Intercer – Poezii si editoriale

110. DOAR NOI
Avem dorințe multe, chiar nenumărate,
Și avem pretenția să le împlinești pe toate,
Tot ce noi vrem, dorim ca să ne faci,
Nu vrem decât să execuți și apoi să taci.
Atât de mult vedem, doar ce vrem noi,
Și am pornit cu Tine un mic război,
De ne e bine, suntem mulțumiți
Și-n fugă o rugăciune ți-aruncăm, căci suntem fericiți,
Dar de necazul vine, ne întrebăm mereu,
Ce s-a întâmplat Părinte? De ce eu? Tocmai eu?!
Emilia Dinescu

109. DECLARAȚIE
Eu te-am iubit încă de la început,
Te-am iubit mai mult decât tu ai știut,
Te-am iubit înainte ca tu să te fi născut,
Și-n pântecele maicii tale te-am crescut,
Apoi cu dragoste eu am vegheat,
Cu aceeași dragoste cu care te-am creat,
Am vegheat ca pruncul să crească copil
Și apoi adolescent; un om… deplin,
Eu te-am iubit și am așteptat iubire…
Emilia Dinescu

SFAT
Ce ușor e să-i critici pe cei din jurul tău,
Să vezi că au un pai în ochi; tu ai o bârnă într-al tău,
Să vezi un frate care își poartă crucea lui,
Căci a venit la Domnul, fără consoarta lui.
Sau sora mai învârstă, cu ai săi copii în lume,
Ce-n loc să îți dea sfaturi, pe ai săi să și-i adune.
Nu te uita în jur și nu mai critica,
Privește doar la tine și poartă-ți crucea ta.
Emilia Dinescu

107. DACĂ AȘ FI FOST
Dacă aș fi fost eu Adam sau Eva de aș fi fost,
N-aș fi căzut în plasa minciunii fără rost,
Rostită de acel șarpe cu atâta nonșalanță,
Aș fi privit la Domnul, la singura speranță.

Sau de aș fi fost eu David, așa de înțelept,
Aș fi făcut în viață numai ce este drept,
N-aș fi înșelat pe nimeni și nu aș fi ucis,
Aș fi privit la Lege, la tot ce Domnu-a zis.

Dacă aș fi fost eu Moise, poporu-aș fi condus,
Să vadă-n toate cele, că sunt trimis de sus,
N-aș fi greșit nimic, aș fi fost răbdător,
Și din pustiu, știu sigur, ieșeam biruitor.

Dacă eram tâlharul, cu Domnul răstignit,
Cu mii și mii de lacrimi eu m-aș fi pocăit,
Sau de aș fi fost soldatul, ce coasta i-a împuns,
M-aș fi lăsat, mai bine, să fiu eu cel străpuns.

Așa gândește omul, așa gândesc chiar eu,
Așa gândim cu toții și tot greșim mereu,
Noi nu suntem aceea, dar știm că au greșit,
Și cu iubire mare, cu toți s-au pocăit.

Noi azi, asemeni lor, cu toți ne comparăm,
Dar nu vedem tot răul și nu mai regretăm,
O, de am vedea pe Domnul, oare ne-am pocăi,
Sau am căuta scuză și iarăși am greși?!…
Emilia Dinescu

106. SFAT
Dacă credeți în Dumnezeu, rugați-vă și credeți,
Căci doar prin El sunteți și El vă dă putere,
Căci fără El nimic nu merge, totul piere,
Rugați-vă și credeți, credeți și vă rugați.

Dacă nu credeți în Dumnezeu, ar fi bine să credeți,
Căci singuri nici nu ați fi și nu ați avea putere,
Căci fără El nimic nu merge, totul piere,
Rugați-vă să credeți, credeți și vă rugați.
Emilia Dinescu

1276. NU SUNT POETĂ… DOAR VERSURI SCRIU
N-am spus că sunt poetă, n-am s-o spun,
Doar rimele le strâng într-un album,
Vorbesc în versuri, nu scriu poezie,
Vorbesc de ce mi-e drag și-mi place mie.

Nu spun că nu greșesc în tot ce scriu,
Gramatical, fonetic, chiar nu știu,
Încerc să corectez orice greșeală
C-a fost mai mare sau poate banală.

Aș vrea să nu greșesc în ce transmit,
Căci eu vorbesc în rime cam grăbit,
Aș vrea să se citească încă o dată,
De cel ce nu poate să înțeleagă.

Eu vă vorbesc în rime de Isus,
El este Domnul meu, din ceruri, sus,
Curând pe nori îl voi vedea venind
Și sper să mă găsească tot scriind.

Nu sunt poetă, nu sunt scriitoare,
Dar vreau să spun că sunt o visătoare,
Visez la clipa minunată ce o să vină,
Visez că am să scriu în țara de lumină.

Așa sunt eu și nu mă rușinez,
Îmi place cu stiloul să dansez,
Nu sunt poetă, sunt copil de Dumnezeu
Și sper că ai dedus din versul meu.

În versul meu sper să te regăsești,
Aș vrea și Tu, pe Hrist’, al meu să-l întâlnești,
Aș vrea ca rimele să te aducă pe pământ,
Și să accepți că pentru tine a murit un sfânt.

Nu sunt poetă, iată-mă că scriu,
În rime spun că Dumnezeu e viu,
În rime te invit să studiezi
Cuvântul sfânt, te rog să cercetezi.
Emilia Dinescu

105. DACĂ… ATUNCI
Dacă aș vedea dincolo de latura-mi lumească,
Dacă mi-aș dori mai mult să te cunosc,
Atunci nimeni nu ar mai fi ca să cârtească,
Atunci, ușor, eu am să văd, am să te recunosc.

Dacă aș fi un pic ca-n Sfânta Carte,
Dacă aș lupta cu mine și al meu eu,
Atunci cu toții vor vedea chiar de departe,
Atunci, în lupta mea, voi fi cu Dumnezeu.
Emilia Dinescu

104. RUGĂ
Te rog, Doamne, mă iartă, căci n-am venit la Tine,
Deși Tu, zi de zi, te-ai îngrijit de mine,
Nu m-ai trecut prin lipsuri și m-ai ferit de rele,
Dar eu, tot bâjbâind parcă, vedeam belele,
Și-n loc să vin la Tine, să cad în rugăciune,
La tot ce e lumesc, făceam eu plecăciune,
Și căutam cu lumea să merg la întâmplare,
Și omenește, poate, găsesc o rezolvare,
Și căutam minuni în tot ce întâlneam,
Vroiam să te cunosc, dar totuși, nu îndrăzneam,
Tu m-ai strigat pe nume, un nume urâcios,
Și azi i-același nume, căci eu sunt păcătos.
Emilia Dinescu

103. GÂNDURI
Doamne, nu lași o vrabie micuță ca să cadă
Sau cerbu-n codru întunecat lumina să n-o vadă,
Cum să ne lași pe noi prea jos ca să cădem,
Ne dai speranță în toate, lumina s-o vedem.
Căci de te avem pe Tine și de avem credință,
În tot ce facem, Doamne, știm c-avem biruință,
Dar tot ce e nevoie, s-avem e încredințare,
Ca să ajungem bine, să fim încurajare.
Emilia Dinescu

1275. MULȚUMIRE ȘI SFATURI
Sau
CITITORILOR MEI
Ce este diploma… doar o hârtie,
Prin ea se apreciază o poezie,
Aduce autorului doar bucurie
Și bucurie mi-a adus și mie,
C-așa se întâmplă celui care scrie,
În poezie pune sentimente o mie.

Acum, fac un popos și nu mai scriu,
Aș vrea să-ți mulțumesc… și cum, nu știu,
Dar știu că Dumnezeul meu e viu,
De multe ori nu știu ca să descriu
Și poate versul pare monoton și cenușiu,
Din inimă am scris și am să scriu.

Mă bucur că citești, sunt fericită,
E visul orișicui, a fi citită,
Și când o rimă e apreciată
Sau poate, corectată, criticată,
Mă simt chiar bine, împlinită,
Așa sunt eu, îți spun, sunt fericită.

Îți spun secretul meu, e special,
Căci am și eu un simplu ideal,
Nu e un vis, căci totul e real,
Nimic nu e banal și ireal,
Căci face parte din al meu normal
Și idealul meu nu e banal.

Se pare că în vers m-am rătăcit,
Citește și ai să vezi că n-am greșit,
Sunt bucuroasă dacă m-ai citit,
Îți mulțumesc că chiar m-ai sfătuit,
Și mie timpul tău mi-ai dăruit,
Ești minunat, chiar de neprețuit.

Am o dorință, îți spun ce îmi doresc,
Vreau să vorbesc despre Acel ce îl iubesc,
În versul meu încerc să îl slăvesc
Și vreau, din suflet eu aceasta îmi doresc
În versul meu aș vrea să cuceresc,
Pe tine, cititorul pe care îl iubesc.

Aș vrea să ai un zel, să vrei mai mult,
Să cauți adevărul de demult,
Nu vreau să te trimit către un cult,
Dar nici nu vreau să stau și să ascult
Al lumii zgomotos tumult,
Ci vreau ca să vorbesc de tot ce e plăcut.

Ce este diploma… o foaie de hârtie…
De o diplomă aș vrea să îți vorbesc și ție,
Căci viața asta nu e veșnicie,
Și omul singur mântuit n-are să fie,
Dacă n-acceptă chiar cu bucurie,
Cuvântul sfânt, o diplomă să fie.

Aș vrea să îți vorbesc de al meu Erou,
E Domnul meu și Biblia-i tablou,
Nu are școală, nu are barou,
Dar va fi avocatul meu, din nou,
De aceea cât cerneala curge din stilou
Eu voi vorbi doar de al meu Erou.

Îți mulțumesc că încă ești aici,
Îți mulțumesc că noi suntem amici,
Aș vrea să fim amici în veșnicie,
Te rog să-mi faci această bucurie,
Acceptă Biblia, Cuvântul sfânt,
Nu trebuie să mă iei pe cuvânt.

Eu îmi doresc chiar diploma finală,
Aceea este singura reală,
Îmi doresc cerul, doresc veșnicia,
De aceea scriu, voi scrie poezia,
Te voi chema prin rimă la Isus,
Amicul meu din patria de sus.
Emilia Dinescu