Divina Forţă
Există o Forţă, Creatoare,
Cu-originea sfântă în vecii,
Puterea Ei, e-atât de mare
Căci sori, sisteme, galaxii,
Ea le susţine, în mersul lor
Prin Univers ce tot mereu,
Vesteşte-n mod triumfător:
Această Forţă-I Dumnezeu!
Există o Forţă net Supremă,
Prin marea Sa nemărginire,
Ce e mai sus de orice temă
A înţelepciunii, prin gândire.
Ea nu poate fi, adjudecată
De nimeni, ‘n-al Ei apogeu,
De nici-o fiinţă, ce-i creată,
Această Forţă-I Dumnezeu!
Există o Forţă, Universală,
Neexplicabilă, în structură,
De nici-o fiinţă ce-i vasală
Aparţinându-I, ca făptură.
Ea-n prea măreţul început
Din tainicul sfânt procedeu,
Descoperă-n tot ce-i făcut:
Că Forţa este, Dumnezeu!
Există o Forţă-n „Unic” ton
Ce Şi-a creat, prin Galaxii,
Un loc Prea Sfânt în Orion
Supravegheat de îngeri mii.
Acolo-i Tronul de domnie
De-a pururi fiind în empireu,
Din veşnicii, spre veşnicie,
Această Forţă-I Dumnezeu!
Există o Forţă, răbdătoare,
Care mult timp, a suportat
În ceruri marea perturbare
Când Lucifer, s-a răsculat.
Chiar dacă-n el s-a zămislit
Păcatul, în groaznic nucleu,
N-a fost distrus, ci-ngăduit,
De Forţa care-I Dumnezeu!
Există o Forţă atât de mare
Căci libertate, a dat oricui,
În vasta-I operă-n formare
Din strălucirea Universului.
Şi lumilor ce-au fost create
Le-a arătat, prin curcubeu,
Că dragoste există-n toate,
Această Forţă-I Dumnezeu!
Există o Forţă-n susur dulce
Ce-a culminat… în Univers,
Când înălţat-a fost pe cruce
Acceptându-Şi rolul invers;
Ca-n dreptul celui cu păcat
Să pătimească, chinul greu,
Pentru că Ea, toate-a creat,
Această Forţă-i Dumnezeu!
Există o Forţă, Salvatoare,
Ce-a-ncuviinţat de a muri,
Ca opera-I cea creatoare
Să poată sta, şi-n veci a fi.
Când Şi-a urcat în umilinţă
Al Golgotei cumplit traseu,
A demonstrat cu prisosinţă:
Că Forţa este, Dumnezeu!
Există o Forţă, mai presus,
De orice puteri pământeşti,
Şi-a fost văzută-n Hrist Isus,
Prin faptele-I Dumnezeeşti.
La ceruri, cand S-a înălţat
A dus cel mai măreţ trofeu,
Semne-n trup, de Împărat,
Această Forţă-i Dumnezeu!
Există o Forţă, ce-n zidire,
Lucrarea-Şi va fi terminat,
Când după crunta nimicire
A groazniclui, greu păcat,
Pacea din nou s-o aşterne
Marcând marele ei jubileu,
Reamintind… vieţii eterne:
Că Forţa este, Dumnezeu!
Există o Forţă când din nou
Puterea-I sfântă, creatoare,
’Şi va regăsi scumpul ecou
În ne-ntrecuta ei grandoare.
În Univers când şi pământul
Va sta ca-un vajnic corifeu,
El va-ntări pe veci Cuvântul:
Această Forţă-I Dumnezeu!
Există o Forţă, ce-n mutare
A Tronului Sfânt de domnie,
Un alt Centru de Guvernare
Pământul fi-va… ‘n veşnicie!
Un singur puls atunci va bate
Ca şi-un susur lin, de alizeu,
Şi-o demonstra-n eternitate:
C-această Forţă-I Dumnezeu!
Flavius Laurian Duverna
10 aprilie 2009
P. S. După cum se vede în finalul poeziei, ea a fost compusă pe baza inspiraţiei adevărurilor şi cercetării biblice, în 10 aprilie 2009, fără alte surse de orientare în dezvoltarea abordată a subiectului. Astăzi, 30 septembrie 2015, după trecerea a şase ani de la publicare, am găsit în cugetarea lui Albert Einstein, în scrisoarea către fiica sa, următoarele cuvinte, care se armonizează cu fondul poeziei: ,, Există o forţă extraordinar de puternică pentru care, până acum, ştiinţa nu a găsit o explicaţie formală. Este o forţă care îi include şi îi guvernează pe toţi, forţa din spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi nu a fost încă identificat de noi. Această forţă universală este IUBIREA. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire.” Albert Einstein. Slavă Doamne şi Glorie Ţie, pentrucă eşti Iubire!
