Intercer – Poezii si editoriale

Ce emoții, bucurii
astăzi strâng în suflet mirii!
El și ea se vor uni
sub arcadele iubirii…

Cuib de stele mult visat,
construit cu gingășie,
nu din perle sau diamant,
cu dragoste, datorie.

Zi de zi l-au pregătit
ajutând pe mama, tata,
acum e împodobit,
salba de virtuți e gata.

Ploi de binecuvântări
sub privirile divine,
să-i îndemne la cântări,
laude din inimi pline.

Micul paradis din nou,
îngeri mulți cu bucurie,
va primi ca scump ecou
din ce-a fost și o să fie.

Un Prieten drag al lor
îi ajută-n orice clipă,
peste tot Însoțitor
de bine face risipă.

Fericire, împliniri,
biruințe, sănătate,
le urăm dragilor miri
credincioși lu-Isus în toate! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Precum floarea își deschide
noi petale spre lumină,
Inima de om se prinde
de puterea cea divină.

Meditând la Creatorul
și la Jertfa de pe cruce,
Dragostea transformă totul,
creștinești virtuți aduce.

Puii mici de animale
de la părinți toți învață,
Ce e bun sau rău pe cale,
prin furtuni cum trec în viață.

Tinerii să înnoiască
legământul lor cu Domnul,
Credincioși Lui să trăiască
urmând celor sfinți în totul.

Lebăda cea delicată
dragostea își dăruiește,
Datorii de mamă-tată
ne-ncetat le împlinește.

Boboceii o ascultă,
și-o ajută cât le cere.
În cămin iubirea multă
face munca o plăcere.

Ca Ioan sau ca Ilie
înălțând pe Domnul lor,
Vrem și noi ca toți să știe –
revine curând pe nor! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Dacă exist…

Dacă exist astăzi pe pământ
Exist Doamne din mila Ta,
Prin care Ţi-arăţi dragostea
Izvor din Sfântu-Ţi Cuvânt,
La Glasu-Ţi măreţ şi Sfânt!

Şi dacă am viaţă şi mişcare
Când mă scol de dimineaţă,
În rugă-Ţi caut Sfânta Faţă
Ţi-aduc prinos de închinare
Plecat în respect şi-adorare.

Şi dacă mă încearcă dureri
Şi corpu-mi e supus testării,
Să trec prin fazele-ncercării,
Prin rugă găsesc mângâieri
Şi mă simt liber …de poveri.

Flavius Laurian Duverna
26 iunie 2019

Mi-e drag de Ţara mea

Mi-e drag de Ţara mea, de glia,
De Dunărea ce-a străjuit moşia
Cu-atâtea bogăţii şi frumuseţi
Ce-mpărtăşesc a noastre vieţi,
Născând şi crescând bucuria,
Ce-n suflet a-nscris nostalgia
Şi pe-anii duşi s-au pus peceţi,
În semne de amintire şi poveţi,
C-aici mi-am petrecut copilăria
În Dumnezeu trăindu-I măreţia.

Mi-e drag de ţara mea, de glia,
Din Nistru către Tisa şi câmpia
Ce ţine-ncorporată-n al ei sân
Pâinea caldă a grâului străbun,
Ce creşte-n cântec şi-armonia
Când triluri, îşi înalţă ciocârlia,
Şi-n viersuri despre pace spun
În dimineţi astrale când răsun’
‘ Nălţându-şi spre cer bucuria
Că Dumnezeu Şi-arată măreţia.

Mi-e drag de ţara mea, de glia
Dintre Olt şi Crişuri, şi câmpia
Cu florile-i de o mireasmă rară,
Ce-apar în zilele de primăvară;
Mi-e drag ca să revăd câmpia
Când o îmbracă-n aur păpădia
Din zori până-n apus de seară
Trezindu-mi dragostea de ţară
Când şi-anunţă soarele chindia
Şi Dumnezeu Şi-arată măreţia.

Mi-e drag de ţara mea, de glia,
De sub Carpaţii ce-a dus făclia,
În tot trecutul ei cel strămoşesc;
De graiul veacurilor, românesc,
Păstrându-se şi apărând moşia,
Sub numele purtat de România,
Ce-n secole urgiile le-a înfruntat
Ca un stegar al obştii-ndatorat,
Confirmând, că -şi apără istoria
Lui Dumnezu ‘nălţându-I gloria!

Flavius Laurian Duverna
01 decembrie 2015

Ca firele de iarbă
de pe întreg pământ,
Ca stropii mici ce-n grabă
uniți în mare sunt,

Ca stelele din ceruri
și frunzele-n copaci,
Mioarele pe plaiuri,
prin lanuri roșii maci,

Nenumărate cânturi
și calde mulțumiri,
Se-ndreaptă către Domnul
infime străluciri.

Recunoștința toată,
cuvinte înclinând,
Nicicând pot să străbată
iubirea Lui prin gând.

Nemărginit ținutul
dragostei rod divin,
Ofrande, tot argintul
sunt încă prea puțin…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Amintiri din nopţi de Vară

Mi-aduc aminte, adesea ori
În timp ce-n suflet trec fiori,
De vremea când eram copii
Că multe lucruri îmi plăceau
Ce seri de seri, mă fascinau,
Şi-mi produc dragi nostalgii.

Când punct se punea la joacă
Ne-nţelegeam de-o altă clacă
Şi-apoi luam masa în familie…
Cu grijă, Mama, gătea patul –
Şi ne plăcea, nu doream altul
Surprinşi de-a nopţii bucurie.

Trecând peste-al zilei tumult
Îmi amintesc că iubeam mult,
Când în lunile, calde de vară,
Sub cerul liber ne-odihneam
Şi-n faţa casei noi dormeam
Pe-un pat de rogojină, afară.

Interesanţi, cu-n dor nespus
Întinşi la rând, priveam în sus
Cum stam culcaţi pe căpătâie,
Şi urmăream pe-albastrul cer
Lumini ce-apar, şi-ndată pier
Şi stelele-ncepeau să năruie!

Priveam c-o taină ne-nţeleasă
Cum traiectoria lor luminoasă
Poate-n neant că se va stinge,
Şi-n griji deloc nu ne-angajam
Că-ncrezători fermi toţi eram
Cum că pământul, nu-l atinge.

Şi-astfel, spectacolul priveam
Până în ceasul ce-adormeam
Până ce genele ni se-nchideau
Odihna nopţii spre-a ne-aduce
Sub somnul cel dorit şi dulce –
Iar peste noi stele, scânteiau.

Flavius Laurian Duverna

Dragii noștri, mame și tați,
Astăzi din cuib noi am plecat,
Zeci de-amintiri o să purtați
Și noi la fel neîncetat.

Nicicând n-o să știm cât ați dat
Din timp și din suflet spre noi,
Sau lacrimi, ce mult v-ați rugat
Ocrotiți să fim de noroi.

Domnului vă încredințăm,
Sănătoși, cu speranță, tari
Ades o să vă vizităm…
Când nepoții nu-s prea mari.

Tot ce-am învățat la voi,
Și altele în plus poate,
Sunt temelia casei noi,
Numai principii curate.

Plănuind, chibzuind vom ști,
Spre înalt să zburăm mereu,
Aripile s-or întări,
Dependenți de Dumnezeu.

Vă iubim și tot respectul
Noi vi-l acordăm și-acum,
Ajutor, sprijin vi-e dreptul
Toamna când e greu pe drum.

Mulțumiri, recunoștință
Vă aducem cu iubire,
Iar de este cu putință
Și puțină fericire. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Spre țărmul fericirii
o luntre a pornit,
în ea cu drag stau mirii
și totu-i liniștit.

Deasupra le zâmbește
un cer fără de nori,
sub ei ca-ntr-o poveste
e-o mare numai flori.

Au mâinile unite,
privesc doar spre Hristos,
păcate și ispite
le-alungă curajos.

Isus cu ei în barcă
de este invitat,
furtuna trece parcă
nici n-ar fi existat.

Iar valurile toate
zadarnic îi lovesc,
cu furie zbuciumate,
la glasu-I se opresc.

Vâsliți cu hărnicie,
din zori pân la apus,
toți cei din jur să știe –
Prieten vi-e Isus!

Ce melodii voioase
răsună ne-ncetat
din faptele frumoase
ce-alină imediat.

Veniți! Isus vă cheamă
în corul triumfal.
Vâsliți fără de teamă
spre Marea de Cristal! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

De astăzi sunteți grădinarii dragostei.
Pe poartă ați intrat cu mari emoții.
O singură tulpină verde, mici alei
vă duc la ea…Să alungați toți hoții!

De la izvorul harului venind mereu
veseli cu apă proaspătă și rece,
această plantă să stropiți nu-i greu,
smulgând ce-o necăjește, îi va trece.

Mândrie, egoism, asprime, judecăți
sunt multe buruieni otrăvitoare.
Petalele ei cad, se-ntâmplă-n multe dăți,
tristețea o lovește și-apoi moare.

Surprize mici și complimente la desert,
sprijin, blândețe, amabilitate,
aduc și zâmbet, voioșie în mod cert,
putere de trecut ușor prin toate.

Floarea iubirii zveltă, delicată,
să îngrijiți de mână amândoi,
prin ani rămână roșie, parfumată,
sub pacea lui Isus Hristos la voi! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

S-au copt cireşile!

S-au copt cireşile cele plăcute,
Din crengi se-arată-mbietoare,
Ne-anunţă că-s primele fructe
Ce se aşteaptă-n grabă rupte,
Din noul an, cu ploi şi soare.

Cu-aroma ce-au plină de viaţă
Acum e timp… spre-a fi dorite,
Pentru că-n orice… dimineaţă
Buchete-n crengi, roşii la faţă
Te-aşteaptă spre-a-ţi fi dăruite!

Mâncând cireşe, prinzi vigoare
Caci fiinţa noastră se-ntăreşte!
Şi un balsam pentru-ntremare
Pentru-a-ţi produce, înviorare,
Din ele observi, cum izvorăşte.

Căci Dumnezeu, le-a orânduit
Pentru-a susţine viaţa noastră,
Când prin creaţie El ne-a zidit
S-avem un trai demn, fericit –
Prin preştiinţa-I cea măiastră.

Şi-n viaţa aceasta ce-o trăim
A ne hrăni cu fructe, fel de fel,
E-o satisfacţie care-o simţim
Prin dragoste când ne hrănim,
Cum toate-şi au originea în El!

O! şi-un vast tezaur ne-a lăsat
Spre-a ne hrăni, cu mulţumire,
Din toate roadele ce El ne-dat
Prin dovezi demne de-admirat
Pentru sfânta-I grijă, din iubire.

Flavius Laurian Duverna