Intercer – Poezii si editoriale

95. RUGĂCIUNE
Îți mulțumesc, Părinte, pentru ce mi-ai dat,
Îți mulțumesc, Isuse, căci Tu nu m-ai uitat
Și chiar de eu greșit-am, Tu, tot, nu m-ai lăsat
Și greaua mea povară din suflet mi-ai luat,
Și ai luat coroana de spini în locul meu
Și ai murit pe cruce Tu, Fiu de Dumnezeu,
O cruce grea pe care era numele meu,
Tu ai luat-o, Doamne, Tu, Fiu de Dumnezeu,
Iar eu stam în mulțime și mă temeam să vin
Aproape lângă Tine să stau și să suspin,
Dar Tu privind la mine, cu ochii m-ai strigat
Și ai vrut să vin la Tine să știu că m-ai iertat,
Iar eu, oh, ticălosul, mi-a fost teamă să vin,
M-am depărtat de cruce și al Tău glas divin,
Fugit-am mult în lume și greu m-am depărtat
În ape tulburi care, mereu, m-au înecat,
Dar tot fugind, în urmă, o cruce eu vedeam,
Și biciul și coroana de spini ce o meritam
Și acuma, vin la cruce și vreau să-ți mulțumesc,
Și jertfa Ta, acuma, eu vreau să o primesc,
Nu vreau să fug în lume, nu vreau să fiu fugar,
Cu sfântă mulțumire primesc ce-mi dai în dar,
Primesc a Ta iubire, primesc al Tău cadou,
Tu-mi ești cel mai bun Frate, Tu ești al meu Erou.
Da, ai murit pe cruce, căci eu te-am răstignit
Și acum am înțeles ce mult Tu m-ai iubit,
De aceea, scump Isuse, mereu îți mulțumesc,
Și-n scurta-mi viață pământească, pe Tine te doresc.
Emilia Dinescu

94. CONSTATARE
Doamne, am venit la Tine, cu multe rugăciuni
Și Tu mi-ai iertat, Doamne, tot mii de stricăciuni,
Mi-ai iertat, Doamne, fapte prea grele ce am făcut,
Mi-ai iertat, Doamne, gânduri prea negre ce am avut.
Am meritat o cruce, dar ai luat-o Tu,
Și ai înviat din moarte ca să înviez și eu.
Emilia Dinescu

93. GÂNDUL
Câte gânduri are omul, toate sunt nimicitoare,
Căci de-i gândul și nu-i fapta, gândul rostul nu-și mai are,
Noi gândim și multe am face, dar nu facem, ce gândim,
Și astfel cu gândul moare, tot ce noi nu săvârșim,
Moare gândul, moare fapta, moare-n noi tot ce avem,
Căci nu-i gândul, nu-i nici fapta, noi pe lume nu suntem.
Emilia Dinescu

92. DACĂ… N-OI MAI FI…
Dacă aș putea să vă las toate gândurile mele
Așternute pe hârtie, ca să vă folosiți de ele
Și atunci când n-oi mai fi, să știți ce am gândit,
Chiar dacă am murit și, poate, nu mai sunt.

Dacă aș putea să vă las toate sentimentele mele,
Când n-oi mai fi pe lume, să vă loviți de ele
Și atunci când dorul, poate, vă va lovi trăznit,
Să știți că a mea iubire, eu v-am împărtășit.
Emilia Dinescu

91. RUGĂCIUNE
Doamne, te rog, mă iartă, căci multe am greșit
Cu vorba și cu fapta și gândul cel mânjit,
Sunt plin de rele, Doamne, sunt tare păcătos,
Dar știu că am scăpare, căci Tu ești cel milos,
De aceea vin la Tine în rugă tot mereu
Să ștergi, Tu, tot păcatul ce apasă atât de greu,
Să ștergi tina cea neagră de pe al meu suflețel,
Căci mă căiesc, Părinte, și știu că sunt mișel,
M-ascund de Tine, Doamne, dar unde să m-ascund,
Păcatul meu mă strigă și vocea Ta aud,
De aceea, scump Părinte, eu vreau ca să mă cerți,
Să mă primești la cruce și iarăși să mă ierți.
Emilia Dinescu

1626.DESTIN… SAU ALEGERI…
Suntem atât de răi sau poate aroganți,
Când este rău în viață și suntem încercați,
Dăm vina pe destin, noi spunem c-ar fi crud,
Dar eu nu cred aceasta și nici nu vreau s-aud.

Eu nu cred în destin, ci cred în Dumnezeu,
Există un destin, să înțelegi nu-i greu,
Suntem doar călători și suntem fără țel,
Destinul de a fi veșnic, e doar să crezi în El.

Alegerea e totul, nimic nu este scris,
Se întâmplă că se întâmplă, nu e destin sau vis,
De multe ori sunt fapte și consecințe vin,
De multe ori e gândul, ce nu-i curat, divin.

Alegeri, consecințe, în viață se unesc,
Destinul nu se întâmplă, destinul făuresc,
Eu am ales să fac, un rău sau poate un bine,
Ca roata se întoarce și înspre mine, vine.

De multe ori plătim că am ales greșit,
Alegerea-i a noastră, nu-i un destin sortit,
De aceea să alegem cu multă rugăciune,
De vrem ca viața noastră să fie o minune.
Emilia Dinescu

1625. OGLINDA RĂBDĂRII – MAMA
Dumnezeu e răbdător, dar noi multe îi greșim,
Răbdătoare e și mama, dar noi nu îi mulțumim,
În tăcere ea privește modul cum ne comportăm,
Niciodată nu urăște, chiar dacă o supărăm.

Cu blândețe ea ne ceartă, armonie vrea în noi,
Fapta bună, ca răsplată, face pace nu război,
Mama are înțelepciune, dată de la Dumnezeu,
Cu curaj ea poate spune că ne iubește mereu.
Emilia Dinescu

1624. FEMEIA DINTRE IERI ȘI MÂINE
Femeia dintre ieri și mâine, cine sunt eu, cine voi fi,
Încerc s-o spun acum, în rime cuvintele vreau a jertfi,
Vreau să vorbesc de sentimente, și din trecut și viitor,
Aș vrea să văd o transformare, aș vrea să simt că nu mai mor.

Sunt simplu călător în viață, o viață am pe acest pământ,
O viață care se sfârșește, plecând spre o groapă, un mormânt,
Avem un timp ce-i limitat, mai lung, mai scurt, nimeni nu știe,,
Dar poți să faci un legământ, cu Domnul, pentru veșnicie.

Femeia dintre ieri și mâine o transformare a primit,
Atunci când s-a lăsat pe sine, pentru Acel ce s-a jertfit,
Te vreau Isuse-n a mea viață, nu mai contează ce a fost ieri,
Contează doar un azi și un mâine, contează că poți să mai speri.
Emilia Dinescu

1623. STÂLPUL TĂCUT AL FAMILIEI
Stâlpul tăcut al familiei e Dumnezeu,
El ne susține atunci când ne e greu,
Ne dă voință să ne ridicăm
Și cu răbdare greul să înfruntăm.

Eu mă mândresc, El dă stabilitate,
El ne încununează cu noblețe, bunătate,
Și strig în gura mare că e bun,
Nu e loc de discreție, mereu eu spun.

Stâlpul tăcut al familiei e Dumnezeu,
Este tăcut că spunem noi, nu ascultăm mereu,
El ne vorbește neîncetat, noi doar să ascultăm,
Și ceas de ceas doar Lui să ne predăm.
Emilia Dinescu

90. CE E OMUL
Ce e omul pe pământ?
Doar o trestie în vânt,
Ce se clatină mereu
Când merge fără Dumnezeu,
Dar când este credincios,
Viața îi trece cu folos,
Căci chiar de nu e perfect,
Isus mereu este drept
Și chiar dacă a mai greșit,
El amarnic s-a căit,
Jertfa Lui a acceptat
Și păcatul i-a iertat.
Emilia Dinescu