Intercer – Poezii si editoriale

102. BATE LA UȘA NOASTRĂ
Îmi plac telenovelele, că-s siropoase,
Cu sufletul la gură abia aștept să înceapă,
Și serialele, că sunt hazlii sau dureroase
Le aștept ca pe un pahar rece cu apă.
N-am timp ca să răspund, la ușă bate un frate,
Îl las să bată, e serialul favorit, să meargă mai departe.

Îmi place să privesc, târziu, în noapte,
Filme ce-s interzise și chiar sunt deocheate
Și serialele cu scene apetisante
Le savurez, doar eu, noapte de noapte.
La ușă-mi bate un frate, să-l găzduiesc o noapte,
Să pierd un film, să nu mă uit. Nu, nu se poate.

Îmi place un sport ca fotbalul sau patinajul,
În viața asta, doar televizorul e mirajul
Pe care nu-l putem da la o parte,
Chiar de la ușă ne bate un frate.
Dar El chiar bate. Fratele mai mare,
El ne dă har și așteaptă cu răbdare.
Emilia Dinescu

101. AVEM COPII
Avem copii ce mari păcate săvârșesc,
Avem copii care cu vorba ne jignesc,
Avem copii pe care-i vrem în cer,
Avem copii, dar parcă nu-s copii,
Căci nu ne ascultă și merg în păcat
Și ne rănesc prin vorba ce au strigat,
Avem copii pe acest pământ, avem acești copii
Pe care îi vrem în cer… dar oare toți vom fi?…
Emilia Dinescu

100. CONSTATARE
Noi suntem săracii țării,
Nimeni nu-i sărac ca noi,
Dar de am știi ce-i sărăcia
Și ce-i viața în nevoi,
Ar fi groaznic… vai de noi,
Deci îți mulțumesc, Părinte,
Că noi nu suntem bogați,
Dar nu suntem nici săraci,
Căci avem pâine și apă,
Ba avem cu mult mai mult,
Căci Tu de toate ne-ai dat,
Dar se pare, c-am uitat
Și mai multe ne-am dorit
Și astfel noi ne-am jelit,
Căci suntem săraci, lipsiți,
Dar oare nu am greșit?!…
Emilia Dinescu

99. DOAMNE, EU ȘTIU…
Doamne, eu te cunosc, dar sunt mai rău ca fariseii,
Mă bat cu pumnu-n piept, căci nimeni nu-i ca mine,
Dar mă comport în viață ca hoții și mișeii
Și zi de zi prin fapta-mi te răstignesc pe Tine.

Doamne, eu am citit Cuvântul și chiar l-am învățat,
Cunosc multe versete și psalmii îi cânt, că-mi plac,
Dar am uitat Cuvântul și Legea am călcat,
Prin faptă și vorbire și tot ceea ce fac.

Doamne, eu știu prea bine și Legea Ta cunosc,
Știu c-ai murit pe cruce, căci eu te-am răstignit,
Păcatu-i greu pe umeri și acum îl recunosc,
Privesc la Tine, Doamne, eu știu cât m-ai iubit.
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE MAMĂ ȘI BUNICĂ
Dumnezeu în mila-i mare mi-a dat harul de a fi mamă,
Chiar dacă nu mi-a dat fată, n-am făcut din asta dramă,
Dumnezeu mi-a dat băieții, ei mereu m-au mângâiat,
N-am fost mama ideală, dar ei m-au încurajat.

Cu iubire i-am crescut și le-am dat învățătură,
Am vrut să-i îndrept spre bine și am fost o mamă dură,
De curând eu am și fată, băiatul s-a însurat,
Mi-a adus în casă fată, fata mea zâmbet mi-a dat.

De curând sunt și bunică, optimism în pieptul meu,
Acum am chiar două fete, cadou de la Dumnezeu,
Lecție de dărnicie am primit prin acest dar,
Simt o mare bucurie, mulțumesc în rugă iar.

Inspirație în versuri, aș vrea să pot să exprim,
Dar cuvintele-s puține, căci ce simt este sublim,
Am băieți și am și fete, un cadou nemeritat,
Ce îl vreau în veșnicie, strig la cer neîncetat.
Emilia Dinescu

98. FALSITATEA NOASTRĂ
Suntem popor creștin, creștin e al nostru nume,
Dar fapta și cu vorba nu au acest renume,
Suntem mai răi ca alții, ce nu sunt credincioși,
Deși cunoaștem multe, noi suntem mincinoși.
Ne apărăm adesea mândria, doar cu scuze
Deși în fapta noastră găsim mii de acuze,
Al nostru interes e cel mai important,
Nu mai contează cum, contează că răzbat.
De am ceva anume, vreau să nu știe alții,
Păstrez doar pentru mine, să nu mai știe frații,
Și de observ anume, că eu sunt păgubit,
Mă întristez în suflet și sunt nefericit.
Vreau să le am pe toate, tot ce e pe pământ,
Dar poleit cu aur să par, să par că-s sfânt.
Emilia Dinescu

1267. SFATURI ȘI GÂNDURI DE MAMĂ
Privește înainte și în sus,
Căci ești copilul meu și al lui Isus,
Să mergi cu îndrăzneală și curaj,
Căci cerul este al tău avantaj.

Când te trezești, înalță o rugăciune,
Căci viața noastră este o minune,
O rugăciune te va ocroti mereu,
Căci Tu ești dăruit de Dumnezeu.

Când fericirea ta cam explodează,
În rugăciune cerului te încredințează,
Nimic pe lumea asta nu e o întâmplare,
Tu ești cuprins de binecuvântare.

Când un necaz, amarnic, asupra ta se abate,
Înalță rugăciunea și nu te da deoparte,
Încearcă să îl vezi pe Dumnezeu în toate,
Cu El vei reuși, vei merge mai departe.

Când ești puternic, învață să fi blând,
Să-l mângâi pe acel ce e plăpând,
Nu dojeni cu vorbă aspră, răutate,
În rugăciune să ceri doar bunătate.

Stai la principii, Cuvântul îl cunoști,
Atunci când vocea cerului n-o recunoști,
Gândește-te, prea mult te-ai depărtat de ce e scris,
În rugăciune, de multe ori, tu multe ai promis.

Când vei pleca din casa părintească,
Să știi că ruga mea o să te însoțească,
Când vei porni pe drumul tău, am să te las,
Dar nu uita că ruga mea e la un pas.

Tu ești băiat, băiatul meu,
Și treci prin viață, poate mai ușor prin greu,
Dar vasul slab ce este lângă tine,
Are nevoie să simtă că e bine.

Să mergi pe drumul tău, să ocrotești,
Să lupți mereu pentru persoana ce o iubești,
Să fi atent, nicicând să nu jignești
Și rolul tău să îl îndeplinești.

De sfatul meu când vei avea nevoie,
Ți-l voi da, mamă, doar cu bunăvoie,
De vei avea nevoie de a mea îmbrățișare,
Gândește-te că brațul meu e mare.

Eu am băieți, sunt tare fericită,
Dar am și fete, mă simt chiar împlinită,
Aș vrea ca să devin bunică, îmi doresc,
Dar vreau să știi că eu chiar vă iubesc.
Emilia Dinescu

97. MULȚUMIRE
Tată ceresc, nu am cuvinte ca să-ți mulțumesc,
Căci ai privit spre mine, păcătoasa, și m-ai salvat,
Nu m-ai lăsat ca-n greaua suferință să sfârșesc
Și o șansă, înc-o șansă, Tu mi-ai dat.

Îți mulțumesc, Părinte, c-ai lucrat cu a Ta putere
Și m-ai salvat din greaua mea durere
Și-ți mulțumesc, Părinte, că m-ai ajutat
Și mult, prea mult, m-ai binecuvântat.

Tu ești prea bun, nu merit atâta bunătate,
Căci sunt o păcătoasă cu prea multe păcate,
Dar ai privit spre mine cu milă și îndurare
Și m-ai iertat, pe mine, doar cu a Ta îndurare.
Emilia Dinescu

96. SĂ MEMORĂM CUVÂNTUL
Va veni o zi, și ziua nu-i departe,
Când nu vom mai avea această libertate,
De aceea, spun acum, cât putem să învățăm
Din Cartea Sfântă, astăzi, mai mult să memorăm,
Să învățăm Cuvântul, ca hrană să ne fie
Atunci când vom fi duși în cea mai grea robie,
Căci prin Cuvânt găsi-vom atunci o alinare
Și în Cuvânt găsi-vom și blânda încurajare
A Celui ce pe cruce a fost pus pentru noi,
Și vom vedea că este mereu, mereu cu noi,
Și chiar de suntem singuri și sufletu-i rănit
În greaua încercare vom ști că ne-a însoțit,
De aceea strig în versuri, hai, frate, să învățăm
Cuvântul Sfânt din Carte acum să-l memorăm,
Căci va veni o zi, și ziua nu-i departe,
Când nu vom mai avea Cuvântul scris în Carte,
Și vom fi duși în lanțuri, în neagra închisoare,
Și vom cânta Cuvântul în versuri de alinare.
Emilia Dinescu

1255. SCRISOARE PENTRU VOI
Nu știu să mă exprim, cuvinte nu găsesc,
Nu știu să scriu și parcă nu îndrăznesc,
Dar inima de mamă nu este liniștită,
Deci am să scriu o vorbă pregătită.

Nu vreau ca să greșesc în exprimare,
Dar sper să o luați ca o scrisoare,
Să o citiți cu inimi de copii,
Căci versurile nu vreau a opri.

O mamă simte o durere mare,
Când puii pleacă de la cuib, în altă zare,
Dar ăsta-i rostul vieții pe pământ,
Ca mama să aștepte un semn, mereu plângând.

Când despărțirea vine dintr-o dată,
Te simți, așa, un pic abandonată,
Dar mama știe că este normal,
Chiar dacă totul pare anormal.

A fost puțin ușor la început,
Și parcă eu durerea am bătut,
Mă amăgeam că dacă nu e azi, e mâine,
Dar eu știam că puiul meu acasă vine.

Nu a plecat departe, nu de tot,
Deși are o casă și-n alt loc,
Are o fată care îl iubește,
Știam că vine acasă când dorește.

Și uite așa m-am amăgit și am suportat,
Eu știu că a crescut al meu băiat,
El mi-a adus o noră, am o fată,
Și uite, că se întâmplă încă o dată.

Acum am fete, sunt ca două flori,
Nu pot să spun că ele îmi sunt nurori,
Aș vrea să mă apropii, să le am ca fiice,
Cer poate mult, nu poate să se aplice.

Băieții mei sunt mari, nu mai sunt pui,
Încearcă inimii de mamă să îi spui,
Cât oi trăi tot puii mei or fi,
Iar eu în ruga mea mereu i-oi aminti.

Ca orice mamă, aș vrea să-i sfătuiesc,
Să prețuiască tot ce acum trăiesc,
Să aibă dragoste, respect și fericire,
Și toate încununate cu iubire.

E un drum nou, un drum necunoscut,
Un drum ce pare greu la început,
Dar eu mă rog, și sper la fiecare
Să vă dea Dumnezeu răbdare mare.

Eu am băieți, ei mi-au adus și fete,
Aș vrea să le vorbesc, le spun să se respecte,
E greu la început căci fiecare este diferit,
Dar cu răbdare și iubire, drumul e unul reușit.

Aș vrea să înțelegeți că drumul nu-i pavat,
Dar sper, mă rog că tot ce ați învățat
Să retrăiți în minte de e greu,
Să nu uitați c-aveți un Dumnezeu.

Aș vrea să vă vorbesc, dar mă opresc,
Vă spun atât, să știți că vă iubesc,
Am doi băieți, dar am și două fete,
Și rugăciunile de acum vor fi complete.

Să mă iertați de am greșit ceva,
Știu că mă veți înțelege voi, cândva,
Așa e mama, din dragoste greșește,
Dar nu uitați că mama vă iubește.
Emilia Dinescu