Intercer – Poezii si editoriale

Floarea din April

Când m-am întâlnit cu Tine,
O, Isuse drag, eram copil,
Şi Tu-ai sădit atunci în mine
Cugete noi, gânduri divine
Şi-o floare-n luna lui April!

În sufletu-mi de dor înfrânt
Şi apăsat sub grea povară,
Ea a crescut ca din pământ
Sub susurul cel lin şi sfânt,
În cea mai dulce primăvară.

Nedespărţiţi aşa creşteam,
Şi eu, şi floarea ce-ai sădit,
Şi tot mai mult înţelegeam
În viaţa ce mi-o petreceam
Cum Tu Doamne m-ai iubit!

Atunci am simţit mângâiere
În floarea scumpă şi aleasă,
Şi prin nevoi, şi prin durere,
Prin Duhul Sfânt cu putere
Noi am clădit, aceeaşi casă.

Şi între timp, când a-nflorit,
Începând să răspândească
Parfumu-i sfânt, m-a întărit,
Multe cercări le-am depăşit
Din lupta vieţii, sufletească.

Iubirea-i miresmata floare!
Şi-al ei balsam vindecător,
Mi-a potolit mâhnirea mare
În vremuri de descurajare,
În timp de cumpănă şi dor!

În ea mi-am găsit odihnire
Şi-ncurajarea-n clipe grele,
Şi-am învăţat că în smerire
În ceasuri sfinte de-umilire
Se poate-a trece, peste ele.

Şi de-oi păstra-o ne-ncetat,
Această floare şi-a ei taină,
Având cugetul sfânt, curat
Şi-un trai în viaţă, ordonat,
Îmi va aduce-a nunţii haină.

Atunci, la masa aceea mare
Voi fi prezent la cina sfântă,
Când oaspeţii în sărbătoare,
În mulţumirea cea mai mare
Îi vei privi-n haina de nuntă!

Te laud azi, Doamne Isuse,
Că-n mine Tu floarea-i sădit,
Şi multele dorinţi, nespuse,
Ce n-am ştiut a-Ţi fi expuse
Prin ea vor fi, de-ndeplinit!

Flavius Laurian Duverna

Rondelul Iubirii Cereşti

O! Iubirea Tatălui Ceresc –
Venit-a în lume, primăvara,
Şi a adus prin har salvarea
Când toate rozele-nfloresc.

Pentru tot neamul omenesc
S-a sfârşit Jertfa până seara,
O! Iubirea Tatălui Ceresc –
Venit-a în lume, primăvara!

De două mii de ani tot cresc
Vestindu-ne răscumpărarea,
Prin sânge de ameninţarea
Păcatului… cel strămoşesc…
O! Iubirea Tatălui Ceresc –

Venit-a în lume, primăvara
Când toate rozele-nfloresc!

Flavius Laurian Duverna
06 aprilie 2019

Vas de Cinste

Dac-am fost în astă lume
Doamne, un vas de ocară
Prin osânda- Ţi milenară,
M-ai dat în har un alt nume
Prin mila ce mă-nconjoară
Ca sufletul, să nu îmi piară!

Sus pe crucea răstignirii
Mi-ai pus dragostea’nainte
Să devin un vas de cinste
Prin Jertfa-Ţi neprihănirii,
Şi-n cântările prea sfinte
Să Te slăvesc prin cuvinte!

Să vestesc în toată lumea
Ce-a făcut harul din mine
Chemat pe căi sfinte divine,
Cum s-a petrecut minunea
Când chematu-mai la Tine
Şi-acum vasul Ţi-aparţine!

O, şi Te laud pe-a Tale cale
Chiar de e-ngustă şi srtâmtă
’N care sufletu-mi se-avântă,
Şi-Ti cânt Doamne Osanale
Spre slava dragostei Tale –
Că-n luptă mi-ai dat izbândă.

Flavius Laurian Duverna
05 aprilie 2019

Flori de cireș
își scutură petale
la vânt poznaș ce nu dă greș
peste grăbiții trecători pe cale.

Un roz frumos
se-așterne-n păr și haine,
dar purtătorul serios
e tot solemn. Zâmbet și râs sunt taine.

Doi tineri vin
sub pomul generos.
El, ea apoi mâinile-și țin.
Ploi parfumate de flori, vis de nuntă frumos…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Din Ţara dinspre Miază-zi

Din Ţara dinspre Miază-zi
În stoluri mari de-a izbuti,
Rândunelele revin acasă!
Revin voioase-n cuibul lor
În inimi cu-al dragostei dor,
De sub streaşina de casă.

E soare mult, şi cald afară
Şi în văzduh încep s-apară
Cârduri dansând de cocori
În cercuri largi ce se rotesc,
Iar bucuroşi copii-i privesc
Pe ceru-albastru, fără nori.

E-o zi de dulce primăvară
Şi totu-i verde peste ţară
Cu flori multiple pe câmpii!
Clipele sunt de hazarduri,
Mieluşeii, zburdă-n salturi
În vesel cânt, de ciocârlii.

S-a-ntinerit din nou livada
În frumuseţuri cu grămada
Şi pomii ei cei maiestuoşi,
Cu crengile, pline de flori
S-au pregătit de sărbători,
Desfăcând mugurii pufoşi.

E-un simţământ de bucurie
Şi de renaştere şi voioşie
Care pluteşte-n exprimare,
Prin cântec viu şi tineresc
Spre slava Tatălui Ceresc,
Pentru-a Sa grijă iubitoare.

Flavius Laurian Duverna

Rondel de Aprilie

Cu flori multe-mpodobită
A bătut la geam, Aprilie,
Luna scumpă-n bucurie
În smarald sublim gătită.

Şi-a pus mantia-nflorită
Peste-a ţării mândră glie,
Cu flori multe-mpodobită
A bătut la geam, Aprilie.

Vremea-i dulce, liniştită,
Şi miei zburdă-n veselie…
Zor şi freamăt e-n câmpie
L-altă viaţă acum trezită,
Cu flori multe-mpodobită

A bătut la geam, Aprilie.

Flavius Laurian Duverna

Au înflorit Caişii

Au înflorit caişii-n zilele cu soare
Şi încărcate sunut crengile de flori
Estimp spunând că vor fi roditori,
Şi salbe-n zumzetul de aripioare
Şi-au pus ca-n zilele de sărbători!

Şi-n veşminte verzi, de primăvară
Cu siluietele frumos atrăgătoare,
Scăldate-n vis în razele de soare
Necontenit din zori până în seară
Au vizite, de oaspeţi în colindare.

Sunt fluturaşi şi albiniţe fel de fel
Cu zbor grăbit din floare-n floare,
Un pic, n-au timp de-o răsuflare;
Pe jos în iarbă trece-un gândăcel,
Probabil c-a plecat după mâncare.

Prin lucru-ncepe să pulseze viaţa
Atâtor vietăţi ce ele hrana-şi cată,
Şi mai mult, de a fi şi conservată;
Din zorii, care-anunţă dimineaţa
Până seara, mulţumirea-i laolaltă.

E soare cald, şi totul este înviorat!
Pluteşte-n aer un balsam mirositor,
Şi când inspiri, simţi ceva întăritor;
Tabloul, e atât de drag şi minunat!
Şi el inspiră minţii, dragoste şi dor.

Plăcut îţi este să auzi şi să priveşti
Un zumzet viu, în zi de primăvară
Din zori, pînă-n amurg de seară –
Când cu natura împreună reuşeşti
O reînviere peste anii care zboară.

Flavius Laurian Duverna

Închide ochii sub pomul înflorit,
Mireasma lui te poartă spre Eden,
Atât frumos în suflet a venit,
Și dor de-o viață-n ceruri în etern…

Pe-un Nou Pământ e-o casă ce te-așteaptă
Purtând numele tău gravat pe ea,
Pe-un raft cununa-i o răsplată dreaptă,
Cu minunate străluciri de stea.

O ramură de palmier și-o harpă,
Și-un singur alb veșmânt imaculat,
Din râul vieții vei aduce apă,
Noi fructe vei mânca neîncetat.

Nu va fi sabie înflăcărată
La pomul vieții, și nici păzitor,
Oceanul vast cu apa-ntunecată,
Nu va mai fi barieră tuturor…
–––––––––
Dacă vei respecta cu devotare,
Poruncile ce ți-am încredințat,
Cu siguranță vei avea intrare
Aici în Paradis. Totul ți-am dat! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondel de ultim drum

( Dedicat familiei Beni Vasile )
Sacramento- California

Sub albastrul cerului cu… Primăvara
Am condus-o, pe ultimul său drum,
Cu-amintiri care revin în minte-acum
Pe cea care ne-a fost sora Marioara.

Picurii de ploaie rece arătau că seara
Se apropie, şi nu s-ar opri nicidecum,
Sub albastrul cerului… cu Primăvara
Am condus-o, pe ultimmul său drum.

Ca şi-un tren, ce-şi lasă-n urmă gara
Şi se-ascunde în depărtările de fum,
A plecat, dar faptele nu se fac scrum
Şi-ale sale-ndemnuri vor colinda ţara
Sub albastrul cerului… cu Primăvara,

Am condus-o, pe ultimul său drum.

Flavius Laurian Duverna
26 martie 2019

Rondelul Profundei Dureri

O, nu poate fi, nici-o durere
Să n-o ştii Tatăl meu Ceresc
Ce-apasă-n sufletu’ omenesc,
Şi har ar vrea… şi mângâiere.

Când sufletul mâhnit Îţi cere
Şi lacrimi nu mai contenesc,
O, nu poate fi, nici-o durere
Să n-o ştii Tatăl meu Ceresc!

Când cad ades în neveghere
Şi de-orice piatră mă lovesc
Şi dureri crunte se înmulţesc,
Când istovit, sunt de putere,
O, Nu poate fi, nici-o durere

Să n-o ştii Tatăl meu Ceresc!

Flavius Laurian Duverna