Intercer – Poezii si editoriale

 DOAR DESPRE EMPATIE
Aș vrea să scriu un vers chiar despre empatie,
Îmi pare rău, nu reușesc, nu mi se întâmplă mie,
E un cuvânt frumos, e tot ce mi-am dorit,
Eram copil și sufeream și multe m-au rănit.
Dar nu a fost să fie, nu înțelegeam atunci,
Plângeam, printre sughițuri simțeam cum vorbe arunci,
Eu sufeream profund, dar azi am înțeles
Că fără empatie eu mai departe am mers,
Am devenit femeie, am învățat să lupt,
Am învățat, de asemeni, pe alții să-i ascult,
Chiar de nu pot să ajut, eu pot ca să mă rog,
Eu știu de empatie, aș vrea să-mi fie drog,
Eu empatia vreau prin vene să îmi curgă,
Nu vreau să-i văd pe alții, nu vreau să se mai plângă.
Emilia Dinescu

DESTINUL UNEI FRUNZE… DESTINUL UNUI OM
Stau în mansardă și privesc copacii
Ce se dezbracă chiar ca maniacii,
În fața geamului e un copac îmbătrânit ca mine,
Decolorat de timp, ani mulți și multe zile.
Frunzișul s-a rărit demult și frunzele l-au părăsit subtil,
Acum mărețul arbore nu mai e mândru, e umil.
Privesc la dansul frunzei, ce în cădere își ia la revedere,
Și parcă o compar cu mine, simt durere,
Aș îngropa orgolii, mândrie, vanitate,
Dar nu sub frunze moarte, cât mai adânc se poate,
Aș îngropa ce-i rău, subtil răul distruge
Și la mai rău, la multă răutate ne constrânge.
Exact cum cade frunza, așa cădem și noi,
Dar frunza e utilă de cade în noroi,
Devine îngrășmânt și întreține viața,
Dar noi de am căzut, nu prindem dimineața.
Emilia Dinescu

FRĂȚIETATE
Mi-e sufletul pustiu și rece
Că frații nu pot înțelege,
Suntem uniți toți în Hristos,
Ce poate fi așa frumos?
Suntem uniți în slăbiciune,
Nu înțelegi, îți spun, anume,
Cu toții suntem diferiți,
Dar de Isus suntem iubiți.
Cu toții suntem păcătoși,
Am vrea să fim evlavioși,
Dar firea și cu caracterul
Ne despărțesc pe noi… și cerul.
Să fim atenți… ne pocăim,
Căci zilnic… și mereu, greșim,
De vrem să avem cununa vieții,
Să punem punct noi răutății.
Privesc cu milă și durere
Și-n tot ce văd, nu văd plăcere,
Suntem străini și aroganți,
Isus, pe noi, ne-a unit frați.
Și degetele-s diferite,
De palmă ele sunt unite,
Chiar dacă suntem diferiți,
Isus ne vrea pe toți uniți.
Emilia Dinescu

EU…
Sunt rătăcită-n lumea asta mare,
Nu-s libera, am sufletu-nchisoare,
Căci ferecata-m greu iubirea mare
Ce tu ușor ai călcat în picioare.

Sunt singură, cu mine azi trăiesc
Și sufăr mult, căci tare te iubesc,
Dar de un sloi de gheață m-am lovit
Și cu durere eu te-am părăsit.

Nu am dorit acea ruptură mare,
Dar am văzut că tu nu ești în stare
Să te deschizi la suflet, să primești
A mea iubire… tu nu poți să iubești.
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE TOAMNĂ
Nu-i nimeni vrednic s-aibă mântuirea,
Pe toți ne apasă, ne înrobește firea,
N-aveam nici o nădejde, noi nu suntem nimic,
Nădejdea noastră este în cel mai bun Amic.

Nu sunt zănatic să mă încred în mine,
Eu mă cunosc, nu-s vrednic, mi-e rușine,
Ca și fecioara adormită, mă simt adeseori
Și în amurg m-apuc să plâng, mă trec fiori.

Mă trec fiori de gheață și îngheț,
Chiar mă gândesc la mine cu dispreț,
În toamna vieții am ajuns și mi-e rușine,
E toamnă acum, eu stau și caut rime.
Emilia Dinescu

FRUMOSUL DIN TOAMNĂ…
Scriu versuri, dar nu sunt poetă,
Mulți încă-mi spun că-s desuetă,
Prin versul meu cam plictisesc,
Prea mult de Dumnezeu vorbesc,
Dar eu visez, am năzuință
Să scriu mereu despre credință.
Când toamna este la început,
Niște smicele mi-am făcut,
Ce dacă sunt doar rămurele,
Pot face un buchețel cu ele,
Când florile au ruginit,
Buchet mlădiu mi-am făurit.
M-apuc să îl pictez frumos,
Și sper să îl fac luminos,
Pun pe la vârfuri puțin alb,
Să pară coadă de codalb,
Chiar dacă pare desuet,
Eu nu sunt pictor, nici poet,
Sunt doar copil de Dumnezeu
Și am o năzuință eu,
Frumosul să îl promovez,
Ca să vedeți și al meu crez,
Frumosul nu e desuet,
E doar spre ceruri un bilet,
Frumosul e mereu la modă,
Mai mult nu vă mai țin de vorbă.
Emilia Dinescu

GÂNDUL MEU
Doamne, Dumnezeul meu,
Pe pământ e tare greu,
Căci ești călător mereu,
Mergi prin valuri înspumate
Și prin bălți nenumarate,
Drumurile-s șerpuite
Si cărările încâlcite,
Totu-i sumbru, întunecat,
Dar sufletul ți-e bogat
De ai aflat pe Dumnezeu
Și îl urmezi tot mereu.
Emilia Dinescu

POEZIE
O mică, mare pasiune,
E că eu vreau la toți a spune,
Curând cerul se va deschide,
Istoria se va închide,
Trecutul tot va fi uitat,
Căci Domnul nostru ne-a salvat.
Emilia Dinescu

 CURÂND EL VA VENI
În zori de zi privesc timid în zare,
De după deal, prin pomi al nostru soare
Trimite razele-i scântâietoare,
Curând de vom privi în depărtare,
Pe cer noi vom vedea lumină mare,
Căci va veni pe nori Isus Hristos
Să-și ia acas’ poporul credincios.
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE DIMINEAȚĂ
La răsărit, când ne trezim,
Cu ochii închiși suntem și buimăcim,
Mulți se grăbesc să facă o cafea,
Sperând că ziua nu va fi chiar rea.

Când razele de soare le zăresc,
În ceașcă eu o rugă îmi doresc,
Și stau de vorbă cu al meu Dumnezeu,
Parcă aud în frunze glasul Său.

Și razele de soare prin frunziș,
Îmi dau o sărutare pe furiș,
E rece afară, bruma s-a lăsat,
Căci e septembrie, se pare, am uitat.
Emilia Dinescu