Intercer – Poezii si editoriale

1639. OGLINDA CARE REFLECTĂ INFINITUL FEMININ
Oglinda care reflectă infinitul feminin e caracterul,
Nu trebuie să spun mai mult, acesta e misterul,
Transcendență peste toate, emoție sublimă,
Femeia ce-i frumoasă, prin viață se exprimă.

Un adevăr îl spun, aș vrea să îl transmit,
Complexitate-n vorbe ce se transformă în mit,
Îmbrățișare în versuri, în rime mă exprim,
Doar faptele-s oglinda care reflectă infinitul feminin.
Emilia Dinescu

1638. ÎNCURAJĂRILE MAMEI
Incurajările mamei rădăcini de oțel, flori de vis,
Putere divină de sus când o rugă a zis,
Grație rugăciunii, din suflet, strigată cu durere,
Copilul învinge necaz și prinde putere,
Stabilitate simte când știe că mama se roagă mereu,
Visare și aripi, credință, e bun Dumnezeu,
E real, autentic, autenticitate găsim în Scriptură,
Putere, grație, pace, stabilitate fără măsură.
Emilia Dinescu

1637. GÂNDURI PENTRU VOI
Am primit ca provocare, lumea strânsă în brațul soției,
Și m-am gândit ce pot să scriu, să dau viață hârtiei,
Și ce cuvinte să aștern, ce gânduri să exprim,
Cum aș putea pe această temă să spun, ce ne dorim.

Nu vreau ca să vorbesc de mine, eu scriu doar pentru voi,
Sunteți la început de drum, scriu pentru amândoi,
Când te-ai născut, băiatul meu, mi-ai adus alinare,
Când ai plecat la casa ta, am simțit provocare.

Dar cu căldură vreau să spun că nu îmi doresc noră,
Doresc să am o fată, eu, o fată ce adoră,
Ca siguranță să îți dea, să stea la brațul tău,
Să fiți uniți pentru vecie, la bine și la rău.

Iar tu să îi dai mângâiere când este întristată,
Să n-aibă lacrimi pe obraz, căci este a mea fată,
Și să nu uiți, băiatul meu, tu ești puterea ei,
Când simți că este obosită, în brațe să o iei.

Lumea strânsă în brațul soției e plină de iubire,
În palmele soției tale găsești doar dăruire,
S-o prețuiești, te sfătuiesc, s-o ocrotești mereu,
Dar nu doar tu cu a ta putere, ci tu cu Dumnezeu.
Emilia Dinescu

127. ÎNCREDINȚARE
Doamne, ai înviat și apoi te-ai înălțat,
Dar triști și singuri, Tu nu ne-ai lăsat,
Trimis-ai Duhul Sfânt, s-avem Mângâietor
Cât te așteptăm pe Tine, al nostru Salvator,
S-avem speranță în lume, să nu ne întristăm
Atunci când din ispită în greu păcat cădem,
Căci Duhul de ne mustră, încă mai este har
Și lupta prin credință nu este în zadar,
Căci ai promis Tu, Doamne, și este juruință
C-acel ce greu greșește, dar vine-n umilință
La cruce cu păcatul ce el l-a săvârșit,
Tu îl ierți, Doamne, sigur, el este mântuit,
Dacă de Tine ascultă și-n Tine se încrede,
El are o casă în ceruri; și acolo tot ce vede
Este curat de-a pururi, nu este întinat,
Căci tot ce ai atins, Doamne, rămâne în veci curat.
Emilia Dinescu

126. RUGĂ DE MULȚUMIRE
Îți mulțumesc că mi-ai dat o grădină,
Și-n ea, Tu mi-ai sădit cei trei bujori,
Te rog, trimite peste ele a Ta lumină,
Să crească mari, cu Tine, a mele flori,
Și întărește a lor rădăcină,
În sfânt Cuvântul Tău și a Ta lumină,
Să crească mari, bujori cum Ție-ți plac,
Și voia Ta să fie-n tot ce fac,
Prin Duhul Sfânt condu-i, căci mi i-ai dat,
Să-i cresc și să-i învăț ce-i bine, ce-i păcat.
Emilia Dinescu

125. ÎNTREBĂRI
Doamne, cât de greu e să ne cerem iertare
De la cel ce, groaznic, l-am rănit,
Și plângem, Doamne, cu lacrimi amare,
Căci pentru noi, pe cruce, ai murit.
Dar dacă noi, pe Tine mereu, te răstignim,
Prin tot ce facem, Doamne, prea mult te chinuim,
Cum mai poți oare pământul acesta să îl rabzi?
Și harul, în dreptul nostru, cât ai să îl mai lași?
Emilia Dinescu

DORINȚĂ PENTRU COPILAȘII MEI
Ca orice mamă, aș vrea c-ai mei copii s-asculte
Glasul divin; nu vreau să le dau sfaturi multe,
Căci eu sunt om și-i omenește să greșești,
Poate mai mult, atunci când binele-l dorești,
Căci omenește și lumește un lucru îți pare bun,
De aceea multe lucruri nu vreau ca să le spun,
Dar plâng, suspin și cad în rugăciune,
Ce nu le spun lor, Ție îți pot spune,
Și vreau, ca-n toate, să faci cum dorești,
Și pentru împărăția Ta, prin mine, Tu să-i crești,
De aceea un singur sfat am să le dau,
Să poarte cu credință în suflete ce au,
Cuvântul sfânt să învețe și voia Ta să facă,
Să meargă cu Isus, pe cale să le placă,
Să aibă în gând dreptatea și-n față adevărul,
Căci vei veni, curând, să-ți iei acasă poporul,
Și o veșnicie, atunci, cu Tine noi vom sta,
Căci cei mai bun pe lume, doar Tu, lor le poți da.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Iartă-mă, Tată, sunt slabă, adeseori cârtesc,
Eu știu, prin tot ce vine ar trebui să cresc,
Dar eu cârtesc, mă vait și spun că nu mai pot,
Vreau pacea Ta divină, te vreau prezent în tot.

E timpul meu de rugă, un timp ce am neglijat,
Necazul, suferința, ei cred, au câștigat,
Dar nu mă las învinsă, în numele-ți divin,
Eu stau în rugăciune, acum vreau să vorbim.

Sunt plină doar de vină, dar bunătatea Ta,
Te rog, revars-o, Doamne, acum în casa mea,
Prin harul Tău puternic, îți cer să intervii,
Ne-ai înfiat pe noi, suntem ai Tăi copii.

Nu știu ce ne așteaptă, nu știu ce va veni,
Dar am credință, Doamne, că ne vei ocroti,
Pământul e durere, eu îmi doresc acasă,
Doresc doar veșnicia și viața cea frumoasă.

Nu vreau să cad pe cale, nu vreau ca să cârtesc,
Dar firea mea e slabă, mereu mă opintesc,
Te rog, să mă ridici, să nu mă lași, căzută,
Este războiul Tău, chiar dacă-i a mea luptă.

Sunt vinovată, Tată, e șlefuirea Ta,
Dar strig în suferință, te rog, nu mă lăsa,
Balsam de alinare îți cer cu stăruință,
Aș vrea ca să fiu tare, prin Tine, în credință.

Acesta e pământul, e timpul la sfârșit,
E timpul prețios, nu-i timp de risipit,
E timpul pocăinței, e timpul convertirii,
Tu astăzi bați la ușă, e timpul revenirii.
Emilia Dinescu

92. DACĂ… N-OI MAI FI…
Dacă aș putea să vă las toate gândurile mele
Așternute pe hârtie ca să vă folosiți de ele
Și atunci când n-oi mai fi, să știți ce am gândit,
Chiar dacă am murit și poate, nu mai sunt.

Dacă aș putea să vă las toate sentimentele mele
Când n-oi mai fi pe lume să vă loviți de ele
Și atunci când dorul poate, vă va lovi trăznit,
Să știți că a mea iubire, eu v-am împărtășit.
Emilia Dinescu

123. RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE
Doamne, îți mulțumesc căci multe mi-ai iertat,
Și tot ce am greșit în marea uitării ai aruncat,
Și nu m-ai pedepsit, ba, chiar m-ai binecuvântat
Ca să înțeleg că m-ai iubit și m-ai salvat,
Ca să pricep că Tu ești bun, te-ai îndurat
Și mult, prea mult Te-ai sacrificat,
Când crucea-n locul meu Tu ai purtat,
Și ocara întreagă asupra Ta, Tu ai luat,
Și-n locul meu, păcatul, pe cruce ai purtat,
Ca să înțeleg ce mult eu am contat,
Doar pentru mine ai murit și m-ai salvat
De moarte… Tu la viață m-ai chemat,
Și viața veșnică în dar mi-ai dat.
Acum am înțeles și cred și am acceptat,
Căci nu există dar mai minunat,
Și știu că prin credință și ascultare m-ai salvat.
Emilia Dinescu