Intercer – Poezii si editoriale

122. UN ULTIM RĂZBOI
Doar un război va fi la urmă, așa se pare,
Din cer va coborî pe nori o oaste mare,
Da, mii de îngeri ce vor veni, să-i ia acasă
Pe acei ce-s gata pregătiți, ca o mireasă,
Pe acei ce au așteptat, cu-n dor nespus de mare,
Să vină al lor Mire-n această sărbătoare,
Pe cei ce vor cânta imnuri și osanale,
Și vor avea coroana la picioarele Sale.
Emilia Dinescu

121. ÎNTREBĂRI
Doamne, tot ce avem, ne-ai dat Tu, nimic nu-i al nostru,
Dar oare meritam ca propriul Fiu să-l dai în locul nostru,
Oare El, Cel fără de păcat și fără vină, a meritat
Când crucea a purtat și a luat al nost’ păcat, a meritat?

Oare așa de păcătoși cum suntem, vom vedea vreodat’
Ce sacrificiu mare Tu ai îndurat când ne-ai creat,
Căci ai știut de la început, din veșnicii ai pregătit un plan,
Oare era mai bine, dacă primeam ce meritam?

Sunt mii de întrebări ce mi le pun fără vre-un rost,
Căci Tu ești Creator, ești Dătător, dar și Judecător,
Și acum ne dai din plin, căci ne-ai creat ai Tăi copii,
Dar oare mai e har, mai e timp de întrebări?
Emilia Dinescu

120. VREMEA-I TRECĂTOARE
Vreme trece, vreme vine și trece pe lângă mine,
Trece timpul neîncetat; zi și noapte au plecat,
Tot mereu s-au adunat, zile multe, apoi ani,
Au trecut, parcă au zburat și pe mine m-au lăsat
Fără vlagă și putere, numărând zilele mele,
Multe, multe am adunat, dar cu nimic m-am aflat,
Căci omul e trecător și prin viață zburător,
Ca o petală de floare, se usucă și apoi moare,
Ca un fir verde de iarbă, se trece mult prea degrabă,
Ăsta-i omul, un nimic și altceva n-am să mai zic,
Căci ușor, vremea ne trece și anii ori să ne aplece,
Poate atunci o să gândim, dacă așa vrem să sfârșim .
Emilia Dinescu

119. TU MI-AI VORBIT
Doamne, am visat într-o noapte
Cele mai frumoase șoapte
Pe care Tu le spuneai,
Pentru mine le rosteai,
Și pe nume mă strigai,
Mă strigai cu glas duios
Pe mine, un păcătos,
Mă strigai cu glas divin,
Ca să las tot ce e chin,
Și la Tine ca să vin,
Și doar Ție să mă închin,
Căci Tu ai un dar să-mi dai
Și o căsuță sus în rai.
Dar oare chiar am visat
Sau pe mine m-ai strigat,
M-ai strigat cu al meu nume,
Ca să nu mai pot eu spune
Că eu nu te-am cunoscut
Și Cuvântul n-am știut,
Mie, azi, Tu mi-ai vorbit
Și mi-ai spus ce ai pregătit
Pentru cel ce-i credincios
Și trăiește cuviincios.
Emilia Dinescu

1089. ÎN CAMERA DE SUS
Soarele se duce la culcare,
Privesc pe geam, privesc în zare,
Sabatul sfânt cu Tine am încheiat,
În camera de sus eu, iată, am intrat.

Cu sufletul îndurerat de atâta moarte,
În rugă cad și vin cu a mele șoapte,
Ca oameni plângem, suferim când pleacă
De lângă noi o persoană chiar dragă.

Azi prin durerea asta am trecut,
Un om la groapă noi am petrecut,
A fost un tată bun, a fost model,
Mai rar un om cu sufletul ca el.

La rugă vin în camera de sus,
Pe fiecare frate în rugă l-am adus,
Nu ne cunoaștem, dar Tu ne-ai unit
Și iată prinși de mână cu toții am venit.

Suntem un grup de oameni plini de vină,
Dar vrem să ne hrănim cu a Ta lumină,
În harul Tău și bunătatea Ta,
Sperăm să nu ne lași, ne vei salva.

Ți-aduc în rugăciune a mea durere,
Sunt păcătoasă, n-am nici o putere,
Sfințește rugăciunea ce o rostesc,
În rugăciune vreau să te întâlnesc.

Strig la altar, cu hainele mânjite,
Le vreau pe cele albe, pregătite,
Mă încred în jertfa Ta, în darul Tău,
Tu ești etern, ești Dumnezeul meu.

Copiii sunt în lume rătăciți,
Pe lista noastră îi avem uniți,
Pe fiecare nume îl strig, Tu îl cunoști,
Te rog, Tu știi cum trebuie să le vorbești.

Îți predau Ție lista cu copii, doar cu durere
Ca mamă plâng și am curajul de a cere,
Privește către ei și îi trezește,
Satana este șmecher și chiar îi păcălește.

La altar vin și vreau să-ți mulțumesc
Pentru că ruga ne asculți și îndrăznesc
Că știu că îi iubești mai mult decât noi știm,
În rugăciune cu toții ne unim.

E timpul de pe urmă și boala este grea,
E suferință multă, chiar și în turma Ta,
Ai milă de bolnavi, avem o listă lungă,
Cu a Ta alinare, durerea le alungă.

Privește cu îndurare, ești Medicul suprem,
Venim acum la Tine și spunem tot ce vrem,
Dar voia Ta o cerem mai mult ca oricând
Căci viața fără Tine e tristă pe pământ.

Vin azi la Tine, Tată, cu sufletul rănit,
Mă bucur că pe mine la Tine m-ai primit,
Aduc în rugăciune și casa mea, pe ai mei,
Te rog, cu a Ta milă, în paza Ta să-i iei.

Te rog să le vorbești cum știi la fiecare,
Să faci în dreptul lor a Ta sfântă lucrare,
Să stăm la masa Ta cu cei dragi eu aș vrea
Din suflet spun, Părinte, asta-i dorința mea.

Orașul e în floare, nu este oropsit,
Dar dorul după Tine pe mulți i-a părăsit,
Desțelenește inimi și fă o deșteptare,
Căci fără Tine, omul curând, curând doar moare.

Ajută-mă măcar de pot ca să vorbesc,
Prin fapte și cuvinte, aș vrea să te slăvesc,
Să le vorbesc de Tine la cei ce-i întâlnesc,
Să am un țel în viață, prin Tine eu trăiesc.

Aduc în rugăciune și vreau să-ți mulțumesc,
Prin har împrumutat eu astăzi mai trăiesc,
Ajută-mă să fiu o schelă pentru acei
Ce vor în turma Ta să fie mielușei.

Îți mulțumesc că încă ne auzim ca frați,
Îți mulțumesc cu frații ce stăm aliniați,
Venim uniți ca unul, strigăm și-ți mulțumim
Că prin a Ta putere în rugă ne unim.
Emilia Dinescu

1636. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus strigăm la Tine, Doamne,
Să ne hrănim cu Tine, să nu ne fie foame,
Să te avem în noi, când trecem prin durere,
Tu ești etern și veșnic și Tu ne dai putere.

Strigăm în rugă, Tată, credința să nu scadă,
Cărarea e îngustă, nu vrem nimeni să cadă,
Ispitele sunt multe, satana e turbat,
E timpul de pe urmă, poporu-i încercat.

Suntem o grupă mică, dar ne luăm de mână,
Începem tot cu rugă și această săptămână,
Noi nu suntem nimic, Tu ești puterea noastră,
Te așteptăm să vii, cu ochii pe fereastră.

Avem Cuvântul Tău prin care ne vorbești,
Deși nu merităm, noi știm, Tu ne iubești,
Tu ne-ai adus aici, prin harul Tău trăim,
Ajută-ne, să credem, să nu ne opintim.

Venim uniți în rugă și cerem îndurare,
Să nu ne părăsești în crunta încercare,
Să nu cădem pe cale, orice ar fi să vină,
Tu ne ești călăuză, doar Tu ne ești lumină.

E timpul de pe urmă și cernerea-i la ușă,
Noi știm că răutatea va fi curând cenușă,
Suntem cu toții răi, dar cerem mila Ta,
Când vei veni pe nori, aici nu ne uita.

În camera de sus eu strig lângă altar,
Îți mulțumesc fierbinte că încă mai e har,
Nu meritam nimic, dar dragostea-ți fierbinte,
M-a înfiat pe mine și Tu îmi ești Părinte.

Eu nu mai sunt orfană, nu sunt a nimănui,
Aș vrea cu rugăciunea în slavă să mă sui,
Să stau doar lângă Tine, să nu mă tem nicicând,
Căci vreau să fiu cu Tine, Tu vei veni curând.

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Îți mulțumesc, pe mine acum, Tu m-ai primit,
Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Pe fiecare nume, în rugă, îl strigăm.

Îți cerem vindecare, îți cerem alinare,
Căci suferința-i cruntă, durerea este mare,
Îți cerem harul Tău și bunătatea Ta,
În orice suferință durerea este grea.

Spitalele sunt pline și medicii puțini,
Și mulți parcă nu-s oameni, au devenit haini,
Nu mai există milă, doar banu-i la putere,
Au uitat jurământul, ei știu doar a lor vrere.

E multă suferință și boala este grea,
Când suntem în durere și viața pare rea,
Ne agățăm de Tine, ești Medicul suprem,
Ajută-ne, în toate, în Tine să credem.

Nu vrem ca să clacăm, necazul ne pândește,
Ascultă rugăciunea ce lacrima șoptește,
Eu nu mai am cuvinte, dar stau în adorare,
Ajută-mi să-mi duc crucea și-n astă încercare.

Mă încred în Tine, Tată, nu vreau ca să cârtesc,
Prin viața mea și versuri mereu să te slăvesc,
Îți cer doar biruință, pe cale să rămân,
Și timpul pocăinței nu vreau să îl amân.

În camera de sus strigăm doar cu credință,
Pământul este groaznic, prin Tine-i biruință,
Îți mulțumim fierbinte, Tu ne-ai adus aici,
Te rog, în a Ta slavă, tot Tu să ne ridici.

Suntem părinți și plângem, copiii au plecat,
Au rătăcit cărarea și Te-au abandonat,
Ei cred că lumea-i miere, păcatul i-a învins,
Dar știm că-n piept credința nu este un foc stins.

Noi i-am crescut cu Tine și încă jar mai este,
Ajută-i să înțeleagă că viața nu-i poveste,
Trezește-i, le vorbește, ei încă însetează,
Chiar dacă pare-n lume că ei chiar se distrează.

Nu îi lăsa, Părinte, în voia lor greșită,
Ajută-i să înțeleagă, au viața prețuită,
Tu ai plătit un preț, Tu i-ai salvat la cruce,
Ei cred că-i bine-n lume și viața este dulce.

Trezește, tineretul ce este amorțit,
Ajută-i să înțeleagă ce mult Tu i-ai iubit,
Căci ai murit pe cruce, ca jertfă te-ai adus,
Trezește, toți copiii, căci timpul s-a cam scurs.

Noi plângem cu durere, Tu plângi cu suferință,
Căci vrei ca fiecare să crească în credință,
E timpul de pe urmă și știm că rugăciunea
Ce o strigă un părinte, va fi curând, minunea.

Noi credem că copiii ce astăzi rătăcesc,
Vor regăsi cărarea, vor știi că te iubesc,
Se vor întoarce, Tată, în barca de salvare,
Nu cerem nici blestem, nici binecuvântare.

Lăsăm în voia Ta, noi știm că am greșit,
Dar știm că Tu ești mare, noi știm ce am primit,
Lăsăm în voia Ta, în rugă așteptăm,
Copiii să se întoarcă și să-i îmbrățișăm.

În camera de sus poporul e adunat
În lanțul rugăciunii pe care l-ai format,
Tu ne-ai chemat aici, noi doar am ascultat,
Și-n sfântă rugăciune cu toții am strigat.

Noi ne-am unit în rugă, doar la chemarea Ta,
Te rog, pe acest pământ, pe noi nu ne uita,
Suntem încă din lume, suntem slabi și greșiți,
Prin harul Tău puternic noi suntem mântuiți.

Suntem laodicea și suntem disperați,
De multe ori ne temem când suntem încercați,
Dar credem cu tărie că harul Tău divin,
Ne va salva din moarte, ne va salva se chin.

Te așteptăm cu dor, suntem a Ta mireasă,
Dorim în cerul sfânt, vrem să plecăm acasă,
De mână ne luăm, te așteptăm mereu,
Tu ești al nostru Tată, al nostru Dumnezeu.
Emilia Dinescu

1309. AȘ VREA
Aș vrea să fi împlinit,
Copilul meu frumos
Și să fi fericit,
Predă-te lui Hristos.

Aș vrea ca să ai pace,
Chiar pacea cea divină,
Doar Domnul să te împace
Și să îți dea lumină.

Aș vrea să fi deschis,
Aș vrea ca să vorbești,
Căci Domnul ne-a promis
Împărății cerești.

Aș vrea să nu-ți fiu mamă,
Chiar prietenă să-ți fiu,
Să-mi spui de a ta rană,
Chiar de nu-mi spui, eu știu.

Aș vrea să fie bine,
O rugăciune spun,
Te rog, să asculți de mine,
Încerc să te adun.

Aș vrea să înțelegi
Că bucurii sunt multe,
Aș vrea ca să alegi
Ca pacea să inunde.

Aș vrea ca să privești
Cu ochi plini de credință,
Eu știu că tu gândești
Și crezi în biruință.

Aș vrea să te ajut,
Dar eu nu am putere,
Sunt gata să te ascult,
Să-ți verși orice durere.

Aș vrea să ne rugăm,
Așa cum o făceam,
Povara s-o purtăm,
Așa cum mai ziceam.

Aș vrea să fie bine
Și bine chiar va fi,
Ascultă-mă pe mine,
Căci multe nu le știi.

Aș vrea să ai credință,
Aș vrea să te întărești,
Eu știu că biruință
Din cer o să primești

Aș vrea să faci din suflet
Mai des o rugăciune,
Eu nu știu al tău umblet,
Dar Domnului poți spune.

Aș vrea ca să mă crezi
Că eu mă rog mereu,
Chiar dacă nu îți spun,
Îți spune Dumnezeu.

Aș vrea ca să privești
Cu ochi plini de speranță,
Eu știu, ai să răzbești
Și vei zâmbi în viață.

Aș vrea să te încrezi
Mai mult în Dumnezeu
Și singur ai să vezi
Cu El nu este greu.

Aș vrea ca să mă ierți,
Eu știu că am greșit
Și poți chiar să mă cerți,
E timpul de vorbit.

Aș vrea ca să ai pace,
Te rog, te cercetează,
Aș vrea ca să poți face
În viața ce primează.

Aș vrea ca să închei,
Eu multe îmi doresc,
Vorbesc chiar cu temei,
Tu știi că te iubesc.
Emilia Dinescu

1273. LA MULȚI ANI, EZEL!
( poezie scrisă pe 4 februarie de ziua lui Ezel)
Astăzi este despre tine, tu ești puiul meu cel mic,
Aș vrea ca să vezi în mine, nu o mamă, un amic,
Tu ești darul meu de preț, dăruit de Dumnezeu
Când în viața mea era totul trist și totul greu.

Viața ne-a încercat prin multe, ai trecut prin suferință,
Dar te port în rugăciune și îți spun a mea dorință,
Vreau să înțelegi că singur n-ai să fi, căci ești iubit,
Ai doi frați mai mari ca tine care mult te-au mai dorit.

Tu ești floarea casei noastre, ești copil de Dumnezeu,
Să nu uiți în rugăciune, Lui să te predai mereu,
Ești puterea noastră mică, pentru tine, toți luptăm,
Lângă Dumnezeu e bine, împreună o să stăm.

Astăzi este ziua ta, treișpe ani ai împlinit,
Îți doresc doar sănătate și să fi mereu iubit,
Toată viața ta să fie condusă de Dumnezeu,
Să nu uiți că e cu tine și în ceasul foarte greu.

Eu ca mamă-s foarte mândră, am băieți, am trei bujori,
Tu ești floarea mea cea mică, cea mai mândră dintre flori,
Ești puterea mea cea mare, pentru tine eu trăiesc,
Vreau să înțelegi, copile, cât de mult eu vă iubesc.

Astăzi este despre tine, pentru tine ne rugăm,
Și o rugăciune sfântă, cu drag, spre cer înălțăm,
Dumnezeu să-ți dea de toate, numai bine îți doresc
Și din sufletul de mamă, eu îți spun că te iubesc.

Îmi doresc o veșnicie să te am în brațe, eu,
Pentru asta strig întruna și mă rog la Dumnezeu,
Îmi doresc ca veșnicia s-o petrec cu ai mei bujori,
Căci sunt mamă și am în grijă cele mai superbe flori.

Astăzi este ziua ta, cerul este fericit,
Astăzi strig în rugăciune, știu că Tatăl te-a iubit,
Încă de când te-a creat, în pântec te-a ocrotit,
Într-un vers îți spun, în ceruri locul tău e pregătit.

Astăzi este despre tine, astăzi îți spun, te iubesc,
Și în versuri și în rime, eu încerc să îți vorbesc,
Astăzi eu ca mamă-s mândră că te am, al meu fecior,
Și te port în rugăciune, mândră sunt până am să mor.

Când ești obosit, copile, cerul albastru să privești,
Și să spui o rugăciune, în credință vreau să crești,
Astăzi este ziua ta, eu îți spun, la veșnici ani,
Și închei aceste rânduri, scriind simplu, la mulți ani!
Emilia Dinescu

118. CE E OMUL PE PĂMÂNT
Ce e omul pe pământ?
Este doar o frunză în vânt
Sau un bulgăre de tină,
Dacă nu este-n lumină,
Este doar un abur mic,
Pot spune că e nimic
Dacă pe Isus nu-l are,
El se naște și apoi moare,
Dacă nu are credință,
Trăiește c-o suferință,
Dacă nu are speranță,
N-are nici un rost în viață,
El este un trecător,
Prin viață ca călător,
Și umblă ca un hoinar
Fără să aibă habar
Și să știe ce a pierdut,
Căci pe Isus nu l-a vrut,
A zis că-și trăiește viața,
Care se rupe ca ața,
Și apoi totul ia sfârșit…
Și constată că-i… nimic.
Emilia Dinescu

1635. MAGIA DRAGOSTEI VOASTRE
Sunteți copiii mei și vă iubesc nespus,
Magia dragostei pe voi aici v-a pus,
Sunteți chiar diferiți și totuși împreună,
Și sper ca pe vecie aceasta să rămână.

În provocarea asta la voi eu m-am gândit,
De aceea provocarea ușor eu am primit,
Magia dragostei să fie între voi,
Să întrețineți focul iubirii amândoi.

Va fi și greu vreodată, dar voi să fiți uniți,
Chiar dacă, poate, plângeți, mereu să vă iubiți,
Să nu lăsați durerea să îngroape chiar iubirea,
Magia dragostei aduce fericirea.

Poate-i puțin pe masă și portofelul gol,
Dar dragostea învinge, puteți avea control,
Cu dragoste fierbinte invingeți tot ce-i greu,
De vă luați de mână, luptați cu Dumnezeu.

Să vă iubiți mereu, nu vă culcați certați,
De v-ați certat o dată, pe loc vă împăcați,
Magia dragostei s-o țineți ca făclie,
Căci dragostea e totul, e totul pe vecie.
Emilia Dinescu