Intercer – Poezii si editoriale

1593. RUGĂCIUNE PENTRU COPII
În camera de sus eu îndrăznesc să strig,
S-au depărtat de Tine și au în suflet frig,
Copiii noștri, Tată, sunt darul Tău de sus,
Dar au plecat în lume, nimic n-avem de spus.

Am eșuat dramatic în cum i-am educat,
Tu ni i-ai dat ca dar, dar noi am neglijat,
Și am greșit, Isuse, ei calea au rătăcit,
Și vina e a noastră, noi știm că am greșit,

Venim la rugăciune, pe liste noi i-am pus,
Și listele ce-s scrise în camera de sus,
Noi le citim cu lacrimi, și sufletul ne plânge,
Și inima e rană, e plină doar de sânge.

Noi știm că suferința chiar noi am provocat,
N-am stat la ce e scris, la ce ne-ai învățat,
Noi i-am adus la templu, dar n-am făcut destul,
Acum plătim cu lacrimi, acesta ne e costul.

Venim uniți în rugă cu post și rugăciune,
Aducem tineretul, ei sunt a Ta minune,
Îți cerem convertire, îți cerem pocăință,
Să-i mustri, îți cerem, Tată, să-i aduci la credință.

Noi suferim nespus, dar Tu suferi mai tare,
Tu îi cunoști deplin, cunoști pe fiecare,
Te rog, cu mila Ta, pe toți să îi trezești,
E timpul de pe urmă, te rog, să le vorbești.
Emilia Dinescu

1592. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus și eu îți mulțumesc,
E timpul meu de rugă și spun ce îmi doresc,
Dar împlinește, Doamne, ce-i după voia Ta,
Să ai milă de mine, te rog, nu mă uita.

În camera de sus acum eu am intrat,
E timpul meu de veghe, ce mie mi l-ai dat,
În lanțul rugăciunii pe mine Tu m-ai pus,
Și sunt la rugăciune, vorbesc cu al meu Isus.

Sunt așteptată aici, Tu m-ai chemat pe nume,
Eu nu am nici un merit, Tu m-ai adus din lume,
Mi-ai dat un nume nou, eram o păcătoasă,
Dar m-ai spălat de vină și m-ai primit la masă.

În camera de sus intru cu bucurie,
Primesc chemarea Ta și darul făcut mie,
În camera de sus îți mulțumesc că sunt,
Eu sunt o păcătoasă, dar, Doamne, Tu ești sfânt.
Emilia Dinescu

70. TU EȘTI PREZENT
Ni se pare că trecem prin viață fără Tine
Și ne întrebăm, oh, Doamne, unde am greșit,
Atunci când doar necazul pare că mai vine,
Nu te vedem și ne întrebăm, dacă ne-ai părăsit,
Dar nu vedem, în toate cum ne cauți,
Și nu vedem că noi ne-am depărtat,
Tu ești la ușa inimii și bați,
Căci noi suntem aceia care te-am uitat,
Și căutăm degeaba scuze moarte,
Căci Tu ne știi și știi a noastre fapte,
Dar nu ne lași să stăm în suferință,
Ne încununezi cu a Ta biruință.
Emilia Dinescu

1591.ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus poporul e adunat,
Suntem copiii Tăi, aici Tu ne-ai chemat,
Suntem o grupă mică, dar știm că ești cu noi,
Îți cerem pacea Ta, nu vrem în noi război.

Venim la rugăciune, pe liste ne-am înscris,
E voia Ta divină, iar noi, chiar am promis,
Îți cerem doar putere, îți cerem Duhul sfânt,
Să stăm în rugăciune, cât suntem pe pământ.

Acum ne este bine, prea multe noi avem,
Nu ne-a lipsit nimic, îmbelșugați suntem,
Dar știm că suferința și sărăcia-i mare,
Sunt mulți în suferință, sunt mulți în încercare.

Nu ducem nici o lipsă, avem prea mult, se pare,
De multe ori noi facem chiar mofturi la mâncare,
Și apa o alegem, dorim o apă bună,
Suntem fără rușine, dar cine să ne spună.

Noi am uitat povestea, ne place în Egipt,
Avem mai multă miere și peștele e fript,
Ne amestecăm cu lumea, de nu ne recunoaștem,
Ne amăgim, se pare, nu știm ce iarbă paștem.

E timpul de pe urmă și nu vrem să adormim,
Cerem înțelepciune, e timpul să postim,
Să ne rugăm mai mult pentru redeșteptare,
Curând se încheie harul și vine încercare.
Emilia Dinescu

1590. GÂNDURI
Noaptea în care viscolul cântă e minunată,
Nu am de gând de haos să mă las furată,
Sunt turbulențe multe pe pământ,
Schimbarea e produsă chiar de vânt,
Dar nu mă tem, căci am un Dumnezeu,
Și glasul Lui l-aud în rugă, eu.
El a creat pământul cu puncte cardinale,
Meridiane, azimut și alte puncte principale,
El a creat și noaptea și viscolul ce cântă,
De aceea tot ce e, eu spun că mă încântă,
Nu e melancolie, exact aceasta simt,
De sunt chiar turbulențe, eu răul nu presimt,
Căci Dumnezeu nu-i haos, de vine o schimbare,
La cârmă vreau să fie, chiar dacă e încercare,
Mă las în voia Lui, căci El e Creatorul,
El ține chiar și vântul, El este Salvatorul.
Emilia Dinescu

1589. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus din nou ne-am adunat,
Sabatul sfânt în rugă am încheiat,
Începem săptămâna cu lanț de rugăciune,
E timpul meu de rugă și am multe ați spune.

În camera de sus sunt invitata Ta,
Ascultă glasul meu, te rog, nu mă uita,
Ascultă rugăciunea pe care o rostesc,
În camera de sus eu vreau să te întâlnesc.

E timpul de pe urmă, biserica-i pustie,
Durere am în piept și Domnul chiar o știe,
Eu plâng în rugăciune, căci tinerii au plecat,
În goana după bani, lumea ni i-a furat.

I-am pus pe liste, Tată, și listele citim,
Sunt nume multe, Doamne, cu lacrimi le rostim,
Și inima ne plânge, suntem îngrijorați,
Că sunt ai noștri, Tată, și noi îi vrem salvați.

Noi știm că îi iubești, îi vrei cu gelozie,
Și gândul acesta, Doamne, ne aduce bucurie,
În rugă îi predăm, în mâna Ta de Tată,
În rugă-n astă-seară, la fel ca altădată.

E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Poporul e bolnav, în rugă ne-am unit,
Strigăm, în suferință nu vrem ca să clacăm,
Suntem poporul Tău și lângă Tine stăm.

Pe liste am pus bolnavii și plângem când citim,
E multă suferință și e durere, chin,
Sunt boli fără de leac, durerea ne termină,
E timpul de pe urmă și vrem Domnul să vină.

Pe acest pământ nu-i bine, e multă suferință,
Îți cerem alinare, dorim a Ta credință,
Trimite Duhul sfânt, nu vrem să rătăcim,
Am cunoscut Cuvântul, noi știm că te iubim.

Tu ești puterea noastră, Tu ești al nostru scut,
Tu ai creat pământul și tot, de la început,
Te așteptăm cu dor, vrem să plecăm acasă,
Suntem poporul Tău, suntem a Ta mireasă.
Emilia Dinescu

1588. AȘ ȚINE TIMPUL SĂ STEA
Când am copiii lângă mine, mi-e tare bine,
Aș ține timpul să stea, așa aș vrea,
Aș vrea să stea totul în loc, doar pentru mine,
Și orice mamă ar vrea așa, nu e aiurea.

De multe ori eu stau și plâng, nu îmi doresc,
Dar timpul trece, puii cresc, mă părăsesc,
Aș vrea ca timpul să se oprească, și să nu crească,
Dar nu se poate ce-mi doresc, e nefiresc.

Încerc să trec peste orice cu Dumnezeu,
Mă rog cu lacrimi și suspin când îmi e greu,
Și știu că totu-i trecător, nu e ușor,
Dar stau și aștept și strig cu dor, sper să nu mor.

Aș ține timpul să stea, căci îmi doresc
De Dumnezeu să mai vorbesc, căci îl iubesc,
Să le vorbesc despre credință, chiar tuturor,
Să înțeleagă că-n biruință, e ajutor.

Aș ține timpul să stea, dacă aș putea,
Pentru iubirea mea din piept, e mama mea,
Aș ține timpul să stea, dar nu se poate,
Căci timpul trece nemilos, chiar peste toate.

Aș ține timpul să stea, chiar pentru mine,
Când sunt lângă nepoata mea și îmi e bine,
Dar timpul fuge nemilos, parcă aleargă,
Aș vrea să stea, dar el nu vrea să înțeleagă.
Emilia Dinescu

1587. ÎNTR-UN COLȚ DE SUFLET
Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
E dorul meu, dorul meu profund, dragostea inimii mele,
Doresc ca alergarea și zelul meu să fie adevărate,
Doresc ca ce am greșit și vina mea, a mele rele să fie doar iertate.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
E visul meu măreț, cel mai puternic dintre toate cele,
Doresc să fiu în cer, doresc doar veșnicia,
Doresc să știți și voi, doar asta-i bucuria.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Doresc ca toți ai mei, să înțeleagă că ce petrecem, toate luptele,
Sunt pentru șlefuire, noi suntem prețioși, doar vase valoroase,
Suntem vase de lut, Olarul șlefuiește doar vase prețioase.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Aș vrea să înțelegeți, satana vrea să înșele
Pe cei aleși, tu ești ales de Dumnezeu, El te-a creat,
Ia, deci Cuvântul, cercetează Biblia, nu te lăsa înșelat.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Eu știu că-n cer, în cartea vieții, acolo sunt rapoartele,
Eu sper că-n dreptul meu și-n dreptul tău va scrie mântuit,
Eu sper ca eu și tu s-avem pe palmele lui Hrist’ al nostru nume șlefuit.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Nu este un simplu vis, nu-i vis ca toate visele,
Doresc, în veșnicie, în versuri să vorbesc,
În versuri și în rime pe Hristos să-l slăvesc.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Doresc ca să vorbesc prin vorbe și cuvinte, vorbească faptele,
Mai mult decât orice aș vrea să înțelegi că vreau să fiu o schelă,
Și vreau ca în credință mereu să fiu fidelă.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Spre tine, ce ai citit, doresc să trimit și rimele și gândurile,
Doresc să înțelegi că ești iubit de Dumnezeu, ești foarte prețios,
Ești unic, nimeni nu-i ca tine, și pentru tine a murit Hristos.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele…
Emilia Dinescu

1586. DRUMUL GEROS…
Drumul geros spre sufletul tău îl parcurge Hristos,
Ăsta mi-e gândul acum, tremur, sunt fricos,
Nu-i paradox, e real, mă cutremur, nu știu,
Dacă-s prezent, mă întreb, dacă-n trecătoare o să fiu?!…

Știu că-l iubesc și-l aștept, orizontul privesc,
În orizont doresc să-l zăresc, cu foc îmi doresc,
Ăsta mi-e visul, e visul ce-l am, contopesc,
Cu visarea și visul drumul geros spre sufletul meu aș vrea să topesc.
Emilia Dinescu

1585. GÂNDURI DE SEARĂ
Vorbesc în șoaptă cu steaua mea,
Îi spun, lumina ei să-mi dea,
Nu este ascuns, nu e mister,
Că stelele după nori pier.

Pe cer sunt stele, de-i senin,
În inimă nu am venin,
Am o speranță de mai bine,
Curând și vremea bună vine.
Emilia Dinescu