Intercer – Poezii si editoriale

 INIMA MEA
Inima mi-e jumătate,
Mii frânturi de vânt luate,
În lume împrăștiate,
Rătăcite, îndurerate,
Te rog, să te uiți când calci,
Că un pas greșit de faci,
Calci pe o bucată din ea,
Căci e zob inima mea.
Emilia Dinescu

GÂNDURILE MELE
E toamnă, mă plimb prin parc, privesc spre cer,
E a șaptea zi din săptămână, nu-i mister,
Cu Domnul meu m-am întâlnit și l-am luat acasă,
Căci viața e o călătorie, dar fără Domnul nu-i frumoasă.

Mă plimb printre copaci, foșnet de frunze moarte,
Aș vrea să nu le calc, dar n-am pe unde, frate,
Pământul este plin de frunze ce au căzut,
Pământu-au îmbrăcat și plapumă a făcut.

Aș vrea să zbor cu stoluri ce pleacă de aici,
Și fructele sunt coapte, panerele sunt mici,
Avem multă avere, pământul este plin,
Și doru-a copt în mine, un dor de cer divin.

Privind spre ceru-albastru, o rugăciune spun,
Călătoresc cu gândul, dar gândul mi-l adun,
Eu știu că rodul toamei acum îl adunăm,
Dar ne dorim, ca rod, în ceruri noi să stăm.
Emilia Dinescu

 RUGĂ
La ceas de seară-ți mulțumesc
Că-n viață sunt și că trăiesc,
Încă o zi am încheiat,
Încă o zi în dar mi-ai dat.
Îți mulțumesc, m-ai ocrotit,
De ce-i al meu te-ai îngrijit,
Sub al Tău glas eu vreau să cresc
Și zi de zi să-ți mulțumesc.
Emilia Dinescu

GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE TOAMNĂ
Doamne, ce mai trece timpul, vara asta s-a sfârșit,
Nu știu cum, dar iată, toamna, doamna toamnă a revenit,
Gustar s-a retras ușor și n-a spus la revedere,
Răpciune, ca verișor, n-are atâta putere.

Roadele noi le culegem și mult ne mai bucurăm,
Căci septembrie e luna, hambarele încărcăm ,
Eu îmi fac o analiză acum la început de toamnă,
Și constat, chiar cu durere, faptele mă cam condamnă.

Este timpul cercetării, chiar dacă mai este timp …
Septembrie este… știm… lună dintr-un anotimp,
Nu știm câte anotimpuri vor mai trece peste noi,
Dar când va veni sfârșitul, vom cunoaște un război.

Eu îmi doresc bogăție ca-n septembrie să fie,
În hambarele din cer este numai bucurie,
Viața veșnică o vreau, da, îmi doresc veșnicia,
Să gust din recolta sfântă, asta este bucuria.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Am învățat să mă iubesc,
Să prețuiesc chiar viața,
Aceasta vouă vă doresc
Și nu doar dimineața.

Eu vă doresc să vă iubiți
Mereu și întotdeauna,
E simplu să fiți fericiți
Și nu o zi, nu una.

Căci fericirea în Hristos
Nu are un sfârșit,
E fericire, e frumos,
Să fi de Hrist’ iubit.
Emilia Dinescu

GÂNDURI ÎN PRAG DE TOAMNĂ
Eu ce culeg în prag de toamnă, acum, chiar mă gândesc,
De mult nu locuiesc la țară, grădina nu îngrijesc,
Dar mi-am făcut promisiune să scriu despre iubire,
Sămânță de Cuvânt divin, s-aducă fericire.

Prin har divin eu am sădit cuvinte din Scriptură,
Chiar dacă rima am greșit, nu este loc de ură,
Am vrut și eu ca să pictez, dar nu cu acuarelă,
În vers am scris și scriu mereu, aș vrea să fiu fidelă.

Eu ce culeg în prag de toamnă, e toamna vieții mele,
Aș vrea ca să transmit prin vers, și nimeni să nu înșele,
Sunt simplu om, ca om greșesc, deci ia, sfânta Scriptură,
Căci ce a sădit însuși Hristos, e chiar sămânță pură.

Cuvântul este însămânțat, avem promisiune,
Cuvântul înrădăcinat transformă, devine o minune,
Avem un singur Grădinar, Hristos ce s-a jertfit,
Eu sper că în grădina Lui, ca floare ești sădit.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, Dumnezeul meu,
Dă-mi putere când mi-e greu,
Nu mă lăsa cum vreau eu,
Nu lăsa ca voia mea,
Să astupe vocea Ta,
Vorbește-mi și mă trezește,
Somnul morții cotropește.
Emilia Dinescu

SUFLETUL MEU
Mi-am pierdut bucăți de suflet,
Nu regret, eu ți le-am dat,
Mă doare, le-ai neglijat,
Pot să spun… abandonat…

Ți-am dat sufletul pe tavă,
Sensul vieții mele ai fost,
M-ai hrănit doar cu otravă
Și acum n-am nici un rost.

Sufletul meu este franjuri,
Nu e întreg, căci l-ai cioplit,
Are-n el mai multe daruri,
Dar acum… a obosit…
Emilia Dinescu

 DOAMNE, TU M-AI VINDECAT
Doamne, Tu m-ai vindecat,
Eu în lume am plecat,
Tot în urmă am lăsat,
Am plecat pe calea mea,
Căci eu urmăream o stea,
Am plecat și rătăceam,
Lângă Tine mă credeam,
Dar mult departe eram
Și tot timpul mă miram
De ce eu nu te simțeam.
Cum era ca să te simt
Când mergând prin viață mint,
Mint că sunt un călător,
De Tine așteptător,
Eu sunt doar un peregrin
Ce-n cântări eu strig amin,
Amin strig la voia Ta,
Dar eu merg pe calea mea.
Harul Tău eu îl doresc,
Dar în lume rătăcesc,
Mă hranesc cu ce-i spurcat
Și vreau ca să fiu salvat,
Cânt și vin la adunare
Și sper în redeșteptare,
Dar nu fac nimic, Isuse,
Adevărurile-s spuse,
Eu sunt cel mai vinovat
Că deși m-ai vindecat,
Eu am mers tot cum am vrut
Și știu cât te-a mai durut,
Pentru mine ai murit,
Eu astăzi te-am răstignit
Cu păcatul ce am făcut,
Cuie-n palme ți-am bătut
Și cu nepăsarea mea,
Eu ți-am pus coroana Ta.
Dar Tu-n bunătatea Ta,
Mi-ai dat toată dragostea.
Emilia Dinescu

 RUGĂCIUNE
Doamne, Dumnezeul meu,
Chiar dacă acum mi-e greu,
Nu disper, te am pe Tine,
Călăuză lângă mine,
De aceea-n rugăciune
Eu îți cer doar o minune,
Să înteleg ce vrei să fac,
Când să vorbesc, când să tac,
Să spun vorbe de la Tine,
Să fac totul pentru Tine,
Să fiu, Doamne, așa cum vrei
Și în ochi să am scântei.
Emilia Dinescu