-AM MAI STRIGAT
Doamne, la Tine, eu demult nu am mai strigat,
Dar Tu, pe mine o clipă nu m-ai abandonat,
Ci ai vegheat, mereu, să-mi fie bine, bine,
Deși n-am meritat, căci am fugit de Tine.
Dar chiar de eu, de Tine mereu m-am depărtat,
Tu ai stat lângă mine și iarăși m-ai vegheat,
Ai fost mereu alături, mi-ai fost mereu aproape,
Chiar de eram aiurea, cu sufletul departe,
Cu Duhul și conștiința la mine ai strigat,
Chiar de eram sălbatic și mult m-am depărtat,
Tu ai stat lângă mine, pe brațe m-ai purtat,
Când greu mi-era, anume tot ce era păcat.
Emilia Dinescu

140. SUNT OM…
Sunt om… am planuri omenești și păcătoase,
Sunt om… am vise și speranțe prea frumoase,
Sunt om… am gânduri și idei ambițioase,
Sunt om… am idealuri, țeluri valoroase.
Ca om, am planuri omenești și păcătoase,
Dar Duhul Sfânt mă mustră, mă descoase,
Ca om am vise și speranțe prea frumoase,
Dar prin cuvânt eu văd că nu sunt spuse.
Ca om am gânduri și idei ambițioase,
Dar harul Tău e de ajuns să nu mă lase.
Ca om, am idealuri, țeluri valoroase,
Căci am găsit în Carte făgăduinți frumoase.
Emilia Dinescu

139. PENTRU TINE
Mi-e sufletul gol, pustiu și rece,
Și sper că tu vei înțelege,
Căci tu, prea rău, azi m-ai rănit
Și sufletul mi-ai pustiit,
Căci am crezut că te cunosc,
Dar nu esti tu, nu te mai recunosc,
Am crezut că ești un credincios,
Dar azi mă tem că ești om mincinos,
Tu nu ești tu, așa cum te știam,
Se pare că de multe ori mă amăgeam,
Mă doare să te știu un prefăcut,
Să mă întreb, acum cu mine ce ai avut
De m-ai purtat tot timpul în minciună,
Nu ai știut că-n suflet durerea se adună?
Ai vrut atât de mult să mă rănești,
Oare tu ești capabil să iubești?
Oare în suflet mai găsești ceva,
Ca să fi iar în suflet cineva?
Emilia Dinescu

138. ÎNTREBARE
Doamne, cât de jos suntem,
De cruce mult ne-am depărtat,
Deși acestea, astăzi le vedem,
Nimic nu facem… și-i mare păcat,
Căci vremea-i scurtă, timp mult nu mai e,
Când vei veni, poporul gata e?
Emilia Dinescu

137. GÂNDURI
Doamne, suntem atât de ușuratici,
Și ne înșelăm, căci ne numim creștini,
În toate ne purtăm ca niște bieți fanatici,
Dar Ție, Doamne, îți suntem ca străini.
Ne credem fii Tăi, și spunem asta tare,
Și chiar avem tupeul s-o spunem tuturor,
Dar pân’ la faptă, Doamne, credința noastră moare,
Și când să facem fapte, ne depărtăm ușor.
Chiar suntem fii Tăi și știm și Legea Ta,
Dar oare avem dreptul să ne purtăm așa?
Degeaba-i alergarea că noi ne-om depărta,
Când va veni prigoana, toți ne vom furișa.
Emilia Dinescu

136. DOAMNE, MI-AI DAT
Doamne, mi-ai dat grai ca să cânt,
În cântec să laud, că ai creat acest pământ,
Doamne, mi-ai dat glas ca să vorbesc,
Și despre Tine tuturor să povestesc,
Doamne, mi-ai dat picioare ca să alerg,
Să le explic din Carte celor ce nu înțeleg,
Doamne, mi-ai dat brațe puternice, să duc
Evanghelia și-n cel mai depărtat sătuc.
Doamne, mi-ai dat și-mi dai, deși n-am folosit
Din ce mi-ai dat, nimic, cum ai voit.
Emilia Dinescu

135. GÂNDURI
Atât de multe ți-am făgăduit, o, Tată,
Și am călcat promisiunile, încă o dată,
Și scuze pentru mine, parcă, am căutat,
Ca să îmi dovedesc că eu nu am trișat,
Ca să arăt, parcă Tu nu ai ști de la început
Ce gânduri am avut și ce am făcut,
Eu știu că singur mă înșel și e înțelept,
Să mă căiesc și să pornesc pe drumul drept,
Să nu mai calc ce am promis, să îndeplinesc,
Și de păcat mereu să mă feresc.
Emilia Dinescu

1644. MAMA – ÎNGERUL PĂZITOR AL COPILĂRIEI
Ei nu i-a fost ușor, dar multe a învins,
Îngerul păzitor al copilăriei mele, am multe de zis,
A purtat grea povară, protecție mi-a dat,
Din prea multă iubire, pe ea s-a abandonat,
Nu mai conta nimic, în liniște trăia,
Doar siguranța mea, eu știu, ea o voia,
Mi-a pus tandrețe în suflet, o spun cu siguranță,
Îi mulțumesc mereu că mie mi-a dat viață.
Emilia Dinescu

1643. BUNICA, CUFĂRUL DE HAR ȘI ÎNȚELEPCIUNE
Sunt ardeleancă și mă mândresc,
Eu de bunica mi-amintesc,
Era micuță dar blajină,
Cu ochii plini doar de lumină.
Cu sufletul doar bunătate,
Avea un calm mult mai aparte,
Cu echilibru în viața ei,
Puteai un sfat util să iei,
Era femeie specială,
Familiei i-a fost loială,
Nu avea nici o superstiție,
Dar ținea la tradiție.
Este modelul meu, vă spun,
Ca ea să fiu, eu îmi propun,
Doresc să am doar bunătate,
Un calm desăvârșit în toate,
Mă rog la bunul Dumnezeu,
Ca harul Lui să-l am mereu,
Să fiu cufăr de har și înțelepciune,
Eu port în piept această rugăciune.
Emilia Dinescu